Arhivă : Interviuri Înapoi
AUDIO. Recital 100% Haydn - la Sala Radio
Un recital 100% Joseph Haydn este propunerea Cvartetului Voces pentru recitalul pe care violoniștii Bujor Prelipcean și Vlad Hrubaru, Constantin Stanciu - violă și violoncelistul Dan Prelipcean îl vor susține la Sala Radio miercuri, 19 noiembrie 2014. Bujor Prelipcean ne-a vorbit despre această manifestare.
Urcați pe scena Sălii Radio pentru a continua seria deschisă de Cvartetul Voces în care interpretați opusuri de Josef Haydn. Despre care dintre ele vorbim în recitalul de miercuri seară?
Despre continuarea cvartetelor din acea vestită serie de început a marelui părinte al cvartetului, Joseph Haydn, acele cvartete opus 2 - nr. 4 și 6 - și alunecăm frumos spre acel vestit opus 3 - Cvartetul Serenadelor, care, deși nu este atribuit de specialiști 100% că ar fi opera marelui maestru, întrucât mai există polemici pe această temă, noi l-am inclus și pe acesta - Cvartetul op.3 nr.5.
Criticii spun despre Haydn că este un geniu al formelor perfecte în muzică. Împărtășiți această idee?
Absolut, deși cvartetele de început nu seamănă deloc cu ce se ascultă în opusurile mari, care sunt formate dintr-o suită deja devenită celebră - de patru părți, cu forme foarte bine stabilite. Sigur, forma sonatei este prezentă peste tot, este total autentică. Aceste cvartete mai mici au, în marea lor majoritate, cinci părți: o parte introductivă - un presto sau un allegro introductiv, urmat de un menuet cu trio, apoi o parte lentă, apoi un alt menuet cu trio și o formă finală - un scherzo final sau un allegro final. Sunt forme care arată că acest imens geniu al cvartetelor, nu degeaba supranumit Părintele Cvartetelor, a căutat și a perfectat forma de la început, șlefuind și căutând în continuare o realizare cât mai plauzibilă și cât mai decentă.
Ați trecut de cele patru decenii de activitate. Care este secretul longevității Cvartetului Voces?
E mult de povestit pe această temă, nu știu dacă voi putea să redau într-o singură frază această idee... încerc totuși. Din punctul meu de vedere doar pasiunea pentru muzică de cameră, dragostea pentru acest colectiv format în 1973 de frații Bujor și Dan Prelipcean. O anumită condiție sine qua non pentru existența unei formații este o bună creștere, o bună cuviință față de colegi și față de actul interpretativ muzical. Iar în ultimă instanță, tot ceea ce am căpătat noi în anii de studenție și în anii de după studenție, când am avut profesorii cei mai performanți din lume, cred că ne-au asigurat această stabilitate, această bază solidă în a înțelege muzica de cameră, cum funcționează o formație și tot ceea ce trebuie să asigure bunul mers al ei.
Văd că Sala Radio se umple din ce în ce mai mult la concertele Cvartetului Voces. Nu pot decât să fiu foarte fericit că ceea ce am făcut cu ani de zile în urmă în Iași - unde avem un public stabil, de excepție, extrem de avizat, deosebit de bine pregătit - se realizează acum și la București și nu pot decât să mă bucur că avem din ce în ce mai mulți fani, din ce în ce mai mulți prieteni, oameni care vin. Au fost, de altfel, perioade când Cvartetul Voces cânta și fără afișe și m-am întrebat cum de află atât de multă lume că există aceste concerte. Răspunsul vine tocmai de la prietenia și solicitudinea care ne-o arată cei de la Radio România Muzical, care au știut să popularizeze eficient, cel puțin în ultima perioadă, toate concertele noastre. Pe această cale le și mulțumesc.