ACUM:
13.00
De ieri și de azi din arhiva Orchestrelor Radio

Urmează: 14.55 Promo Informații despre evenimentele partenerilor noștri.
Apoi: 14.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Interviuri Înapoi

AUDIO. Matei Pop - la pupitrul Orchestrei de Cameră Radio

Publicat: miercuri, 17 Decembrie 2014 , ora 12.07


Miercuri, 17 decembrie 2014, la conducerea Orchestrei de Cameră Radio se va afla Matei Pop. Tânărul dirijor se bucură deja de o activitate bogată: a fost invitat la pupitrul Filarmonicilor din Cluj Napoca, Târgu Mureș, Arad, Oradea, Craiova și Chișinău.


Sunteți unul dintre reprezentanții tinerei generații de dirijori care, deja, se bucură de foarte mult succes. Ce a contat în alegerea acestei cariere?

Greu de spus în puține cuvinte… cred că este sunetul orchestrei, care m-a fermecat de când eram mic. Tatăl meu lucra la Filarmonica din Cluj și, astfel, de multe ori nu numai că veneam la concert, dar aveam și posibilitatea de a urmări repetiții. Cam la vârsta de 12 ani, cu prilejul unei repetiții unde s-a făcut Mozart, Simfonia I, era un dirijor austriac care lucra frumos cu orchestra. De fiecare dată după ce oprea și dădea indicații se auzea o îmbunătățire a sunetului de orchestră și cred că deja de atunci mi-am dorit acest lucru.


În alegerea acestui drum, al muzicii, a contat faptul că tatăl dumneavoastră activa în domeniu?

Cu siguranță da. N-aș putea să spun însă cât de mult a contat; eu am avut și alte pasiuni, dar până la urmă... nu că a învins muzica, dar așa a făcut întâmplarea că am ales cariera de muzician.


Și pentru că vorbim de dirijat și de faptul că muzica a învins, de asemenea, compuneți...

Într-adevăr. Deocamdată timpul nu îmi prea permite să scriu pentru că meseria de dirijor este una foarte solicitantă atât ca timp de pregătire, cât și psihologic vorbind și, la început de drum, fiind foarte tânăr, eu unul nu pot să împart timpul în așa fel încât să și scriu mult. Foarte rar mai scriu ceva. Pe moment contează mai mult dirijatul. Probabil în timp am să reiau și scrisul.


Ce vă inspiră?

În primul rând sunetul instrumentelor. Apoi, sigur că în muzică există o tradiție pe care, pe măsură ce au trecut secolele, se îmbogățește tot mai mult, chiar dacă trebuie remarcat faptul că în prezent există și o anume derută stilistică - în sensul că unii persistă în a căuta mereu drumuri noi și astfel muzica s-a îndepărtat foarte mult de ascultătorul mediu, pe când alții încearcă să revină la sonorități mai blânde, care să poată convinge și un public mai puțin avizat.


Revenind la dirijat… aș vorbi aici de concertele în care ați activat și ca moderator. Mă refer la concertele pentru copii. Cât de importantă e apropierea lor de muzică?

Muzica poate face fericit pe orice om care are sensibilitate și deschidere pentru asta. Nu încape discuție că acei copii vor putea avea un câștig din muzică. În ce privește concertele educative, eu pun problema invers. Sunt foarte importante pentru noi, pentru breasla muzicală, pentru că dacă nu ne creștem publicul cât e mic, pentru un adult, să zicem o persoană la 20-30 de ani care n-a auzit în viața ei sunet de orchestră pe viu, e foarte greu de crezut că va mai putea deveni meloman. Pe când dacă noi căutăm apropierea copiilor de mici, atunci aceia dintre ei care au aplecare nativă și interes vor putea să-și dezvolte această pasiune. Pentru că trebuie pasiune nu numai ca muzician practicant, ci și ca meloman. Totul se bazează pe pasiune pentru muzică.


Ajungând la concertul din această seară, cum anume ați structurat programul?

La început am fost onorat de o nouă colaborare cu distinsa violonistă Cristina Anghelescu, cu care am avut privilegiul de a debuta în primul meu concert ca dirijor, în 2007, la Botoșani. Atunci a cântat Mendelssohn, acum ea cântă frumosul Concert în la minor de Bach. Acesta a fost punctul fix al programului. Am brodat și am văzut cu ce s-ar potrivi. Fiind o lucrare barocă, imediat am optat pentru Concertul pentru orchestră de coarte al lui Sigismund Toduță, și aceasta fiind o lucrare de inspirație barocă, chiar dacă este scrisă într-un limbaj modal de mijloc de secol XX. După pauză - Simfonia Italiană de Mendelssohn. Și Mendelssohn a învățat mult din creația lui Bach - mă refer în special la gândirea polifonică - și asta se simte în multe pagini ale simfoniei, mai ales în prima parte și la final.


Vorbim de un sentiment special atunci când dirijați în Sala Radio?

Da, fără îndoială că Sala Radio emană o atmosferă deosebită. Este o sală construită la cele mai înalte standarde. Categoric mă simt altfel la Radio.

Veniți să ascultați un program diversificat, cu muzică românească, un solist de cea mai bună calitate și cu un tânăr dirijor entuziast, care se află deja a doua oară la pupitrul Orchestrei de Cameră Radio.

Interviu realizat de Lucian Haralambie