Violoncelistul Răzvan Suma este protagonistul concertului de miercuri, 22 aprilie 2015, de la Sala Radio. Acompaniat de Orchestra de Cameră Radio dirijată de Kaspar Zehnder, muzicianul va interpreta Concertul pentru violoncel şi orchestră de Arthur Honegger. Programul serii mai cuprinde Simfonia nr. 101 în Re major "Ceasornicul" de Joseph Haydn, Două intermezzi pentru orchestră de coarde op.12 de George Enescu şi Concert pentru şapte instrumente de suflat, timpani, percuţie şi coarde de Frank Martin.

Despre colaborarea cu dirijorul Kaspar Zehnder, violoncelistul Răzvan Suma a afirmat:

Kaspar Zehnder este unul dintre bunii mei prieteni şi nu ne-am întâlnit niciodată pe scenă până acum. Ne-am vizitat, eu am fost deja de două ori la festivalul lui din Murten, Elveţia. Am pus la cale această colaborare; s-a mai lipit şi un concert la Sibiu săptămâna trecută. Cred că este o colaborare extraordinară. Eu l-am văzut pe el prima dată dirijând London Philharmonic Orchestra şi am rămas impresionat. Am zis că este un artist cu care mi-aş dori să cânt, un artist exact, un artist eficient şi se pare că şi Orchestra de Cameră Radio l-a plăcut foarte mult, pentru că mi-au spus că ar fi bine să mai vină de mai multe ori. Vorbeşte româneşte pentru că este căsătorit cu o româncă, o flautistă foarte bună - Ani Olteanu. Ea este la fel de activă ca şi el, face nişte masterclass-uri în România, chiar benevol, pentru toţi flautiştii din România şi e adevărat că la masterclass-urile ei se strâng în jur de 30-40 de flautişti din toată ţara, iar rezultatele sunt foarte bune.

Ai ales un concert de secol XX. De ce această lucrare şi cum a reacţionat orchestra?

Orchestra a reacţionat foarte bine. Întrebarea este de ce nu? De ce să nu-l alegem pe Honegger? De ce să cântăm numai Dvorak, Ceaikovski şi Elgar sau Haydn? Mă bucur să fac premiere. La început e foarte greu, bineînţeles, pentru că nu se ştie concertul - nu-l ştie nici orchestra, nu-l ştie nici violoncelistul. De data asta dirijorul ştia concertul şi mi-a garantat că este foarte frumos. Cântându-l, după prima repetiţie, mi s-a luminat orizontul care era destul de întunecat pentru că e un concert destul de dificil, dar s-a luminat pentru că orchestra are un aport foarte important şi cu ajutorul ei se scot la iveală temele, care sunt cu influenţă americană - blues, spirituals, jazz. Toate trei părţile au teme americane şi este foarte light la prima vedere, după care, bineînţeles, se complică. Modernismul din muzică iese la iveală, dar temele sunt parte din altă lume.

E o pregătire bună şi pentru concertul de săptămâna viitoare, tot cu Orchestra de Cameră Radio?

Concertul cu Richard Galliano… este un privilegiu să stau alături de un artist de asemenea calibru pe scenă. Trebuie spus că deja am repetat luna trecută cu el şi este cu totul altă atmosferă de compoziţie. Cu toate că Galliano este o compoziţie contemporană, nu are aceste teme complicate, ca un compozitor modern, şi va fi un concert foarte plăcut pentru public aşa cum va fi şi el ca persoană. Sper să ajut şi eu la acest tot muzical.

Vă invit cu mare drag la concertul din seara aceasta. Nu veţi regreta şi, cu siguranţă, este un repertoriu pe care n-o să-l mai auziţi mult timp. Nu pentru că nu se mai vrea a fi cântat, ci pentru că este un repertoriu cu drepturi de autor care costă foarte mult. Este foarte complicat să mai pui asemenea piese cap la cap şi să prezinţi un concert. Deci, este un concert atractiv şi unic.