Luni, 12 octombrie 2015, în pauza concertului extraordinar organizat cu ocazia celei de a 75-a aniversări a Sălii Ceaikovski (sala mare a filarmonicii) de la Moscova, violoncelistul Andrei Ioniţă, câştigătorul premiului I şi medaliei de aur la Concursul Ceaikovski de anul acesta, a acordat un interviu lui Aleksandr Beleavski, corespondentul Radio România la Moscova.. Concertul s-a desfăşurat sub genericul "Învingătorii: Ştafeta generaţiilor. Gala laureaţilor Concursului Internaţional Ceaikovski".

A fost o experienţă extraordinară pentru mine. Este, cum ar veni, marele debut la Moscova; este primul concert pe care îl am aici după încheierea concursului, mai ales că la concurs noi am cântat în St. Petersburg, nu la Moscova. Deci, pentru mine, este prima apariţie pe o scenă mare aici şi a fost, într-adevăr, o mare onoare să particip la acest concert extraordinar, de aniversare a 75 de ani a Sălii Ceaikovski, mai ales alături de maestrul Spivakov.

Ceea ce este deosebit a fost alegerea repertoriului, care nu-mi aparţine. Mi-a fost propus să cânt o transcripţie. De fapt, să transcriu partea de violă a Simfoniei concertante de Mozart, care a fost original scrisă pentru doi solişti şi orchestră de cameră - pentru vioară şi violă. Am fost rugat de către organizatori să transcriu partea de violă şi să o cânt pe violoncel. Am înţeles că maestrul Spivakov, alături de Denis Matsuev, au pus cumva cap la cap programul. A fost, într-adevăr, o mare provocare în primul rând din punct de vedere pur tehnic; această lucrare este extraordinar de dificilă pentru a o cânta la violoncel. În plus, sunetul şi timbrul acesta de alto al violei ar trebui cumva să fie regăsit şi în sunetul din timbrul violoncelului. Sper că am reuşit acest lucru sau cel puţin că publicul a simţit acest lucru. Eu am fost foarte bucuros de cum m-am prezentat şi a fost o experienţă absolut extraordinară. De fapt, cam tot ceea ce mi se petrece în Rusia capătă aşa nişte proporţii cumva suprarealiste, începând cu concursul. Prima invitaţie în Rusia de după concurs a fost la Irkuţk, în mijlocul Siberiei. Am cântat acolo la un festival al lui Denis Matsuev. Am vizitat lacul Baikal. Am făcut înregistrări video la ora 12 noaptea la St. Petersburg. Acum am cântat acest lucru… E… totul este o nebunie.

Ce s-a schimbat pentru tine după câştigarea Concursului Ceaikovski? Mă refer la partea artistică.

Pot spune că am primit mai multă încredere în cântatul meu, mai ales prin prisma faptului că am primit recunoaşterea nu numai a membrilor juriului, ci şi a întregului public şi a persoanelor care m-au urmărit. Din acest punct de vedere, într-un fel mă simt mai relaxat şi mai sigur - inclusiv pe scenă, inclusiv în abordarea muzicii, în abordarea instrumentului -, dar, în acelaşi timp, toate aceste concerte şi aceste invitaţii pe care le-am primit sunt cumva considerate ca un fel de debut în fiecare loc unde mă duc şi trebuie să mă prezint la cel mai înalt nivel posibil oriunde. Programul meu va fi deja destul de încărcat - mai ales luna octombrie este foarte plină - şi de asta trebuie să fiu foarte bine pregătit şi trebuie să am nervii tari. Din punctul acesta de vedere simt, în acelaşi timp, o mare responsabilitate.

Ce a însemnat pentru tine această lansare în lumea muzicii internaţionale?

Concursul Ceaikovski este, probabil, cel mai cunoscu sau cel mai de renume concurs din întreaga pleiadă de competiţii muzicale, mai ales având în vedere tradiţia pe care o are. A început prin anii '50. Deja ce s-a întâmplat anul acesta a fost extraordinar, cu aceste transmisii live prin on-line, făcute de Medici TV. Am înţeles că a fost urmărit de milioane de spectatori. Pentru un artist, până la urmă, nu e neapărat important să câştigi sau să ai premiul I sau orice premiu, cât faptul că ai şansa de a apărea pe scenă, în faţa întregii lumi şi aceste concursuri reprezintă o platformă de afirmare a tinerilor muzicieni. Nimeni nu face concursuri de plăcere sau pentru a arăta că eşti cel mai bun pianist, violonist, violoncelist din 100 de oameni.

Care sunt planurile tale?

Am concerte aproape în fiecare săptămână. Voi cânta în Cadogan Hall, la Londra. Voi concerta acolo cu maestrul Gergiev şi cu Orchestra Mariinsky. Voi avea un concert şi la Dusseldorf, am auzit ceva şi de Munchen… s-ar putea inclusiv la Baden Baden, tot cu maestrul Gergiev. În luna noiembrie voi avea debut ca solist cu Deutsche Symphony Orchestra în Sala mare a Filarmonicii din Berlin. Voi cânta şi la Chişinău de Ziua României; voi avea un concert acolo. În St. Petersburg, iarăşi, voi mai cânta cu Filarmonica… şi asta este numai până la sfârşitul anului 2015. Din 2016 iarăşi o iau de la capăt - Berlin, Elveţia, Coreea, de asemenea Italia… nu mai ştiu. În luna martie voi avea prima apariţie în ţară. Voi cânta cu Orchestra Naţională de Tineret. În mai, de asemenea, am un concert la Iaşi şi încă unul cu Orchestra Radio, iar în iunie am "debutul" cu Filarmonica din Bucureşti, dirijată de maestrul Cristian Badea.

Ai fost contactat de organizatorii Festivalului Enescu?

Nu ştiu dacă 100% sigur, dar este aproape sigur că voi participa peste doi ani la Festivalul Enescu. Planul ar fi cu maestrul Gergiev şi Filarmonica din Munchen, unde a şi devenit de curând dumnealui dirijor-şef şi director artistic. Încă nu am confirmat 100% că se va concretiza acest plan, dar în principiu despre aşa ceva ar fi vorba.

Cu Valery Gergiev ai avut contacte după festival?

Am primit aceste invitaţii prin intermediul secretarilor care lucrează pentru dumnealui. Ne-am întâlnit în Elveţia, la Festivalul de la Verbier, în luna iulie. Are un program infernal, este extraordinar de ocupat. M-am bucurat c-am apucat chiar şi acele câteva minute să discut cu dumnealui. M-a întrebat dacă, după concurs, am apucat să mă liniştesc; m-a întrebat şi de familie şi de ce concerte mi-au mai apărut. Valery Gergiev este unul dintre puţinii dirijori care organizează atât de multe concerte pentru tinerii muzicieni. Mai ales ceea ce face cu acest concurs Ceaikovski este impresionant.

Când termini facultatea?

Practic, sunt la mijlocul studiului. Am studiat până acum trei ani de licenţă, mai am încă un an de licenţă, după care încă doi ani de master. Momentan, planul este să rămân la Berlin şi, oricum, îmi doresc să rămân cât se poate de mult acolo. Mă simt confortabil şi e o emulaţie extraordinară… Nu ştiu exact când a început, dar de când am venit eu la Berlin am întâlnit foarte, foarte mulţi tineri artişti de top şi muzicieni absolut extraordinari. Cumva… o pot numi capitala europeană de tineret muzical.

Unde te simţi mai bine? La Berlin, la Bucureşti…

Mă simt bine în pielea mea de român, în primul rând. Cumva, după concurs, chiar am avut din ce în ce mai mult contact cu comunitatea românească - peste tot pe unde mă duc am contact cu românii. Mă simt confortabil la Berlin. Normal, România va rămâne totuşi acasă, dar în Rusia… nu pot spune că mi se pare neapărat un loc străin… mi se pare destul de familiară şi din punct de vedere cultural şi cred că şi stilul de viaţă nu este aşa de diferit.

Dacă ai avea posibilitatea să decizi tu repertoriul concertelor, ce ai alege?

Eu doresc să fiu considerat şi să am şansa de a fi un artist cât se poate de versatil şi să abordez repertoriu din absolut orice epocă. Mie îmi este apropiat Şostakovici, de exemplu, cred că asta am mai spus… Mă simt apropiat de spiritul lui şi de tot acel tumult şi acea durere care reiese efectiv din muzica lui care, în acelaşi timp, este scrisă într-un mod extraordinar de inteligent. Am un spirit destul de romantic, dar doresc să am un repertoriu cât se poate de vast.