Prezentă în importante centre muzicale din Europa şi Statele Unite ale Americii, mezzosoprana Roxana Constantinescu se află în această perioadă la Opera din Zurich pentru o serie de spectacole cu opera "Norma" de Vincenzo Bellini în care interpretează rolul Adalgisa. Despre producţia care poartă semnătura regizorului Robert Wilson, Roxana Constantinescu a declarat:

Este vorba despre o reluare a unei noi montări a lui Robert Wilson care a avut loc în 2011, dar nu s-a mai cântat de atunci. Deci a fost un revival al acestei producţii. Am deschis seria de spectacole în 31 ianuarie, iar pentru mine seara respectivă a reprezentat un triplu debut, pentru că am debutat în rolul Adalgisa, am debutat la Opera din Zurich şi a fost o primă colaborare cu maestrul Fabio Luisi.

Cum vi se pare această producţie?

Este o producţie specială. Este pentru prima dată când am lucrat cu Robert Wilson. Desigur, faima i-o cunoşteam, este un maestru al esteticii. Arta luminii, culori, forme abstracte, gestică stilizată - toate aceste elemente se regăsesc în producţiile lui. A fost cumva dificil să mă obişnuiesc cu acest fel de rigiditate scenică pe care el o cere interpreţilor, pentru că nu este susţinătorul interpretărilor realistice şi psihologice. Tot ce l-a interesat vizual a fost ca efectele să fie asociate muzicii şi asta nouă ne-a pus oarecare probleme la început, dar produsul final se pare că a fost de un impact vizual special şi… da… într-un final am acceptat şi noi genul acesta de concept.

Înţeleg că este un concept mai modern?

Este abstract, este modern, nu se întâmplă nimic din ceea ce s-ar numi regia naturală, firească, nu există relaţii între personaje, totul este bazat pe o coregrafie a mâinilor şi o expresie specifică feţei. Atât. În rest, accentele se pun doar pe frumuseţea vocală şi pe frumuseţea muzicii, frumuseţea sonoră. El spune că nu vrea decât să creeze spaţii, care să corespundă atmosferei sonore.

Costumele sunt create în consecinţă, probabil?

Exact. Costumele, mulţi ar spune că sunt cumva, probabil, luate dintr-un episod Star Trek, dar din nou, având în vedere că este un maestru al luminii şi al efectelor speciale, de fapt este o înşiruire de tablouri şi impactul vizual este foarte puternic şi este pozitiv primit de către public.

Chiar dacă nu există o relaţionare între personaje, v-aş ruga să ne spuneţi cum a fost colaborarea cu interpreţii, cu dirijorul?

Am să încep cu dirijorul, pentru că el este şi cel care m-a ales pentru această producţie, Fabio Luisi. M-am simţit foarte bine sub bagheta lui, pentru că este sensibil, elegant, flexibil şi am avut libertatea să încerc - deja suntem la al patrulea spectacol - câteva ceva nou în fiecare seară, fără a mă lovi de rigiditatea lui, ceea ce este desigur, foarte important. În rolul titular se află Maria Agresta, o soprană italiană, cu calităţi vocale, de expresie minunate, este o voce plină, o voce moale, o voce de o culoare întunecată, să zic, dar şi cu lumină atunci când este nevoie. A reuşit să acopere toate culorile necesare unui personaj atât de complex, precum Norma şi evident şi lungimea rolului nu este tocmai de colo. Da, este o soprană şi o artistă pe care o apreciez şi o admir din tot sufletul. În rolul lui Pollione, tenor a fost Marco Berti, de asemenea un nume cunoscut lumii noastre. A făcut faţă acestui rol, acestui erou şi ne-am înţeles bine. Cel mai important pentru mine, a fost să împletesc vocea cu cea a Mariei Agresta, să fiu o oglindire a Normei în cele două duete. Adalgisa a fost scrisă iniţial pentru o soprană, deci a fost o provocare cumva vocală, dar mi-a făcut mare plăcere să abordez aceste duete cu Maria Agresta, pentru că vocile pare-se s-au împletit foarte bine, ne-am potrivit în culoare. Mai avem încă trei spectacole, sperăm că vor merge nespus de bine. Toată atenţia noastră şi toată concentrarea noastră a fost asupra esteticii şi frumuseţii vocale, iar publicul chiar a iubit acest spectacol. Am avut parte de aplauze foarte frumoase.

Ce urmează pentru Roxana Constantinescu după această serie de spectacole?

Aici vom termina la sfârşit de februarie. Chiar la jumătatea lunii martie am concerte cu Missa în do major, de Beethoven, la Calgary, apoi zbor direct la Tel Aviv, pentru un debut în Fenena din opera "Nabucco", sub bagheta maestrului Daniel Oren, urmează concerte la Budapesta şi Viena, cu opera "Siroe" de Hasse şi din nou, Adalgisa, în "Norma", de această dată la Veneţia, în teatrul La Fenice, în mai şi iunie, anul acesta.