ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Allegro... de sărbătoare
Apoi: 9.50 Promo

Arhivă : Interviuri Înapoi

La mulți ani, Justus Frantz!

Publicat: vineri, 30 Mai 2014 , ora 10.39

Personalitate remarcabilă a vieții culturale internaționale, pianist, dirijor și realizator de emisiuni de inițiere muzicală la TV, Justus Frantz desfășoară o intensă activitate de promovare a tinerelor talente.

O viață desfășurată sub semnul muzicii cu dăruire, dăruind - sunt traiectoriile pe care cariera lui Justus Frantz se construiește.

A fost oaspete al mai multor ansambluri de prestigiu din lume, în dublă calitate de pianist și dirijor. A înființat mai multe festivaluri în Germania, cel mai renumit fiind Schleswig-Holstein Musik Festival precum și cel din Insulele Gran Canaria.

În anul 2009, alături de câțiva muzicieni prieteni a realizat un ambițios proiect intitulat - Philarmonie der Nationen - o orchestră alcătuită din tineri de pe toate meridianele lumii. Împreună cu acest ansamblu, Justus Frantz desfășoară o intensă activitate cu stagiuni și turnee care se bucură de mult succes.

De curând, celebrul muzician a aniversat 70 de ani, ocazie cu care ne-a acordat un interviu în exclusivitate.


Domnule Justus Frantz, în primul rând ”La mulți ani!” O viață pe care o dăruiți muzicii. Cum a început acest drum? Dumneavoastră ați ales muzica sau muzica v-a ales pe dumneavoastră?

Când eram foarte mic am fost adus într-un castel. Eram refugiați în timpul celui de-al doilea război mondial. Toți eram din estul Germaniei. În fiecare familie erau foarte multe pierderi - tați, mame sau ambii părinți, bunicii… erau multe pierderi din cauza crimelor din timpul războiului. Nu aveam ce mânca, eram foarte săraci, pierdusem totul, dar aveam muzica, așa că am început să cântăm cu toții. Eram 60-70 sau chiar 100 în casă. Se cântau cantate de Johann Sebastian Bach, încercam să organizăm propria noastră orchestră, se făcea muzică tot timpul - muzică de cameră. În acele momente, toată lumea se simțea liberă. Fiecare putea să-și urmeze emoțiile și astfel eram bogați și săraci în același timp. Bogați datorită muzicii! Puteam să ne exprimăm prin muzică, puteam povesti tragediile pe care le trăisem. Eram prea mic și nimeni nu prea avea timp pentru cei mici. Eram mereu dați afară să nu plictisim. Acest lucru nu puteam să-l înțeleg. Eu îmi pierdusem tatăl, nu înțelegeam de ce nu pot să fac parte din această comunitate. Îmi aduc aminte că mă aflam în pătuțul meu și îmi doream tare mult să fiu acolo unde se cântau triouri sau cvintete de Brahms. La țară, acolo, toată lumea făcea muzică, dar nimeni nu dorea să te învețe. Am mers la școală, într-un mic sat unde nu exista decât o singură clasă și avea doar flaute drepte cu care făceam muzică. Nu-mi plăceau deoarece erau dezacordate, îmi făceau rău. Mă rugam de mama mea să nu învăț flaut. Apoi, am plecat la Kiel, unde am urmat gimnaziul și totul a fost foarte bine. Am început lecțiile de pian, am primit o pianină. Nu știam că voi avea o carieră muzicală. Am crezut că voi fi diplomat, că voi studia filosofia, dreptul și istoria. Mi-am dat seama curând însă că muzica este atât de importantă în viața mea, importantă pentru emoțiile mele, pentru conștiința mea. Am realizat că filosofia înseamnă speculație, dar muzica este adevăr.


La sfârșitul anilor '60, domnule Justus Frantz, ați venit la București.

Îmi aduc aminte de primul meu concert; a fost la Ateneu, cu Filarmonica "George Enescu" și am interpretat Concertul pentru pian de Dvorak sub bagheta lui Christoph Eschenbach și, apoi, Concertul pentru două piane de Mozart. Aveam doar 24-25 de ani.


După ani de carieră solistică, ați mai adăugat un domeniu, acela al coordonării artistice, dăruind astfel tinerilor din experiența dumneavoastră.

Nu m-am simțit niciodată manager, ci doar misionar. Am dorit să inspir lumea să simtă la fel, să-și deschidă mintea și să se afle într-un dialog artistic democratic. Doresc să ofer tuturor posibilitatea de a se bucura de cultură, și mai ales de muzică, deoarece ea îmi este foarte dragă. Încă de la început misiunea mea a fost să conving lumea că o muzică de calitate este atât de minunată și îmbogățește viața. Mai târziu, am început cu festivaluri de diferite dimensiuni. Toate acestea au fost fantastice și mi-au oferit ocazia să atrag către muzica clasică și pe cei care nu cunoșteau nimic despre acest domeniu. Am realizat și o emisiune de televiziune care a devenit de succes în Germania, având o audiență de 15%. Nimănui nu i-a venit să creadă, deoarece în mod normal ai o audiență de 6-7%, dar 15% este peste așteptări. La Gala celor trei tenori a fost o audiență doar de 5%, iar emisiunea mea avea 15%. A fost o emisiune de mare succes.


Domnule Justus Frantz, vă continuați misiunea de inspirator pentru toți cei care doresc să cunoască muzica. Într-un interviu ați declarat că muzica este cel mai eficient ambasador al umanității și este un limbaj internațional.

Este un limbaj internațional. Poți reuni oameni de pe toate meridianele. Atunci când fac muzică vor fi prieteni, vor ști că scopul lor este să creeze armonie. Este fantastic să știi că oamenii care nu sunt prieteni, din diferite rațiuni, pot să stea împreună și să interpreteze un cvartet de Beethoven ori Stravinski sau orice altă lucrare și, deodată, se vor susține reciproc, atunci când au aceeași motivație. Aceasta relevă marea putere a muzicii, care cred că este foarte importantă. În peisajul mondial aceasta reprezintă o picătură într-un ocean, dar oceanul este alcătuit din miliarde de picături. Instrumentiștii trebuie să fie împreună, să fie o echipă.  Acesta este un lucru important. Câteodată, în alte domenii ale vieții, întâlnim aceleași repere. Pentru a mă face înțeles vă voi spune că, de exemplu, atunci când ai o trompetă și corzi, trompeta este mai puternică, și uneori trompeta are o temă pe care ceilalți o susțin. Dar, în mod normal, trebuie să cobori intensitatea trompetei pentru a face ca ansamblul să sune bine. Există acest fenomen și în viața cotidiană, când dorești să te faci auzit fără să te audă cineva. Acest lucru în muzică este imposibil și ar trebui să fie o lecție. Trebuie ca fiecare să-și exprime argumentele, iar ceilalți să-l asculte, să poarte dialoguri. Nu se poate ca doar unul să vorbească și ceilalți doar să asculte. Am scris o carte ce poartă titlul "Abilitatea spiritului de conducere", ceea ce înseamnă că permitem și altora argumente pe care apoi le discutăm. Nu ar trebui să existe impunerea unor decizii, deoarece adesea o întâlnim pe plan politic în viața cotidiană. Încercăm să ne impunem nouă înșine mai mult decât să ascultăm, să discutăm, să găsim exprimarea corectă.


În acest spațiu al dialogului, domnule Justus Frantz, se regăsește și proiectul dumneavoastră intitulat "Filarmonica națiunilor".

Acest ansamblu are ceva special, ceea ce admir, de altfel, și la alte formații. Este o orchestră foarte bună, în care totul se îmbină, toate culorile, și se realizează un impresionant instrument. Pentru mine este foarte ușor să interpretez orice repertoriu cu această formație, deoarece am sentimentul libertății artistice, al comunicării directe, emoționale. Suntem împreună artistic, suntem la unison, ne privim, ne ascultăm. Astfel, orchestra devine un unic instrument, o unică voce. A iubi un sunet frumos al unei muzici noi sau foarte vechi. Aceasta promovăm noi - frumusețea sunetului.


În afara muzicii, al spiritului de dialog, al comunicării, ce vă face să vă simțiți liber?

Mă aflu acum în grădina mea din Hamburg și se aud păsărelele cântând. Pentru mine este fantastic să văd venirea primăverii. Totul este verde cu flori. Îmi place natura și aceasta mă face să mă simt foarte liber. Din păcate, la polul opus, îmi place tehnica. Sunt bipolar în sufletul meu. Mă simt liber deoarece niciodată nu am crezut că banii sunt importanți. Preocuparea permanentă pentru a înmulți banii nu-ți conferă libertate. Îmi aduc aminte, când era copil nu aveam deloc bani, dar trăiam fericiți. Scopul meu nu sunt banii, ci să trăiesc bucuros. Țelul meu este să descopăr frumusețea, căci frumusețea este baza libertății.


Domnule Justus Frantz, dacă ar trebui să vă exilați pe o insulă pustie, ce ați lua cu dumneavoastră?

Aș lua câteva partituri - Stravinski, Sacre du Printemps, apoi Messiaen, Beethoven, Mozart, Brahms. Le port permanent cu mine, în mintea mea. Aș dori, desigur, un pian pe care să cânt partiturile mele preferate, dar să și învăț noi piese. Aș lua și câteva cărți pe care le iubesc - de la Thomas Mann la Goethe, de la Flaubert la Gunter Grass.


După mulți ani, domnule Justus Frantz, vă aflați din nou în dialog, prin intermediul microfonului, cu publicul din România.

Am fost educat de o minunată profesoară de pian din România, Elise Ghiu, care a trăit aici, la Hamburg. Am înțeles toată frumusețea muzicii românești, de la cea tradițională la Enescu, sau aceea a compozitorilor mai moderni. Am văzut eu însumi modul frumos de viață, chiar în timpurile întunecate - acelea ale lui Ceaușescu, am văzut eleganța românilor. Am cunoscut spiritul românilor și înțelepciunea lor. M-am simțit foarte aproape de voi prin intermediul educației, al inimii mele. Să te afli în România și să vezi nu numai frumusețea Bucureștiului, dar și a celorlalte orașe și zone este un lucru deosebit. Am fost de la Iași la București odată și am văzut peisaje minunate. Toate acestea sunt lucruri de neuitat și care mi-au inspirat viața.

Interviu realizat de Irina Hasnaș