ACUM:
16.00
Poveștile de succes ale muzicii
Interviuri-reper cu muzică
Urmează: 16.30 Armonii preclasice (R) O oază de liniște și echilibru.
Apoi: 17.30 Free

Arhivă : Interviuri Înapoi

Interviu cu regizorul britanic John Fulljames

Publicat: marți, 13 Mai 2014 , ora 13.45

John Fulljames este un cunoscut regizor britanic de operă și, din 2011, director asociat al Operei Covent Garden din Londra. Este absolvent al Universității din Cambridge - catedra de fizică, a trăit și a lucrat în Birmingham și Kenya.

În 1997 a înființat The Opera Group, un studio dedicat tinerilor muzicieni.

În cotidianul The Telegraph se menționa "John Fulljames a devenit unul dintre cei mai interesanți regizori de operă conferindu-i acestui gen tradițional prospețime și o nouă vocație."


Cunoaștem multe și fantastice povești despre Royal Opera House. Ce înseamnă pentru dumneavoastră această instituție?

Royal Opera House este locul unde dialogăm cu orașul, cu publicul din întreaga lume, locul unde publicul vine pentru a fi emoționat, a fi fascinat de această formă de artă extraordinară care este opera ce combină muzică, text, imagine și mișcare. Și poate opera mai realizează ceva ce nicio altă operă de artă n-o face, reunește domenii foarte diferite. Acestea te pot emoționa, dar reprezintă și o provocare a spiritului. Opera este o formă de artă cu o istorie care are peste cinci secole în Europa și care reflectă istoria continentului. În operă vedem ce am fost, ce suntem astăzi.


Credeți în viitorul operei ca spectacol complex?

Pentru mine, opera este o formă de artă prin care trăiesc. Aici, la Londra, avem un public foarte entuziast pentru spectacole. Multe sunt complet vândute. Pentru a dezvălui noi modalități de a interpreta repertoriul clasic rescriem, reînnoim vechile producții - un lucru important pentru fiecare companie. În fiecare an, în studioul nostru includem 6-8 titluri noi pe care le montăm și, în anul următor, unul dintre acestea va fi prezentat pe scena mare. Realizăm comenzi către cei mai buni compozitori contemporani, scriitori și regizori.


În afara funcției administrative, sunteți și regizor. Aveți proiecte?

Am câteva producții pentru viitor. Anul următor mă voi duce în Franța pentru opera La clemenza di Tito de Mozart, apoi în Germania pentru opusul lui Bohuslav Martinu - Julieta, iar aici, la Londra, voi realiza un opus contemporan semnat de Luca Francesconi intitulat Quartett - bazat pe romanul lui Heiner Muller. Visul este să regizez pe o scenă din lume tetralogia wagneriană, această frumoasă epopee ce povestește despre grandoarea și decăderea unei civilizații, susținută de o muzică încărcată de emoții.


Cercetându-vă biografia, am descoperit că dialogul cu tânăra generație reprezintă un punct important al activității dumneavoastră. Cum se concretizează această activitate?

În relația cu tinerii mă concentrez asupra a două aspecte. În primul rând, îi tratăm ca pe un auditor interesat - cred că este foarte important să educăm publicul încă de la vârste foarte mici printr-un nivel artistic foarte ridicat. Anul viitor prezentăm lucrări pentru un public cu vârste între 2 și 5 ani. În această stagiune avem o operă nouă, comandată pentru copii între 8 și 12 ani. Publicul tânăr este cel care trebuie pregătit. În al doilea rând, Royal Opera House este un centru în care tinerele talente sunt pregătite. Desigur, o parte o dedicăm noilor producții, dar ne concentrăm și asupra viitorilor artiști. În tot ceea ce facem ne gândim cum să dezvoltăm tinerele speranțe, cum îi motivăm să realizeze ceea ce niciodată n-au mai făcut.


Privind cu atenție la toate compartimentele teatrului, constatăm că ele sunt reunite într-un unic proiect, acela al dezvăluirii esenței operei. Dar care sunt domeniile cele mai importante astăzi?

Unul este acela al digitalizării. Trăim în acest univers unde suntem obișnuiți să primim informații, imagini, conținut într-o formă digitală și, desigur, opera nu face excepție de la aceasta. Este important să avem un stream live pe internet și apoi o distribuție în cinematografe. Sunt foarte mândru că se pot urmări spectacolele de la Royal Opera House în România. În 18 decembrie a fost Parsifal - ultima importantă operă a lui Richard Wagner. Dacă dorim să fim o operă internațională, trebuie să avem un public în toată lumea.


Digitalizarea este foarte importantă în lumea contemporană. Cum ați defini publicul din sala de operă londoneză?

Desigur, este o experiență foarte specială. Este un lucru deosebit să primești spectacolul într-un cinematograf, dar este cu totul altceva să te afli în sală, în preajma protagoniștilor. Publicul nostru este pasionat, dăruit, iar în Londra, care este un oraș cultural important, avem un auditoriu fidel. Așa după cum am menționat, spectacolele sunt vândute, iar publicul este mereu în creștere, ceea ce reprezintă o provocare pentru directorul general și pentru mine. Dorim să aducem în teatru mai multe voci din Europa, să purtăm auditoriul în aventura noastră muzicală și să avem un dialog mai intens cu el.


Revenind la cariera dumneavoastră, care direcție regizorală considerați că este mai adecvată unui anume opus, să spunem unul clasic? Cum realizați dumneavoastră regia unui spectacol? Care sunt pașii pe care îi propuneți?

Cred că menirea regizorului este să servească textul, muzica și cuvintele, să cerceteze cu adevărat ce au dorit autorii să exprime în acea piesă. Să scrii operă - știu asta deoarece lucrez cu compozitorii - cere atât de multă dăruire, viață și suflet. Nu este ceva ce se poate realiza printr-o imitație. Trebuie întotdeauna să ai ceva de comunicat. Cred că regizorul trebuie să înțeleagă contextul în care autorul a scris opera și să releve acest conținut pentru a fi transmis auditoriului. Am menționat că voi realiza La clemenza di Tito de Mozart, anul viitor. Această operă reprezintă un studiu asupra ceea ce înseamnă să fii conducătorul unei țări și asupra impactului politic pe care stările emoționale personale îl au la nivelul poporului. Pare a fi un subiect extrem de contemporan. Provocarea pentru regizor este ca ideile din secolul al XVIII-lea să le validezi pentru secolul XXI, să găsești o modalitate să articulezi toate acestea într-o conceptualitate modernă. Astăzi citim, descifrăm arta într-un mod foarte complex, punctele noastre referențiale sunt atât de cuprinzătoare. Trebuie să ținem însă seama de toate reperele atunci când realizăm o producție.


Cu adevărat trebuie să te apleci cu atenție asupra textului, asupra muzicii, dar există astăzi un curent în domeniul regizoral în cadrul căruia unii doresc parcă să fie mai contemporani decât secolul XXI, să fie cumva în afara textului muzical. Se potrivește această atitudine cu personalitatea dumneavoastră?

Este o întrebare interesantă. Eu - și cred că aceasta reflectă puternica tradiție britanică - cred în narativitate. Cred că te duci la teatru să vezi și să auzi povești. Te duci la teatru pentru a fi emoționat. Nu mergem să vedem un argument pur intelectual. Pentru mine este important ca producția să funcționeze pe mai multe planuri. Povestea trebuie clarificată, să fie urmărită fără nicio agresiune, fără nici un stres. Ceea ce am putea risca este s-o facem de neînțeles pentru marele public, iar opera fascinează un public foarte divers. Poți avea la o reprezentație, alături de unul care vede pentru prima dată Parsifal de Wagner, pe altul care a văzut-o de zece ori și amândoi trebuie să aibă o experiență interesantă. Pentru acest scop, producția trebuie să fie deschisă și perceptibilă unui public neavizat.


Ce este cel mai important pentru un regizor de operă? Să aibă o partitură bună, un dirijor renumit, o distribuție de excepție?

Opera este atât de complexă deoarece ai nevoie de toate acestea. Opera funcționează numai atunci când teatrul și muzica merg împreună. Dirijorul și regizorul trebuie să se afle într-o bună relație de colaborare. Cântăreții trebuie să fie talentați și potriviți pentru roluri, nu doar să cânte bine, ci să construiască povestea cu adevărat. Trebuie să existe și un scenograf strălucitor. Cred că toți din echipă ar trebui să vâslească în aceeași direcție, în sensul unei coerențe. Pentru a realiza o operă fiecare trebuie să fie precis, să fie conștient că face parte din aceeași echipă și spune aceeași poveste. În final, pot spune că aceasta este menirea unui regizor - să ușureze, să facă posibilă pentru toți membrii echipei realizarea unei foarte bune cooperări.


În finalul interviului nostru ați dori să adresați câteva gânduri publicului din România?

Cred că este important ca împreună să luptăm pentru valoarea culturii în societatea noastră. Nu știu cum este în România, dar în Marea Britanie trăim într-un declin cultural, deoarece educația artistică a fost scoasă din școli, iar pericolul este că educăm o generație care va fi separată de cultură, de civilizație. Cred că este important ca teatrele precum Royal Opera House din Londra și operele din România să colaboreze și să angajeze tineri, să le propună proiecte care le vor schimba viața.

Interviu realizat de Irina Hasnaș