Arhivă : Interviuri Înapoi
Marius Manole debutează în rolul de recitator, pentru suita Peer Gynt
Sunteți la debut în rolul lui Peer Gynt. Cum vedeți acest personaj?
E foarte ciudat pentru mine, pentru că sunt obișnuit cu montările de teatru și acolo mi-e mult mai ușor; asta fac frecvent și un personaj într-un spectacol de teatru e constituit cu totul altfel, ținând cont că ai și parteneri, ținând cont că ai și un regizor. Mă rog, lucrurile sunt mai ușoare. Aici, fiind un teatru-concert, de fapt, pentru că voi avea în spate o orchestră de 60 de oameni și muzica lui Grieg, noi sperăm să facem povestea cât mai accesibilă pentru public și cât mai actuală. La asta și lucrăm acum, să retraducem povestea; s-au schimbat puțin temele și limbajul și atunci încercăm să transmitem cât mai bine povestea. De fapt nu voi fi decât un povestitor, nu-l voi interpreta neapărat pe Peer Gynt.
Ce se schimbă pentru un actor atunci când este înconjurat de muzicieni?
Se schimbă foarte multe, pentru că, în teatru nu trebuie să intri la anumite semnale, ai timp să-ți dai replica când vrei tu, nu ești condiționat de muzică, de multe lucruri, aici din păcate sau din fericire, este un exercițiu foarte bun pentru că trebuie să ții cont de tot ce se întâmplă în spatele tău și repetițiile sunt mult mai exacte și mult mai fixe decât la teatru.
Cum decurge colaborarea cu dirijorul Cristian Lupeș și Bucharest Festival Orchestra?
E prima dată când fac asta, e prima dată când mă întâlnesc cu Cristian. Noi voiam să facem acest spectacol la Opera din Iași. Nu s-a putut. Acum cu ajutorul Arcub-ului îl facem la București. E o colaborare frumoasă. Cristian e un dirijor atipic și un dirijor tânăr care vrea să încerce și să probeze și să inoveze și să aducă publicul tânăr în sălile de concert. De fapt, scopul acestui spectacol cam acesta ar fi. În prima parte a spectacolului se vor cânta sound-track-uri din filme celebre, iar în a doua parte vom avea povestea lui Peer Gynt. Noi facem acest concert tocmai ca să aducem înapoi lumea, tinerii, să-i facem să vină la Teatrul Național sau la teatrele din București, la Ateneu sau la Opera Română, să le facem un pic mai accesibilă povestea asta, pentru că știți, s-a făcut un sondaj și tinerii sub 18 ani au fost întrebați ce înseamnă pentru ei o orchestră simfonică și 80% n-au știut să răspundă și atunci ne-am gândit că ar fi un demers bun, care ar înlesni puțin înțelegerea asta, să nu-i mai sperie atât de tare; pentru că ei își imaginează că la un concert totul este atât de necunoscut și de înfricoșător, încât se cam feresc să intre în sălile de concerte și atunci să le arătăm totuși că se poate.
Cum vedeați înainte de această colaborare orchestra simfonică și cum o vedeți acum?
Ei bine, eu mă uitam des cu admirație la ei și dat fiind faptul că merg la concerte eu nu sunt atât de speriat de ei, ba din contră, chiar îmi doream o colaborare cu ei. Știți, atunci când nu eram la teatru, încă nu intrasem la facultate, abia așteptam să văd cum funcționează lucrurile cu ei. De fapt eram curios să văd ce fac actorii în culise înainte de spectacol, cum se pregătesc ei, ce fac când ies din scenă, cum își ies din rol sau ce vorbesc ei în culise, mă rog... mici curiozități. Așa eram curios și cu orchestra simfonică, adică voiam să văd cum muncesc ei când nu sunt în vizorul publicului, cum sunt în sala de repetiții, pe ce se concentrează, pe ce pun accent. Eram foarte curios cum funcționează o orchestră de 60 de oameni, cum e dirijorul, ce face dirijorul mai exact, pentru că niciodată n-am reușit să înțeleg care e scopul. Adică, înțelegeam eu ce face el, dar acum Cristian mi-a explicat care e diferența între doi dirijori, cum pot face aceeași partitură să sune diferit... multe lucruri interesante, pe care le vezi doar dacă ești în interior.
Cristian Lupeș mi-a dezvăluit că sunteți un actor care nu refuză proiecte, bineînțeles în urma unei selecții. Care au fost motivele pentru care ați acceptat această colaborare?
Așa cum vă spunea, este ceva foarte nou pentru mine și e păcat să nu încerci ceva dacă ți se propune și ți se oferă ceva nou și ceva ce n-ai mai făcut niciodată. Te ajută să evoluezi și să cunoști niște oameni și să ai niște întâlniri. Eu cred că și meseria de actor și toate meseriile vocaționale se construiesc din întâlniri. Și atunci, o întâlnire ca asta poate să fie benefică pentru un artist. Cine știe, dacă îmi va plăcea foarte tare, dacă nu vom mai face lunar sau poate anual un concert. În străinătate acest tip de spectacol e destul de practicat și mulți actori mari de la Hollywood, de exemplu Jeremy Irons și mulți alții, fac tipul ăsta de spectacol.
V-aș ruga să adresați o invitație spectatorilor pentru concertul din 13 septembrie.
Le propun să vină pe 13 septembrie, la ora 20.30, în parcul Herăstrău, pentru că va fi un concert extrem de frumos și plăcut; să nu le fie frică, pentru că, în ciuda faptului că pe scenă există 60 de oameni, o orchestră întreagă, nu va fi nimic înspăimântător, mai ales că în Herăstrău, atmosfera este fantastică. Puțini bucureșteni cunosc spațiul acela, din păcate. E un spațiu foarte frumos, eu chiar am fost să-l văd și e minunat. E într-o zonă de verdeață extraordinară și cu o scenă fantastică, cu o acustică foarte bună. Îi invit să-și petreacă trei ore plăcute, mai ales că biletele nu vor fi foarte scumpe, ne-am luptat să fie un preț accesibil pentru toată lumea. Avem și prețuri cu reducere pentru studenți, pentru că acesta este scopul. Îi invităm să facă parte din povestea noastră.