Prim-dirijor şi director artistic al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii Naţionale a Republicii Moldova, Mihail Agafiţa se va afla miercuri, 26 noiembrie 2014, la pupitrul Orchestrei de Cameră Radio. Solista concertului va fi Dana Borşan, care va interpreta Concertul nr. 1 op. 15 în Do major semnat de Ludwig van Beethoven.

Veţi interpreta un concert cu o istorie aparte. Ce loc ocupă el în repertoriul dumneavoastră şi ce amintiri aveţi legate de acest concert?

E concertul cu care am debutat, la 14 ani. Cântasem înainte un Rondo-concert de Mozart cu orchestra liceului, dar a fost concertul care a fost prima mea apariţie într-un concert important la Cluj, alături de Orchestra Liceului de Muzică din localitate, care era foarte activă şi cu care am cântat foarte mult în timpul liceului, chiar un repertoriu mare de concerte, alături de dirijorul Emiliu Dragea - profesor la liceu - care nu mai e printre noi astăzi… Asta ar fi prima amintire. Cea de-a doua legată de concert este faptul că l-am lucrat când eram elevă în clasa a VIII-a cu un profesor cu care deşi am studiat doar un an şi jumătate la Cluj, a însemnat foarte mult pentru dezvoltarea mea şi pentru cunoştinţele pe care le-am dobândit în ale pianului. Profesorul se numeşte Petru Florian şi după acest concert care a fost pregătit cu el… era profesor la Liceul din Cluj, pianist, concerta… a venit, m-a felicitat şi mi-a spus "Eu, astă seară, plec. Am o bursă în Germania." Eu am bănuit ce se va întâmpla şi aşa s-a şi întâmplat: n-a mai venit niciodată. Ne-am întâlnit pe urmă prin '91 în Germania; este profesor la Conservatorul din Osnabrück.

Concertul nu se cântă prea des, aş spune că pe nedrept. Este un concert plin de energie, foarte luminos. Chiar prin mijloace componistice destul de simple şi utilizând toată pianistica epocii. Debordează de tonus şi energie şi are o parte lentă dintre cele mai frumoase. Spun întotdeauna că această parte are doi solişti - pianul şi clarinetul. Este una dintre cele mai frumoase pagini lente scrise de Beethoven. De câte ori întâlnesc în repertoriul de pian solo, în sonate, această tonalitate - La bemol major - întotdeauna pentru mine are aceeaşi culoare şi acelaşi caracter şi aceeaşi cantabilitate melancolică pe care o găsesc în această parte a doua de concert şi în sunetul, culoarea, timbrul clarinetului, care este cel mai cald timbru al unui instrument, după părerea mea.

Nu sunteţi la prima colaborare cu Mihail Agafiţa. Cum s-a dezvoltat acest dialog muzical?

Acest concert îmi stârneşte tot felul de amintiri. Sau e o coincidenţă sau e un semn că îmbătrâneşti… începi să depeni amintiri… L-am cunoscut pe domnul Agafiţa la Botoşani, într-un concert. Am nimerit să fim programaţi împreună în urmă cu mulţi ani… nu ştiam cine este. Ştiu că mi-a spus domnul Ioan Ţurcanu de acolo că o să am un tânăr dirijor. Concertul de Chopin e foarte greu şi dirijorii se cam feresc de el. Am ajuns şi nu m-a întrebat nimic. Înainte să ridice bagheta pentru repetiţii am zis "Doamne, el chiar crede că va putea face concertul!?" Nu m-a întrebat "ce tempo, cum faceţi…" Acolo sunt totuşi nişte rubato-uri, mai ales prin partea a treia. Fiecare pianist are ideile lui… Nimic n-a întrebat! M-am gândit… acum va fi ceva! Vreau să vă spun că aşa ceva nu mi s-a mai întâmplat cu Concertul de Chopin. L-am trecut şnur, da capo al fine, aproape impecabil! Venea… ca umbra era după tine! Nu mi-a venit să cred! Am fost extrem de entuziasmată. Este un talent pur sânge. Din acel moment chiar cu drag colaboram şi l-am şi propus, chiar şi aici şi în ţară, de exemplu la Cluj… l-am propus şi atât de mult l-au plăcut încât după primul concert l-au angajat pe loc. Este un foarte talentat muzician şi extrem de preocupat de meseria lui, ceea ce îmi place foarte mult. Pentru un dirijor, este foarte tânăr. Un dirijor nu se poate forma în anii în care formezi un instrumentist. Mă bucur să cântăm împreună.

E un concert, după părerea mea, clasic pur, numai Haydn şi Beethoven. Pentru mine este cea mai mare muzică, cu toată eleganţa şi spontaneitatea ordonată a discursului haydnian şi cu energia despre care v-am vorbit a concertului de Beethoven.

Cred că cei care se vor încumeta să intre în sala de concert, vor petrece o oră şi jumătate într-un mod foarte agreabil şi foarte energizant, care îi va binedispune.

Programul Orchestrei de Cameră Radio va fi completat de două simfonii scrise de Joseph Haydn: nr. 30 în Do major "Alleluja" şi nr. 104 în Re major "Londra".