Miercuri, 11 martie 2015, are loc un nou concert al Orchestrei de Cameră Radio. Solişti vor fi violonista Cristina Anghelescu şi oboistul Adrian Petrescu. Cei doi vor interpreta partiturile solistice ale Concertului BWV 1060 în do minor pentru oboi, vioară şi orchestră de Johann Sebastian Bach. Programul mai cuprinde Uvertura op. 32 "Hebridele" de Felix Mendelssohn şi Simfonia I op. 11 în do minor semnată de acelaşi compozitor. La pupitrul dirijoral se va afla Janko Zsolt, cel care a afirmat despre colaborarea cu Orchestra de Cameră Radio:

Nu ştiu când am fost ultima dată aici - au trecut cred că doi sau trei ani -, dar m-am întors cu mult drag. Şi orchestra cred că m-a primit cu drag, cel puţin prin faptul că evoluează de la repetiţie la repetiţie. E o plăcere să lucrez cu ei; ei sunt profesionişti, au dorinţă de a cânta cât mai bine, îmi pun întrebări interesante din care îmi dau seama că sunt interesaţi şi ăsta este cel mai bun lucru.

Soliştii concertului din această seară sunt Cristina Anghelescu şi Adrian Petrescu. Vorbim de un dublu concert de Bach. Cum vedeţi dumneavoastră dialogul dintre aceste două instrumente?

Eu cred că cele două instrumente - şi vioara, şi oboiul, având capacităţi tehnice foarte dezvoltate şi un suntet, mai ales la oboi, mai strident, se asociază foarte bine. Cred că expresivitatea pe care ne-o oferă şi vioara şi oboiul reprezintă ceva aparte şi, poate, de asta a ales Bach aceste două instrumente pentru solo.

Diferă într-un fel pregătirea pentru un dirijor atunci când vorbim de un dublu concert?

Nu neapărat. Şi cred că… de exemplu, acest concert poate fi cântat şi de alte instrumente, sunt sigur că sunt transcripţii. Este un material muzical pe care trebuie să-l învăţ indiferent de instrument şi, fiind acompaniat de o orchestră de coarde, pe mine mă interesează să încercăm să găsim acele culori care sunt în concordanţă cu sunetul oboiului şi cu sunetul viorii.

Programul este completat de două lucrări de Felix Mendelssohn scrise la şase ani distanţă. Care sunt punctele comune ale materialului sonor?

Punctele comune nu sunt foarte multe. Simfonia a fost scrisă la vârsta de 15 ani - prima simfonie, foarte tânăr -, însă nu ne dăm seama că este scrisă de un copil. Dramatismul care este în această simfonie… dacă doar ascultăm şi nu ştim, credem că este scrisă de cineva care are 25, dacă nu 30 de ani cel puţin. Este foarte interesant că după această simfonie, în şase ani, Mendelssohn a evoluat foarte mult. A făcut un pas spre muzica programatică aproape, pentru că uvertura "Hebridele" de fapt e ca o pictură; vedem în faţa noastră acele stânci şi vedem şi auzim zgomotul mării. E cvasi o muzică programatică, cvasi o lucrare poate chiar impresionistă în anumite momente. Diferenţa între cele două lucrări este foarte mare. Simfonia este mai aproape de lumea lui Mozart - clasic şi prin formă şi prin orchestraţie -, însă "Hebridele" e o altă lume. Se vede că Mendelssohn, în cei şase ani, a călătorit mult, a văzut mult, şi-a însuşit foarte multe. Se vede în lucrarea asta că în acei şase ani el a crescut parcă douăzeci. Eu cred că Mendelssohn a fost un copil minune ca şi Mozart şi asta se dovedeşte prin această simfonie, o simfonie plină de frumuseţe, energie… e, de fapt, o capodoperă. Iar uvertura e o călătorie şi cred că ne place să călătorim. Aşa că să ascultăm cu drag această uvertură Hebridele. Iar dublul concert e o bijuterie, nu am ce să vă spun altceva; e o bijuterie cu părţile diferite, cu acel adaggio foarte frumos. O să fie un concert frumos şi nu numai o călătorie în lumea muzicii, ci şi o călătorie în sine.