Iniţiat de academicianul, profesorul şi compozitorul Ştefan Niculescu împreună cu colaboratorii săi, Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi a devenit un reper în cultura naţională şi internaţională.

Scena artistică a secolului al XX-lea şi începutului de secol XXI s-a îmbogăţit cu noi repere stilistice, noi curente, noi tendinţe. Bucureştiul devine pentru o săptămână centrul, laboratorul creaţiei muzicale în cadrul căruia dialogurile estetice, conceptuale sunt foarte intense.

Directorul acestei ediţii a festivalului Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi este compozitorul şi profesorul Dan Buciu care astfel îşi argumenta acest proiect: "Muzică nouă, muzică contemporană, avangardă muzicală şi se poate continua astfel în zona unei terminologii care nu prea reuşeşte să fie percepută strict, unitar de muzicieni şi amatorii de muzică ai deceniului doi al secolului XXI! Festivalul pe care îl propunem publicului şi specialiştilor în luna mai 2014 este dedicat muzicii noi, acelei muzici care a fost scrisă cam de prin 1950 încoace: este o muzică revoluţionată mai ales de progresul ştiinţific şi tehnologic (muzică concretă, muzică electronică sau electroacustică, muzică asistată de computer, muzică cu baze matematice etc.), dar şi de dezvoltarea unor idei germinate în prima jumătate a secolului XX: serialismul integral, muzica de efect global, aleatorism, minimalism etc. Iată obiectul vast şi ofertant al acestei manifestări ajunsă la a 24-a ediţie."

Domnule profesor Dan Buciu, sunteţi directorul artistic al celei de XXIV-a ediţii a Festivalului "Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi", un festival care în ultimele două decenii şi jumătate s-a impus pe plan naţional şi internaţional. Care ar fi reperele acestei ediţii?

Aş încerca să rememorez faptul că au existat câteva repere la ediţia anterioară - linii directoare - pe care le-am menţionat atunci şi am căutat să le continuăm în această ediţie şi mi-aş permite să le reamintesc. Plecând de la sintagma acceptată - cvasiunanim în muzica vest-europeană şi în muzica americană şi, în general, pe plan mondial - că muzică nouă înseamnă muzica de după 1945-1950, deci odată cu acea avangardă foarte agresivă care s-a realizat în vestul Europei. Am încercat să lărgesc puţin aria cuprinderii - vorbesc de opusuri muzicale, care în ultimele ediţii se cam restrânsese la muzică strict contemporană asta însemnând 15, maximum 20 de ani. Am luat şi am prospectat şi dinainte, am încercat să aduc valori care deja sunt confirmate pe plan internaţional, cât şi pe plan naţional, nume foarte importante -Gyorgy Ligety, Gyorgi Kurtag,Witold Lutoslavski, din muzica românească Pascal Bentoiu, Aurel Stroe, Dumitru Capoianu ş.a.m.d. Dar, bineînţeles că lucrul acesta nu a grevat asupra unei alte linii directoare pe care am menţinut-o, şi anume o anumită focalizare - dar nu exclusivistă - şi pe muzica ultimelor două decenii. Am încercat să îmbinăm aceste lucruri pe care le-am crezut a fi atât în favoarea festivalului din punct de vedere valoric, cât şi pentru public - sigur mai receptiv la o muzică cu care deja, cât de cât, este familiarizat.

Într-un context muzical şi economic internaţional destul de vitreg, iată că se reuşeşte organizarea acestei a XXIV-a ediţii. Care sunt formaţiile pe care le-aţi invitat?

În ceea ce priveşte formaţiile am procedat destul de asemănător cu modul în care am procedat cu creaţiile. Adică, spunând de creaţiile ultimelor două decenii, sigur că m-am referit nu numai la compozitorii din generaţiile mature sau din generaţiile de mijloc, ci şi la tineri - ca şi la ediţia trecută, noi avem consacrate nişte manifestări în care sunt incluşi tinerii creatori aproape în exclusivitate.

Iar în ceea ce priveşte formaţiile instrumentale, am încercat să păstrăm aceeaşi politică. În speţă am apelat la nume consacrate din muzica românească, oameni de primă mărime - atât în calitate de solişti, de duo-uri sau formaţii mai mari. Aş aminti formaţiile Profil sau Formaţia AdHoc de la Cluj sau soţii Manoleanu care au un recital de lied, Andrei Tănăsescu-Mihai Măniceanu, Archaeus al lui Liviu Dănceanu.

Aş adăuga şi formaţii de tineri. Chiar am constituit o formaţie care se cheamă SIMN 2014 - exclusiv formată din tineri, cu un dirijor foarte tânăr - şi care va cânta, bineînţeles, lucrări de compozitori tineri.

Şi, în fine, un capitol extrem de important este cel al oaspeţilor de peste hotare, care sunt mai numeroşi de data aceasta decât la ediţia trecută. Mă gândesc în primul rând la Cvartetul Delian, un cvartet prestigios pe plan internaţional, cu o carieră în domeniul acesta de muzică nouă cu totul deosebită, dar nu numai. Este vorba despre mezzosoprana poloneză Lilianna Załesinska - o interpretă recunoscută pe plan european în zona muzicii contemporane. Ne vizitează şi The Green Thing Ensemble din Austria, sau pianistul şi muzicologul american Gary Barnet, de asemenea un muzician deosebit care, în plus, este foarte apropiat şi dedicat muzicii româneşti.

Ce doriţi acestei ediţii a Festivalului Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi?

Ceea ce doresc este să reedităm cel puţin nivelul interpretativ - şi sunt convins că se va întâmpla lucrul acesta - al ediţiei trecute, care a fost recunoscută absolut unanim, a fost un nivel interpretativ cu totul deosebit; în felul acesta fiind favorizată perceperea corectă a mesajelor muzicale încifrate în aceste limbaje care uneori sigur că sunt mai greu de descifrat. Mi-aş dori ca publicul să se deschidă mai mult către noi, să încerce să vină la aceste adevărate recitaluri de marcă pe care noi le organizăm, fiindcă o facem tocmai având destinatar acest public românesc, din păcate puţin cam tradiţional, dar care poate, cine ştie, încetul cu încetul, se va urni şi va căpăta măcar o înţelegere parţială sau o îngăduinţă faţă de acest limbaj care, totuşi, este limbajul muzical al zilelor noastre.