ACUM:
19.00
Seara de operă
Marile spectacole ale prezentului, în direct sau înregistrate.
Urmează: 22.00 Grădina de... sunete (R) Marea muzică, dincolo de cuvinte: într-o grădină paradisiacă.
Apoi: 0.00 Nocturn jazz Portrete ale celor mai importanți oameni din jazz.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Interviu cu Ionel Pantea - președinte al Festivalului Studențesc 'Viva Vox'

Publicat: luni, 12 Mai 2014 , ora 14.05
În perioada 5-11 mai s-a desfășurat la Cluj-Napoca, sub auspiciile Academiei de Muzică Gheorghe Dima, a IV-a ediție a Festivalului Studențesc VIVA VOX. Acest festival a reunit spectacole ale Academiilor din București, Cluj-Napoca, Debrecen, Iași, Ierusalim, Timișoara, Salzburg și Szeged.

"Festivalul Studențesc de Operă Viva Vox este o manifestare destinată afirmării, relaționării valorice și perfecționării ansamblurilor studențești de operă, într-un cadru fundamentat pe concepte și practici culturale europene inovative, realizat în beneficiul progresului școlii de operă românești, dar și circulației valorilor lirice europene. Viva Vox dorește să se remarce drept contributor original, modern, de înaltă ținută artistică, promotor cultural activ la nivel comunitar, regional, național și european" - mărturisea profesorul Francisc Fuchs, directorul general al festivalului și inițiatorul acestui îndrăzneț proiect.


Domnule Ionel Pantea, Clujul a fost pentru o săptămână, un centru al tinereții, al tinereții muzicale și în special, al tuturor celor interesați de teatrul liric, "Viva Vox", ediția a IV-a.
Ați fost președintele acestei ediții. Cum vi s-a părut?

A fost o sărbătoare pentru noi toți și a fost o minunată întâlnire a celor care iubesc arta lirică și în special, arta lirică studențească. Festivalul a ajuns la a IV-a ediție. Este o bucurie că a ajuns la a patra ediție și va continua tradiția mai departe. Noi am pornit-o în 2009 ca un festival național al studiourilor de operă studențești și încet, încet, acest festival național s-a transformat în festival internațional, cu participanți din țările limitrofe, cum ar fi Ungaria sau un pic mai departe, Austria.

Festivalul are o importanță deosebită în această mișcare studențească. Este foarte plăcut să vezi ce se întâmplă în studiourile studențești, în universitățile de artă și de muzică, să vezi cum se predă și ce anume se cere de la studenți, cum se predă opera, cum este privită astăzi interpretarea operei. Sunt multe noutăți și căutări foarte interesante.

Suntem după al patrulea festival și pot să spun că a fost un succes deosebit. Festivalul a debutat cu o gală de operă susținută nu de studenți, ci de mari interpreți, cum ar fi Kelle Brigitta, care și ea a pornit de la Universitatea de Muzică din Cluj, pe urmă de la Opera Maghiară și acum face o carieră internațională remarcabilă, secondată de Marius Vlad Budoiu, într-o formă deosebită și de Gheorghe Petean, de care nu mai trebuie să spun, pentru că publicul și bucureștean și clujean îl cunoaște foarte bine și îl apreciază în mod deosebit. Orchestra Operei Naționale Române, sub bagheta lui Victor Dumănescu ne-a încântat, pentru că am văzut că o orchestră de operă pusă pe scenă sună altfel decât din fosă, sună mult mai îngrijit, sună mult mai concentrat, mai adunat. Au fost momente de rară încântare în acest spectacol de gală.

Pe urmă au urmat alte manifestări cum ar fi, de exemplu, audiția creată pentru toți studenții participanți la această întâlnire, un fel de audiție-concert, la care au fost prezenți doamna Luisa Petrov, managerul multor artiști români și domnul Peter Mario Katona care este director de programe al Operei Covent Garden din Londra. Ambii sunt prieteni ai festivalului și ai Clujului. Ei au fost prezenți deja la două ediții și ne-au promis că vor fi prezenți și la celelalte ediții.

După această manifestare am avut ocazia să vedem studioul de operă din Debrecen cu un spectacol cu Don Giovanni, gândit și creat pentru copii. A fost deosebit de interesant. Opera a durat o oră și jumătate. Ei au venit cu orchestră, bineînțeles. Manifestarea a avut loc la Opera Maghiară și publicul a savurat acest spectacol. În 7 mai 2014 am văzut un spectacol delicios prezentat de clasa de operă de la Universitatea de Muzică din București, cu Gianni Schicchi, în regia Andei Tăbăcaru-Hogea, într-o versiune camerală, pentru că n-au avut orchestră. Orchestra a fost redusă la minimum necesar și ea a fost condusă de Alexandru Petrovici.


Cum vi s-a părut în general prezentarea spectacolelor de către studenți? Vi s-a părut un interes mai mare pentru calitatea vocilor, pentru regie, pentru atragerea tinerilor către operă, pentru acest gen extrem de complex?

Așa este. Întotdeauna am fost de părere că spectacolul de operă, ca și concepție regizorală trebuie să evolueze, fiindcă nu poate să stagneze și să rămână la tiparele secolului trecut sau al secolului XIX. Spectacolul trebuie să evolueze. Părerea mea, pe care am spus-o întotdeauna, noi, ca și interpreți, trebuie să prezentăm un lucru, o lucrare, care a fost scrisă în urmă cu 200-300 de ani, cu mijloacele de expresie de astăzi. Adică trebuie să o povestim spectatorilor într-un limbaj pe care ei să-l înțeleagă. Nu trebuie să găsim o altă istorie, o altă poveste inventată de noi, de regizori, ci trebuie să servim opera, în așa fel, încât ea să poată fi înțeleasă de publicul de astăzi.

Nu sunt de acord cu găselnițe, adică să faci altceva decât scrie în libret. Pentru că foarte mulți regizori umblă nu numai la textul sau la libretul operei, ci chiar și la muzică. Taie, adaugă, fac ceva care nu mai seamănă cu ce a fost. Nu cred că acesta este scopul unui bun spectacol de operă. Un bun spectacol de operă trebuie să servească opera, nu să o transforme sau chiar să o distrugă. În acest festival am avut ocazia să vedem multe încercări, dar benefice și nu malefice, de exemplu, acest spectacol de Gianni Schicchi, pe care l-am amintit, spectacolul studioului de operă din Salzburg, de la Universitatea Mozarteum, cu Faust. Ei au venit cu un Faust aproape integral, au tăiat doar părțile de cor, pe care n-au putut să le facă, bineînțeles din motive tehnice. Spectacolul a fost cam lung, dar interesant. Foarte interesant și viu.

Ceea ce ne-a încântat în mod deosebit a fost spectacolul din 8 mai 2014, cu studioul de operă din Iași, care ne-a prezentat Orfeu și Euridice de Gluck. Acest spectacol nu vi-l pot povesti, pentru că a fost așa de dinamic, așa de multe lucruri s-au întâmplat și hazlii și dramatice, încât e greu de spus ce s-a întâmplat acolo, dar s-a întâmplat foarte bine. Și niciodată n-am avut impresia că ceea ce se întâmplă pe scenă n-are nimic de-a face cu subiectul. Dimpotrivă, era întotdeauna în subiect și tot ce se făcea ieșea, izvora din muzică.


Acum, la finalul celei de-a patra ediții trebuie să aducem aminte ascultătorilor noștri faptul că în afară de artist liric, sunteți și regizor. Așadar, ce-i doriți celei de-a cincea ediții?

Eu doresc în orice caz, în primul rând, să existe în continuare. Noi știm foarte bine ce greutăți materiale întâmpină arta și cultura astăzi și nu numai la noi în România, ci peste tot. Îi doresc susținere, îi doresc să găsească acei suporteri, care pot s-o mențină în constelația manifestărilor lirice din România, să fie perpetuată și să fie dezvoltată . Eu n-aș spune să se dezvolte mult prea mult, pentru că ar fi foarte greu. Și acum au fost două manifestări pe zi, una după-masa, una seara. Este greu ca să mai adaugi ceva în plus, mai ales că sunt probleme tehnice enorme și probleme de logistică, unde dorm acești mulți studenți, unde mănâncă și pentru asta ne trebuie mult sprijin și multă înțelegere, nu numai din partea forurilor competente, Ministerul Educației, Ministerul Culturii ș.a.m.d. și a sponsorilor locali.

Eu doresc ca acest festival să aibă loc din doi în doi ani, așa cum am hotărât și cum îl facem deja și să dezvolte, dar nu prea tare, ca să fie organizabil, să putem să învingem toate greutățile, să putem să ne prezentăm în fața publicului cu bucurie și să-l facem să fie bucuros, așa cum am văzut că pleacă de la fiecare manifestare cu mare seninătate și bucurie, că au primit ceva care le-a plăcut în mod deosebit.

Irina Hasnaș