ACUM:
14.00
Concertele lumii
Primite prin intermediul Uniunii Europene de Radio.
Urmează: 15.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 15.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Festivalul Radiro 2014 - interviu cu dirijorul Case Scaglione

Publicat: luni, 22 Septembrie 2014 , ora 12.00

Case Scaglione - un tânăr dirijor pe care publicul român nu a avut prilejul de a-l cunoaște nici măcar din relatările altora!

Dar faptul că a fost numit - din stagiunea 2014-2015 - dirijor asociat la Filarmonica din New York, după ce a fost acolo asistentul lui Alan Gilbert (din 2011) reprezintă o coordonată prestigioasă pe cartea sa de vizită.

Născut în Texas, într-o familie care nu a avut un "istoric" muzical, dar care a prețuit arta, Case Scaglione a fost fermecat din copilărie de viața muzicală din Houston, afirmând că simfoniile lui Brahms și paginile lui Șostakovici l-au marcat de la o vârstă fragedă. A cântat la trombon, făcând parte dintr-un tipic "band" american, a studiat apoi în Cleveland, la Peabody Institute și s-a perfecționat alături de câteva mari baghete contemporane. Apreciind adevărata valoare a sprijinului de care el însuși a beneficiat de-a lungul etapelor de formare este, la rândul său, preocupat de inițierea unor proiecte destinate tinerilor muzicieni, dar și viitori melomani. În ultima perioadă lucrează mult nu numai în Statele Unite, ci și în Asia (cu orchestre din Hong Kong, cu Guangzhou Symphony Orchestra, China Philharmonic Orchestra și Shanghai Symphony) apreciind calitatea muzicienilor și deosebita lor deschidere repertorială. Pasionat de călătorii se bucură - în compania soției sale, alături de care se află de aproape un deceniu - să descopere locuri și oameni, natura și cultura acestora, dar și… tentațiile culinare deosebite sau aroma specială a unor trabucuri!


Pentru început v-aș ruga să ne dezvăluiți ce conexiuni aveți cu lumea muzicală românească?

Absolut nici una! Am ajuns să fiu cunoscut orchestrei prin intermediul unui bun și drag prieten al meu - dirijorul Cristian Măcelaru, care este român, dar lucrează de mai mult timp în Statele Unite. Am fost așadar introdus organizatorilor acestui festival de către colegul meu.


Programul pe care îl oferiți aduce în atenție preferințele dumneavoastră repertoriale?

Vom interpreta cea de a treia Simfonie de Brahms, "Preludiul la după-amiaza unui faun" de Debussy (și aș spune că sunt aproape două creații-șlagăr romantice). Aș îndrăzni să afirm că a treia Simfonie de Brahms este una dintre lucrările care într-adevăr m-a pasionat de-a lungul vieții! Acestui program i se adaugă o altă piesă germană pe care nu o auzim prea des - Concertul pentru vioară de Richard Strauss - care va fi o premieră pentru mine și sunt nerăbdător să o realizăm.


Considerați "Preludiul la după-amiaza unui faun" de Debussy o muzică romantică?

Desigur, este una dintre primele lucrări muzicale în manieră impresionistă dar cu certitudine aș așeza-o aproape de lumea lui Brahms și a lui Schonberg, chiar dacă, de fapt, ar trebui plasată la mijloc, între acestea două.


Am înțeles că de partiturile lui Brahms se leagă momente importante ale carierei dumneavoastră...

Da, audiția pe care am susținut-o pentru postul de asistent la Filarmonica din New York a cuprins prima simfonie de Brahms. Toate aceste patru simfonii reprezintă câte o lume în sine dar, pe de altă parte, există și multă conexiune între ele.


Sunteți unul dintre cei care ilustrează un autentic fenomen actual: tinerii, foarte tinerii dirijori care cuceresc literalmente podiumul marilor orchestre
!

Cred că în plan istoric această profesie era asociată unor bărbați maturi, iar acum asistăm la o altfel de deschidere; sunt din ce în ce mai multe femei care apar pe podiumul dirijoral și, în general, mult mai mulți tineri au acces la acest statut. Fenomenul Gustavo Dudamel la Los Angeles a demonstrat cu siguranță cât de mult are el de oferit chiar dacă avea mult mai puțină experiență decât alți colegi ai săi. Cred că este o realitate a epocii actuale, explicabilă ca o necesitate, în care tinerii devin mai implicați, mai cutezători și mai puțin "formali" - în sensul Bun al unei asemenea afirmații. Desigur, sunt conștient că nu suntem încă la fel de buni precum vom deveni și nu înțelegem încă tot ceea ce vom pricepe mai bine mai târziu. Dar mi se pare corect să recunoaștem faptul că au fost și interpretări grozave prin intensitatea emoției datorate unor artiști de 20 - 30 de ani. Desigur, ni-l imaginăm pe Gustavo Dudamel la 60 de ani realizând, cu experiența acumulată, mult mai mult decât acum. Sunt convins că, pe măsură ce trec anii, și el - și noi toți - vom ști mai multe, dar să nu uităm că și tinerii artiști aduc noi viziuni.


Printre alte distincții ați primit și premiul Fundației Georg Solti.

Pentru mine a fost unul cu totul special deoarece Fundația Solti mi-a oferit cel mai important premiu al ei într-un moment în care nu prea se știa despre mine; această șansă a venit cu două luni înainte de a obține angajamentul la Filarmonica din New York, ca dirijor asistent. Fundația Solti mi-a oferit posibilitatea financiară de a-mi continua studiile, m-a ajutat să pot urma cursuri de germană, să pot achiziționa partiturile de care aveam nevoie. Fundația Solti și-a asumat acest risc cu mine, oferindu-mi în acea epocă o astfel de șansă.

Le datorez foarte mult și lui David Zinman și "Academiei pentru tinerii dirijori" din Aspen pentru primele ocazii de a dirija, lui Gustav Meier de la Peabody Institute de la care am primit efectiv primele lecții de dirijat și sunt mulți cei cărora le sunt recunoscător pentru generozitatea și ajutorul lor, încheind firește cu Filarmonica din New York și Alan Gilbert. Am fost foarte, foarte norocos căci am întâlnit asemenea oameni care - în drumul lor - și-au oprit atenția asupra mea, sprijinul lor transformându-se în oportunități pentru mine.

Și cred că este foarte important să încercăm să dăm mereu înapoi ceea ce la rândul nostru am primit și să oferim și altora șansa educației căci arta depinde în mod vital de relația dintre cei care au ajuns la un nivel de profesionalism și cei care încă învață.


Care ar fi "Motto-ul" dumneavoastră?

Aș spune că întotdeauna am căutat să slujesc muzica, să rămân onest și să îmi păstrez... curiozitatea. Când începe să se "solidifice" concepția interpretativă asupra unei piese, atunci când am sentimentul că "știu" lucrarea este un moment periculos; dacă în procesul creator mă minunez în continuare, dacă păstrez acea curiozitate de a cerceta mereu fără a considera că am ajuns la un final al procesului atunci știu că lucrurile merg bine! Acesta mi se pare cel mai "sănătos" mod de abordare!


Dirijați și operă și repertoriu simfonic.

Opera și concertul mi se par domenii complementare, sunt aspecte în fiecare dintre ele care te păstrează "onest" față de celălalt repertoriu... consider că un echilibru între ele este foarte important.


Activați frecvent și în America și în Asia, cu regularitate... Cum vă împăcați cu o asemenea... navetă?

Nu am un răspuns mai bun decât: te obișnuiești! Te înveți să lucrezi și atunci când ești poate mai obosit, face parte din "job", din realitatea noastră. Sunt norocos că frumoasa mea soție călătorește mult împreună cu mine și împărtășim aceste noi experiențe împreună, căutăm să ne facem noi prieteni și ne străduim să ne simțim "acasă" pretutindeni. Încercăm să facem o "încântare" din aceste drumuri, dincolo de aspectele muzicale.

Interviu realizat de Anca Ioana Andriescu