ACUM:
19.00
Music box
Noutățile discografice din zona clasic, jazz&more.
Urmează: 20.00 Armonii preclasice O oază de liniște și echilibru.
Apoi: 21.00 Scena europeană Înregistrări sau concerte în direct.

Arhivă : Interviuri Înapoi

AUDIO. Vlad Stănculeasa - solistul și dirijorul Orchestrei de Cameră Radio

Publicat: miercuri, 20 Ianuarie 2016 , ora 13.50

Orchestra de Cameră Radio îl are invitat miercuri, 20 ianuarie 2016, pe Vlad Stănculeasa, care va evolua în dublă ipostază: de violonist și dirijor. Pe afiș sunt înscrise Concertul brandenburgic nr. 3 BWV 1048 în Sol major și Concertul nr.2 BWV 1042 în Mi major pentru vioară și orchestră - ambele de Johann Sebastian Bach și două opusuri din creația lui Antonin Dvorak: Romanța op.11 în fa minor pentru vioară și orchestră și Suita cehă op.39 în Re major. Concertul poate fi ascultat și în transmisiune directă la Radio România Muzical, începând cu ora 19.00.


Concertmaestru al Orchestrei de Cameră din Basel, al Orchestrei Simfonice din Goteborg și, acum, al Orchestrei Naționale a Spaniei din Madrid. Felicitări pentru acest post. De ce ai ales orchestra din Spania pentru o nouă etapă în carieră?

E o situație destul de entuziasmantă și incitantă. L-am cunoscut pe dirijorul lor principal, David Afkam, un tânăr german foarte, foarte talentat și muncitor. Ne-am cunoscut la Goteborg și, invitându-mă să fac câteva proiecte cu ei în calitate de concertmaestru invitat, ne-am înțeles foarte bine. De curând a fost audiția pe care am câștigat-o și pare să fie o situație foarte bună. Mă înțeleg foarte bine cu muzicienii, cu el ca dirijor principal și, deocamdată, voi face un pic naveta între Goteborg și Madrid, urmând ca din vară să iau un an liber de la Goteborg și să mă concentrez pe Madrid, să vedem cum merg lucrurile și ce poate să însemne asta pentru viitor. Deocamdată nimic nu e decis, e o perioadă de probă, să vedem cu stau lucrurile.


Care sunt diferențele din punct de vedere al vieții muzicale dintre Suedia și Spania?

Până la urmă, Madrid este o capitală și se simte asta din toate punctele de vedere. Viața culturală este mult mai bogată. Asta nu înseamnă că orchestra e mai bună, dar se întâmplă mult mai multe lucruri, e un public foarte mare, trei concerte pe săptămână, aproape pline de fiecare dată. Și, bineînțeles, închipuiți-vă, o țară așa culturală ca Spania… totuși, se simte. Se simte de la cel mai mic amănunt. Suedia este o țară extraordinară și colectivul orchestrei de la Goteborg este absolut unic, e chiar impresionant cum am fost primit acolo și cum sunt ei așa ca oameni și colegi și prieteni. Dar probabil că vă închipuiți că fiind al doilea oraș din Suedia în afara orchestrei se întâmplă mult mai puțin. Eu întotdeauna sunt foarte activ și în săptămânile în care nu lucrez în orchestră. Cumva, Madridul are un avantaj aici, dar nu pot să spun nici o clipă deocamdată că prefer un loc sau altul. Dar, vreau să văd despre ce e vorba… fiecare are avantajele și… dezavantajele deocamdată nu le-am văzut la Madrid, dar s-ar putea să fie. Niciodată nu ai numai plusuri. O să vedem despre ce e vorba, ușor, ușor!


Publicul de la Sala Radio are acum ocazia să te urmărească și în postura de dirijor.

Dirijor e prea mult spus, dar asta pentru că eu nu voi fi nici o clipă în fața orchestrei fără ca să cânt la vioară. Deci, o să fiu în calitate de concertmaestru lider în permanență sau ca solist în momentul în care cântăm piesele pentru vioară solo. De ce? Pentru că sunt la un stadiu al dezvoltării mele muzicale în care am nevoie și am o necesitate anume de a mă apropia foarte tare de muzicieni și de a imprima o anumită sensibilitate pe care eu am început s-o deprind, bineînțeles în abordarea textului muzical. În momentul în care avem o săptămână normală, în care un dirijor vine și repetă, iar eu - concertmaestru - sunt prezent, mai puțin ai șansa de a-ți imprima o anumită viziune la pregătirea pieselor pe care le cântăm. O necesitate foarte mare este de a găsi prioritățile muzicale, de a activa pe fiecare dintre muzicieni să-și găsească locul în fiecare moment al piesei pe care noi o interpretăm. Asta înseamnă că în momentul în care lucrurile sunt foarte clar stabilite și observate, nu neapărat stabilite, fiecare dintre noi care face parte din acest discurs trebuie să fie pregătit să ia inițiativa de a-i conduce pe ceilalți. Prioritatea muzicală este cea care cere acest lucru din partea noastră, nu neapărat că am vrea noi să fim - acum sunt eu, acum ești tu -, ci, după analiza piesei pe care o cântăm, vedem că aici de fapt este partida de vioară, aici este oboiul care conduce, flautul preia discursul și tot așa până, în cel mai bun caz, suntem capabili să trăim o unitate a piesei. Și lucrul acesta este foarte delicat și foarte, foarte complex. Mai ales cu muzici pe care le cântăm acum nu este simplu și e o provocare foarte mare și pentru mine și pentru Orchestra de Cameră, care, din câte am înțeles, nu a mai făcut așa ceva până acum. Pentru mine nu e prima oară. Am făcut destul de multe proiecte la Basel și la fel și în Suedia de câteva ori și am avut un succes pe care sper să-l avem și aici, la București. Este chiar satisfăcător în momentul în care sentimentul de muzică de cameră e mult mai prezent într-o constelație de genul acesta, unde un dirijor nu este acolo. Trebuie să fiu foarte atent la complexitatea orchestrei, să nu depășească limita la care noi putem să cântăm fără ca un dirijor să fie acolo. Trebuie să ai mare grijă în momentul în care alegi programul pentru acest fel de proiect, pentru că unele lucruri pur și simplu nu sunt posibile fără ca un dirijor să fie acolo. De asta sunt două piese la noi în repertoriu săptămâna aceasta care sunt aproape de limita de a fi posibile fără dirijor. Aici e momentul în care putem noi să facem așa un salt de curaj.

Interviu realizat de Lucian Haralambie