ACUM:
13.00
De ieri și de azi din arhiva Orchestrelor Radio

Urmează: 14.55 Promo Informații despre evenimentele partenerilor noștri.
Apoi: 14.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Interviu cu dirijorul Christian Badea

Publicat: luni, 2 Iunie 2014 , ora 16.32

 

 

 

 

Între 24 și 31 mai 2014 a avut loc prima ediție a Festivalului de Muzică Sibiu/Hermannstadt organizat de Fundația Română pentru Excelență în Muzică, condusă de dirijorul român de renume internațional, Christian Badea.

Despre acest proiect născut din dorința de a da ceva înapoi țării în care s-a format (Christian Badea a părăsit România în 1974, în anii studenției) am realizat un interviu joi, 29 mai 2014.

Ne aflăm în Piața Mare din Sibiu alături de dirijorul Christian Badea, inițiatorul Festivalului de Muzică Sibiu/Hermannstadt. Este o promisiune împlinită, o promisiune care a pornit anul trecut cu un prim concert de lansare. Iată, acum, prima ediție a Festivalului! Haideți să vedem ce a mers bine și ce a mers mai puțin bine până în momentul acesta.

 

Eu nu știu ce să zic, cred că a mers cam totul bine, inclusiv vremea. Din punctul de vedere al concertelor, momentul de vârf a fost până acum interpretarea Cvartetului nr.8 de Șostakovici cântat de Cvartetul Borodin, marți, 27 mai, care a fost absolut de referință. A fost un concert care se putea pune foarte ușor la Carnegie Hall sau în orice altă sală din lume. Am avut deja două concerte cu orchestra în Biserica Sf. Treime, care au mers foarte bine - cu Mario Caroli și cu Giuliano Carmignola…


...invitat și anul trecut, de altfel…

Da, Giuliano e un apropiat al festivalului și al fundației. Deci, până acum a fost foarte frumos. Ce mi-a plăcut foarte mult e faptul că am avut multe concerte cu tinerii muzicieni, care fac parte și din orchestră, dar care de fapt sunt în primul rând soliști, în al doilea rând, unii sunt concert-maeștri în alte orchestre, mulți fac muzică de cameră - oameni care au versatilitate artistică deosebită și care au venit aici ca să aibă o experiență destul de variată. Am cântat și în orchestră, am făcut și muzică de cameră, am făcut și recitaluri - totul în câteva zile. Foarte intens!


Cvartetul Borodin s-a aflat pentru prima dată în România, așa am înțeles. A fost acesta un argument să-i invitați? Cum ați ajuns să-i invitați?

În această primă ediție a festivalului încercăm să creăm un profil și să avem un standard artistic al acestui eveniment, de aceea am vrut să avem un cvartet care să reprezinte ceva, care să fie mai important din mai multe puncte de vedere. Cred că  am avut un mare noroc cu Cvartetul Borodin pentru că erau liberi pentru câteva zile. Știți foarte bine, lucrurile în România se fac cam în ultimul moment. Mi-a părut foarte bine să descopăr că Cvartetul Borodin avea mai mult decât o zi sau două libere, avea patru zile libere, și-atunci am sărit pe ocazie, i-am invitat pentru două concerte, dintre care unul era un program vienez - Haydn, Schubert, Webern și Brahms - dar ceea ce m-a atras foarte mult era faptul că unul din programele pe care le ofereau avea Cvartetele nr.7 și mai ales Cvartetul nr.8 de Șostakovici. Pot să vă spun că acest concert a fost absolut fenomenal. Într-adevăr, ei reprezintă o tradiție, sunt o instituție culturală a Rusiei și reprezintă o tradiție extrem de importantă. A sunat cum cred că și l-ar fi dorit Șostakovici!


Care este reacția publicului?

Fantastică! A fost o reacție extrem de entuziastă. Nu se mai vede așa ceva la un concert de muzică de cameră - ovații în picioare, cu trei bisuri… a fost chiar extrem de călduroasă.


De ce Sibiu și nu alt oraș?

Sibiu - din cauză că are totuși un cadru foarte potrivit. Nu spun o noutate, lumea știe asta. Sunt destule evenimente, mai ales festivalul de teatru, care durează de mai mulți ani, dar și altele. Este un loc foarte potrivit pentru a se întâlni, are locații interesante. În cazul nostru, în cazul muzicii, avem locuri speciale pentru concerte, ca de exemplu bisericile - unele care sunt destul de fastuoase, ca Biserica Sf. Treime, unde facem concertele cu orchestra, altele care sunt foarte simple, dar care dublează excepțional de bine o mică sală de recital, ca de exemplu Biserica evanghelică Sf. Ioan, unde am făcut multe recitaluri. Și, în sfârșit, avem Sala Astra a Bibliotecii Astra care a întrunit comentariile entuziaste ale Cvartetului Borodin. Au foarte fericiți, foarte plăcut surprinși de cum s-a auzit.


Ceea ce faceți dumneavoastră aici zilele acestea s-ar numi în termeni de marketing construcția unui brand, un nou festival. Care este specificul pe care vreți să-l construiți pentru acest festival?

Să vă spun sincer, aud atât de mult acest cuvânt, "brand", în România, toată lumea e obsedată de "brand". Nu! Eu ce vreau să fac aici e foarte simplu. Am ales acest cadru al Sibiului, care mi se pare potrivit, am avut și o susținere bună din partea primăriei - că altfel nu se putea, în afară de sponsorul nostru principal, Raiffeisen Bank, dar este un loc unde s-a înțeles că totuși cultura trebuie să facă parte din viața de zi cu zi a unui oraș și că este foarte avantajată și economia orașului. Asta s-a descoperit la Sibiu în 2007 când era capitală culturală și de atunci lucrurile au progresat. Acesta este un alt motiv pentru care am venit la Sibiu, din cauză că există totuși o deschidere.

Cât privește brandul, să vă spun sincer, mă interesează foarte puțin pentru că ceea ce mă interesează pe mine este să realizăm, să creăm un cadru în care modelul cultural pe care fundația îl propune și anume artiști tineri români și din alte țări foarte buni, foarte talentați - stelele de mâine -, să aibă ocazia să lucreze împreună, pe aceeași scenă, în aceeași sală de repetiție cu cei mai importanți artiști ai lumii. De acolo înveți cel mai mult. Asta este o experiență care îți aduce foarte mult, e foarte eficientă, te stimulează.

De exemplu, am avut un masterclass în care am avut unii tineri de-ai noștri care au cântat Souvenir de Florence de Ceaikovski cu membri ai Cvartetului Borodin. Unde se mai găsește așa ceva?! A venit Tamas Varga, care este solist violoncelist la Filarmonica din Viena, care a lucrat cu trei violonceliști din orchestra noastră; au făcut un cvartet de violoncele și au cântat în concert. Lucruri de genul acesta stimulează, ajută, dau încredere, se învață foarte repede. Cred că este o soluție la multe dintre problemele care trebuie rezolvate în România. Cât privește brandul, asta este o treabă de viitor. Festivalul este, așa, un fel de alchimie. Pui anumite ingrediente, speri să meargă într-un fel și după aceea vezi cum se dezvoltă.


Ideea acestui festival s-a născut dintr-o inițiativă foarte generoasă a dumneavoastră, de a-i ajuta pe tinerii interpreți din România, cu scopul de a-i face să mai cânte și-n România, să nu plece definitiv sau dacă pleacă să se mai și întoarcă. Sunteți, de asemenea, și dumneavoastră un om care a părăsit România, a ales să se mai și întoarcă, mai ales în ultimii ani. Care este resortul interior care v-a determinat să faceți de fapt lucrul acesta? Până la urmă sunt mulți muzicieni români care au plecat în străinătate, dar care n-au ideea dumneavoastră.

Nu știu. În mod firesc, ajungi la un anumit moment în viață, la o anumită vârstă și experiență, când mai trebuie să mai dai și înapoi. Aici, în țara asta, mi s-a dat. Mi s-a dat o educație care era foarte serioasă și o etică profesională care era foarte solidă, cu care am plecat când eram student și am ajuns la Bruxelles, la Mozarteum, la Juillard, unde mi-am dat seama că eram foarte competitiv cu ceea ce-mi dăduse școala românească. E un lucru pe care nu l-am uitat și, când m-am întors în România după mulți ani de absență, după un anumit timp ca să mă acomodez puțin cu ce s-a mai întâmplat aici, mi-am dat seamă că totuși acesta ar fi un proiect care ar fi interesant și care ar merita. Ar merita din cauză că era nevoie, din cauză că am, poate, cunoștințele și experiența și disponibilitatea și, în plus, am lucrat întotdeauna cu tinerii, peste tot în lume. Deci, de ce nu și cu ai noștri!


Ce urmează acum, după această primă ediție?

O să vedem. Să vedem cu se dezvoltă, cum se termină, după aceea o să mai analizăm, o să evaluăm și vedem ce aduce viitorul. Planurile și ideile de dezvoltare există, însă totuși știm că în România lucrurile nu sunt chiar așa de simple, trebuie analizat cam tot.


Dar în afara României, pentru dumneavoastră, pentru dirijorul Christian Badea, ce urmează în agendă?

În afara României? Multe. A doua zi după festival mă sui în avion, mă duc la Sidney și am o producție de Othelo. După aceea mă întorc în țară puțin în toamnă, fac câteva concerte, și după aceea nu mai vin decât în mai 2015. Am multe concerte, mă duc și la Budapesta, fac Wagner - Olandezul zburător și Parsifal


Aveți în distribuție și cântăreți români cumva?

Nu știu, încă n-am văzut distribuția. La Wagner cred că mai puțin fiindcă românii nu prea se specializează în Wagner, mai mult în opera italiană. Dar… da! E cam non-stop, până la sfârșitul lui 2015 știu că nu am mult timp.



Interviu realizat de Cristina Comandașu