Dirijorul Cristian Măcelaru revine vineri, 11 decembrie 2015, la pupitrul Orchestrei Naţionale Radio, alături de pianistul Horia Mihail, într-un program care cuprinde Concertul nr.1 op.1 în fa diez minor pentru pian şi orchestră de Serghei Rahmaninov, cu pianistul amintit în ipostază solistică, uvertura "Hebridele" op. 26 de Felix Mendelssohn şi Simfonia a VII-a op.70 în re minor de Antonin Dvorak.

Cristian Măcelaru: Cele două lucrări care încep şi termină programul - Mendelssohn şi Dvorak - sunt în acelaşi caracter. Mendelssohn este o lucrare foarte bine cunoscută, care pictează acest caracter al mării, sau al acestei peşteri, care ne introduce printr-o tonalitate foarte caldă, apoi se termină chiar foarte violent. La fel, simfonia de Dvorak are aceeaşi structură - începe foarte calm, foarte emotiv, dar apoi imediat se întoarce foaia, ca să spun aşa, şi când se ajunge în ultima parte este chiar violentă în anumite locuri. Concertul pentru pian de Rahmaninov este o capodoperă care, din păcate, nu se cântă chiar aşa de des acum, deoarece concertele al II-lea, al III-lea, Variaţiunile pe teme de Paganini sunt mult mai la modă. Ei, dar este un concert extraordinar! Este un concert scurt pentru Rahmaninov, pentru că este numai în jurul a 20 de minute, pe când celelalte sunt mult mai lungi, dar este o piesă care, într-un fel, este mai jucăuşă, e o piesă mai tinerească şi am vrut să găsesc un contrast faţă de Mendelssohn şi Dvorak, care să prezinte lucrurile puţin mai jucăuş, mai tineresc.

Cum decurge colaborarea cu Horia Mihail?

Foarte bine. Ne-am întâlnit pentru prima dată săptămâna aceasta. Nu l-am cunoscut dinainte, dar e foarte uşor de colaborat, e foarte clar, foarte precis.

Rahmaninov a fost compozitorul abordat şi în colaborarea cu Orchestra Filarmonicii din New York, atunci cu Daniel Trifonov solist. Luând în considerare şi acest moment, care sunt concluziile pentru anul 2015 în ceea ce vă priveşte?

Am dirijat foarte mult Rahmaninov anul acesta, chiar şi săptămâna care urmează mă duc să dirijez în Los Angeles un program tot de Rahmaninov, cu Dansurile simfonice şi Concertul de pian nr.2. Eu iubesc foarte, foarte mult să dirijez Rahmaninov. El a avut şi o colaborare foarte strânsă cu Orchestra din Philadelphia, unde eu activez ca dirijor, şi acolo avem în biblioteca noastră foarte multe partituri lăsate de Rahmaninov. De fapt, chiar piesa pe care am dirijat-o cu Filarmonica din New York, Insula morţilor, este o piesă la care eu am găsit partituri pe care Rahmaninov le-a lăsat din 1929, când el a înregistrat piesa aceasta cu Philadelphia… e partitura lui, în care el a schimbat orchestraţie, nuanţe, note, chiar ritmuri şi le-am încorporat în ceea ce am cântat în New York.

Fiecare colaborare este ca şi cum m-aţi pune să-mi aleg unul din copiii mei preferaţi… Fiecare are puncte foarte frumoase, are şi puncte mai dificile, dar pot să vă spun că dintre piesele pe care le-am dirijat anul acesta, poate că cele care-mi rămân mai mult în inimă… am făcut Misa Solemnis de Beethoven, care mi-a rămas foarte imprimat în inimă şi-n minte deoarece am făcut-o chiar acum, recent, după tot ce s-a-ntâmplat şi la Paris şi... absolut felul în care trăim azi şi modul în care nu putem ajunge la un punct comun pe plan internaţional. În ultimele zece minute ale piesei Beethoven are un singur mesaj "Donna nobis pacem, pacem, pacem…" şi corul strigă, după aceea cântă foarte încet, după aceea foarte expresiv, dar este o strigare către pace şi o strigare către unitate în lume care cred că mi-a rămas ca o amprentă foarte puternică pentru mine.

Ce urmează în 2016?

În 2016 urmează să fac muzică. Acelaşi lucru. Să vizitez foarte, foarte multe orchestre. Sunt multe locuri în care mă reîntorc în America, la orchestrele mele cu care colaborez - Philadelphia, Chicago - şi de-abia aştept să mă reîntorc şi în Europa. Voi veni la Dresden Staatskapelle în luna iulie, într-un debut pe care-l aştept cu mare entuziasm. Voi fi la Filarmonica cehă în luna mai. Sunt multe proiecte foarte frumoase. Sigur, de-abia aştept, mă voi reîntoarce la Bucureşti foarte regulat. În primăvară voi veni aproape în fiecare lună.