ACUM:
19.00
Seara de operă
Marile spectacole ale prezentului, în direct sau înregistrate.
Urmează: 22.00 Grădina de... sunete (R) Marea muzică, dincolo de cuvinte: într-o grădină paradisiacă.
Apoi: 0.00 Nocturn jazz Portrete ale celor mai importanți oameni din jazz.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Interviu cu violonistul și compozitorul Vlad Maistorovici

Publicat: luni, 2 Iunie 2014 , ora 13.46

Muzicianul a fost invitatul primei ediții a Festivalului de muzică Sibiu/Hermannstadt , în calitatea sa de violonist, dar și de compozitor: în 25 mai 2014 a propus un concert cu lucrări proprii sub genericul "Night music", iar în 30 mai, un recital alături de cornistul Martin Owen și pianistul Dario Bonuccelli.

Interviul în exclusivitate pentru Radio România Muzical a fost realizat în dimineața zilei de 30 mai 2014, înainte de recitalul violonistului de 29 ani, deja un nume consacrat în Marea Britanie, acolo unde s-a stabilit la finalizarea studiilor superioare la Colegiul Regal de Muzică din Londra.

O recomandare pentru recitalul pe care-l susțineți în 30 mai la Sibiu.

E un repertoriu foarte rar făcut, foarte faimos, de referință, special ca alăturare de instrumente și care conține unul dintre marile nume ale muzicii clasice vieneze, Johannes Brahms și unul dintre marile nume ale muzicii contemporane, Gyorgy Ligeti, compozitor maghiar, probabil foarte cunoscut ascultătorilor de peste tot, prin prezența pe coloanele sonore ale lui Stanley Kubrick. Așadar e vorba de Trio-uri cu corn de Brahms și Ligeti, acesta din urmă dedicat memoriei lui Johannes Brahms, așa că lucrurile se leagă într-un mod frumos. La aceste două piese se alătură Balada nr. 2 de Liszt și "Appel interstellaire" de Olivier Messiaen, iar acest program este interpretat de un cast stelar care mă onorează foarte tare: cornistul este Martin Owen și pianistul este Dario Bonuccelli.


Spune-mi mai multe despre aceste două nume care nu au cântat așa de mult în România, încât să fie cunoscute.

Martin nu este prima dată în România. Fiind un colaborator mai vechi al domnului Christian Badea, e deja cunoscut pentru bucuria cu care se implică și cântă cu artiști tineri. E cu siguranță unul dintre cei mai importanți corniști din lume la ora actuală, care activează la BBC Symphony Orchestra, la Berliner Philharmoniker, așadar, ascultătorii care vor veni la concert vor auzi un interpret de cel mai înalt nivel.

Dario Bonuccelli este un colaborator foarte vechi de-al meu, ne cunoaștem de peste 15 ani și am făcut foarte multă muzică împreună. Și el nu este la prima venire în România, e destul de acasă, chiar a și învățat puțin românește și e posibil ca ascultătorii să aibă ocazia să-l și audă vorbind, fiind concert comentat în seara aceasta. Așadar, împreună cu Dario am făcut integrala lucrărilor de Schubert, mare parte din repertoriul de sonate pentru vioară și pian și este unul dintre colaboratorii mei cei mai dragi, un muzician cu o viziune foarte largă și compozitor, se ocupă cu multe laturi ale muzicii, nu numai cu interpretarea. Așadar, în 30 mai am avut o repetiție de acomodare, mai lungă și totul merge minunat. Abia așteptăm seara aceasta.


Mie mi se pare interesantă ideea acestui concert comentat, pentru că în România cel puțin, nu există o tradiție în sensul acesta. La ce să se aștepte de fapt, publicul, în ceea ce privește comentariul?

Sincer, cred că vom încerca să păstrăm un discurs cât de relaxat se poate și cât de normal și natural, adică nu va fi o conferință în care vom face analiză muzicală, pentru că nu cred că este lucrul cel mai interesant pe care îl putem face dacă avem ocazia asta să vorbim despre piesele pe care o să le interpretăm. Cred că va fi o încercare de a ne apropia și mai mult de public și de a întări puntea dintre noi ca să putem comunica prin muzică și mai bine.


Deja există o experiență în sensul acesta, pentru că ai mai susținut un program cu propriile tale lucrări, în felul acesta, "Muzică nocturnă", acesta era subtitlul recitalului. Noi aici în România te cunoaștem în calitatea ta de violonist desigur, dar iată că Vlad Maistovici este și compozitor. Care a fost resortul interior care te-a determinat să treci de la interpretarea la vioară și către compoziție?

S-a întâmplat de foarte mult timp, aproape că nu-mi amintesc cum s-a întâmplat, dar în orice caz a fost un fel de joacă, așa pur și simplu, mi s-a părut interesant că ai putea să-ți scrii propriile partituri, nu numai să cânți unele care sunt deja făcute sau deja compuse. La vremea aceea eram un copil, aveam 9-10 ani și sigur nu se poate vorbi despre a compune niște piese muzicale. Însă și acum, cu mintea de acum uitându-mă la copii care încep să aștearnă câteva note pe hârtie, deja se vede imboldul, chiar dacă nu vorbim de muzică încă.  Așadar, nu știu exact cum s-a întâmplat, dar s-a întâmplat foarte devreme și de-atunci merg mână în mână, adică nu mi-am pus niciodată problema să renunț la interpretare sau să renunț la compoziție. Sunt două fațete care se completează pentru mine.


Care sunt sursele tale de inspirație? Cum ți-ai defini muzica în acest spațiu muzical foarte atomizat al muzicii contemporane?

Sursele mele pot fi absolut orice. Pot fi extramuzicale, adică poate fi o operă de artă, poate fi un text literar, poate fi pur și simplu o întâmplare de zi cu zi sau, eu știu, o realitate din lumea fizicii. Încă mă mai pasionează științele, sunt un amator al științelor exacte. De multe ori sunt pierdut în matematică. Îmi place să mă apropii de conceptele de acolo și să mă inspir din asta. Într-adevăr, peisajul contemporan e foarte atomizat și sunt foarte multe nișe. Rămâne de văzut, greu de spus încotro ne îndreptăm, dar cred că e un moment foarte interesant pentru un compozitor, pentru că ai la îndemână toate limbajele și publicul este inițiat în mai mult decât un singur limbaj.


Există mai multe feluri de a compune în momentul de față. Acum îmi vine coloana sonoră recent anunțată a filmului Libertador, pe care a compus-o Gustavo Dudamel, iată și un dirijor care se ocupă cu crearea de muzică în ultimul timp. Există sigur și fațetă cealaltă, avangardistă a muzicii contemporane. Eu încerc să dau un reper ascultătorilor, cei care nu au auzit vreodată o lucrare a ta, deși  în România,  în 2001 ai luat premiul întâi la concursul de compoziție Enescu, deci există premise, dar pentru publicul larg, presupunând că n-au ascultat niciodată lucrările tale, cam ce să-și imagineze, unde între aceste două extreme, de la coloane sonore în stilul muzicii clasice, până la muzică avangardistă, pe unde te situezi tu?

Nu vreau să par foarte ambițios, dar cam peste tot. În concertul din 25 mai 2014 am programat lucrări care sunt din ani diferiți, acoperă vreo 11 ani, cea mai veche fiind chiar "Muzică nocturnă", care a luat premiul la concursul Enescu. Între timp s-au petrecut schimbări. Dintre aceste lucrări, de exemplu, numai cvartetul de coarde "Muzică nocturnă" durează 20 de minute și are deja foarte multe muzici. Sunt și momente de expresionism extrem sunt și momente de consonanță și armonie. Tocmai pentru că avem la îndemână toate aceste mijloace și pentru că muzica există și în muzica de film și există și în forma foarte abstractă a avangardei, pentru un compozitor toate aceste lucruri sunt la îndemână, poți să-ți păstrezi o privire deschisă către ele, cel puțin eu așa gândesc.


E complicat.

E complicat și ca să fiu sincer știu la ce te referi și în același timp nu știu, pentru că eu chiar cred într-o egalitate a expresiei muzicale.


Și eu cred același lucru. Pur și simplu încercam să văd dacă putem să dăm glas unor lucruri inefabile, cum sunt în muzică prin verbalizare. Am să pun problema altfel. Are publicul vreo importanță în actul creației, în ceea ce te privește sau nu?

Absolut. Sigur că da. Pentru mine muzica e comunicare. Poate sunt momente în care ceri mai mult de la public, mai mult efort și alte momente în care ceri mult mai puțin sau poate deloc. Dar și a asculta muzică cred că este o artă, pentru care trebuie să te pregătești, ca și a face muzică. Bineînțeles că ne dorim ca muzica să cucerească oamenii imediat și ș.a.m.d., dar adevărul este că ascultătorii care se pregătesc pentru actul artistic, care își fac temele înainte să ajungă la concert, sunt favorizați.


Ce înseamnă pentru public "să-și facă temele"?

Depinde de fiecare. Să te interesezi de repertoriu, care e contextul istoric. Cred că întotdeauna ai mai mult de câștigat de la muzică făcând lucrul acesta, pentru că nu e doar divertisment, e și o experiență un concert.

Vlad Maistorovici este un nume românesc care face deja carieră în Marea Britanie, cel puțin, dar și în alte locuri, pentru că el cântă în alte locuri, dar și lucrările lui sunt interpretate de orchestre importante deja. Este încă foarte tânăr, nu are 30 de ani și da, e un nume cu care ne mândrim. Cum arată viața unui român în metropola Marii Britanii, din punctul de vedere al concurenței în viața muzicală ?

Ca muzician în Londra ai foarte multe lucruri la care vrei să ajungi, să te duci la concerte, la evenimente, dar sunt foarte multe lucruri interesante, care se întâmplă și nu întotdeauna reușești să ajungi la toate, pentru că toate se întâmplă în același timp și de aici competiția care există între promotorii de concerte, între orchestrele simfonice, între casele de operă. Fiecare detaliu contează și asta face diferența ca ascultătorul să se ducă la un anumit concert și nu la celălalt. Iubesc lucrul acesta la Londra, faptul că întotdeauna am de unde alege evenimente foarte calitative din punct de vedere muzical și cultural, pentru că nu este numai muzical, nu se întâmplă numai pe plan muzical acest lucru.


Cum te descurci tu ca muzician, în contextul acesta? Care este cheia către succes? Ce a făcut diferența astfel încât tu să fi cântat și să cânți în niște locuri importante din lumea asta?

Cu siguranță e și mult noroc. Contează foarte mult să cunoști oamenii care să te dezvolte și care să te ajute. Profesorii pe care i-am avut în facultate m-au susținut, m-au ajutat și pe plan de dezvoltare personală, și cu recomandări, și astfel din pas în pas și am avut oportunități la un nivel profesional din ce în ce mai ridicat. Cred că asta se întâmplă cu toată lumea.


Există vreun țel pe termen lung pe care ți l-ai propus?

Deocamdată este doar acesta, de a crea muzică și de a face concerte care rup aceste punți și aceste categorisiri. Sper ca prin concertele mele, publicul să descopere muzici noi și un public nou să vină la muzicii vechi.


E un scop foarte frumos de altfel și cred că și necesar în lumea în care trăim. Ce se află concret în agenda ta, în viitorul apropiat?

Sunt mai multe proiecte. După festivalul acesta o să merg la Barcelona, cu ansamblul meu de la Londra, cu Mercury Quartet, după care vom reveni în România, la București, o să cântăm cu Mercury Quartet și pe calea asta invit pe toată lumea la Bucharest Music Film Festival.


Când se va întâmplat asta?

București, 20 iunie.


După care o să mă reîntorc la Londra, în iulie, pentru un proiect tot cu cvartetul.


Mercury Quartet și proiectul "Queen" la București. Dă-ne mai multe detalii. 

Acesta e un bun exemplu despre ce vorbeam mai devreme. Eu sunt fan Quenn de foarte multă vreme, pe când eram puști. Când a fost valul acela în '91-'92 m-a prins și pe mine și eu am rămas fan. Mi-am dorit să interpretez la vioară multe dintre piesele lor, mai ales cele care au influențe clasice atâta de vădite, așa că am proiectat programul acesta, care ne duce prin diferite cântece ale formației, unele cunoscute, altele foarte necunoscute, decât pentru fanii înrăiți, așa că e o combinație între hituri și  cântece mai puțin cunoscute. O să interpretăm cu ansamblul meu Mercury Quartet și asta e tot. Mai mult de atâta ține de muzică.


Mulțumesc foarte mult și ne vedem pe 20 iunie în piața din fața Ateneului Român.

Vă aștept cu drag.

Cristina Comandașu