Arhivă : Interviuri Înapoi
Interviu cu pianistul Horia Mihail
Pentru început, câteva detalii despre acest popas de la New York.
Este foarte adevărat, miercuri 30 aprilie, decolez spre New York, la 10 ani după ce am părăsit acel continent pentru ultima oară. Poate unii radioascultători știu că am locuit în Statele Unite și nu numai am locuit, ci am și activat, învățat și predat până la urmă, la Boston University, timp de 10 ani. Revin în acea țară cu sentimente controversate, aș putea spune, deoarece ultima dată când plecam acolo eram în postura unui muzician care se axa mai mult pe muzica de cameră, iar acum, în ultimii patru sau cinci ani, m-am dedicat aproape, nu în întregime, însă în proporție destul de mare, solisticii. Voi cânta la New York același program pe care l-am prezentat publicului din România, adică un program integral Mozart, două sonate, două rondouri și două fantezii. Apoi voi face o scurtă escală la Boston, nu profesională, unde îmi voi reîntâlni amici pe care i-am părăsit cu atâția ani în urmă.
Al câtelea turneu este acesta în cariera dumneavoastră ?
Am pierdut șirul. Am făcut vreo 20 și ceva de turnee, atât solo, cât și alături de alți muzicieni români. Au fost turneele Duelul viorilor, Vioara lui Enescu la sate, Flautul de aur și mai de demult, turneele formației Romanian Piano Trio și turneele Stradivarius, alături de Alexandru Tomescu, însă asta se întâmpla la sfârșitul anilor 2007, 2008, 2010. În ultima perioadă, colaborarea mea cu violoniștii Gabriel Croitoru, Liviu Prunaru, cu flautistul Ion Bogdan Ștefănescu au dus la realizarea a foarte, foarte multe concerte împreună.
Ce înseamnă pentru pianistul Horia Mihail acest turneu, de fapt această împărtășire a muzicii cu toată lumea?
E ceea ce vreau să fac. Este lucrul pe care l-am simțit și pe care l-am gândit de când eram copil. Muzica nu se face închis într-un turn de fildeș, fiecare experiență trebuie să fie una vie, una activă. Dacă există un concert în care nu ai transmis nimic, concertul acela poate nici să nu aibă loc. Este vorba de a transmite din experiența pe care o ai, de a transmite din ceea ce simți, ceea ce gândești, pe un transfer de energie care se face de la compozitor și poate undeva de mult mai de sus se face prin compozitor, prin interpret și iar apoi ajunge la public.