Un program 100% romantic - totul sub genericul "Piano Colours" - aceasta a fost propunerea pianistului Sergiu Tuhuţiu pentru recitalul susţinut miercuri, 3 decembrie 2014, la Sala Radio.

De ce "Piano Colours"?

"Piano Colours" e un proiect pe care eu l-am mai făcut, dar într-o altă formă - cu invitaţi, pe parcursul a doi ani, tot în Bucureşti, începând din 2011. După ce m-am mutat la Londra mi-a fost mult mai greu să continui la Bucureşti din cauza distanţei şi a dificultăţii de a-l organiza de acolo. "Piano Colours" reprezintă această totalitate sau diversitate a culorilor emoţionale pe care pianul e capabil mânuit să le transmită, să le împărtăşească cu ascultătorul, cu publicul în cazul unui concert live. În special m-am gândit foarte mult în cazul acestui recital la repertoriul romantic şi m-am gândit la asta pentru că romantismul a fost primul moment în istoria muzicii în care s-a spart cumva bariera manifestării emoţionale, a libertăţii de manifestare a emoţiilor şi a sentimentelor în general. A fost o mare revoluţie din punctul aceasta de vedere. Şi coloristica perioadei romantice privită din această perspectivă e o revoluţie şi e ceva ce a depăşit parametrii de până atunci.

Pentru că vorbim de romantism, de ce aceste lucrări? Care sunt culorile?

Sunt multe contraste aici. Una din temele la care m-am gândit este efemeritatea omului şi condiţia lui de luptă permanentă cu destinul, cu viaţa; până la urmă, şi singurătatea, şi efemeritatea sunt caracteristice condiţiei umane. Ori, şi Studiul "Eroica" de Liszt şi Sonata lui Chopin, a doua, sunt piese care vorbesc într-un fel sau altul despre lupta omului. Până la urmă erou este şi soldatul, erou este şi omul singur care trăieşte o viaţă în pustiu sau retras la ţară şi trăindu-şi viaţa nedepinzând de nimeni şi, în acelaşi timp, având atât de puţine mijloace la dispoziţie pentru a-şi trăi viaţa. Erou este şi cel care luptă cu o boală. Sunt atât de multe aspecte ale acestui lucru, încât nu poate să nu te atingă. Există o întreagă zonă de legendă despre erou - începând de la simbolistica religioasă a eroului, a lui Salvator Salvandus, până la cel mai concret înţeles posibil, la eroul din război. Când ne gândim "eroi, erou", până la urmă cea mai telurică semnificaţie e cea a celui sacrificat pe câmpul de luptă.

Este aceasta şi lucrarea preferată a pianistului Sergiu Tuhuţiu, din programul din această seară?

Îmi plac toate, de aceea le-am şi ales. Îmi plac foarte mult şi Sonetele de Liszt - două lucrări de o poetică extraordinară. Îmi place foarte mult şi Andante Spianato şi Marea Poloneză - e una din lucrările ele preferate. Nu pot să spun că una îmi place mai mult decât cealaltă. Îmi plac în mod diferit, însă le-am pus laolaltă tocmai pentru că ele creează acest binom contrastant între condiţia de luptă a omului şi condiţia de iubire şi de împlinire a omului la nivel pământesc. Pentru că, până la urmă, Sonetele de Liszt vorbesc foarte mult despre un patos al iubirii pământeşti. Dacă citim cele două sonete pe care au fost compuse aceste lucrări ale lui Liszt - nr. 47 şi 104 - ele vorbesc despre expresia iubirii unui bărbat pentru o femeie. Sigur, în condiţiile în care nu este aproape sau nu este pe deplin împlinită acea iubire, sau punctată din punct de vedere al împlinirii afective în plan concret, dar ele vorbesc despre o iubire umană, între două persoane… şi atunci, e acest binom al singurătăţii şi al întâlnirii cu celălalt. Sunt cele două polarităţi; cam pe aici văd eu că se învârte destinul omului, în general.