ACUM:
7.00
Allegro... de sărbătoare
Urmează: 9.50 Promo
Apoi: 9.54 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Interviuri Înapoi

PAUL POPESCU - 85

Publicat: marți, 29 Aprilie 2014 , ora 12.31

Născut la Râșnov, Paul Popescu a absolvit cursurile Universității de Muzică din București, la clasele de pian și dirijat, beneficiind de îndrumarea lui Constantin Silvestri. Ulterior s-a perfecționat la Viena sub îndrumarea profesorului Hans Swarowski. A debutat ca dirijor al Filarmonicii Banatul din Timișoara, apoi a fost angajat al Orchestrei Cinematografiei, al Operei Naționale București și al Formațiilor Muzicale Radio.

"Personalitate marcantă a vieții muzicale românești, arta sa este expresia unui remarcabil talent, un fericit echilibru între un temperament viu și o tehnică riguroasă."


Stimate maestre Paul Popescu, vă dorim un cald La mulți ani! Iată, o zi din viața dumneavoastră în care cred că puteți să faceți un bilanț. Ce a însemnat viața dumneavoastră de dirijor, de muzician, alături de mari personalități, alături de colegi, alături de cei care au reușit să construiască o viață muzicală românească importantă în cea de-a doua parte a secolului  XX?

Multe amintiri și muncă foarte intensă pe care am suportat-o toată viața mea ca dirijor, ca muzician. La Radio a fost ultima instituție în care am funcționat și am făcut cu plăcere tot ce a rezultat - înregistrări, concerte. Am făcut cu plăcere! Orchestra avansase la un nivel foarte bun când eram împreună cu Iosif Conta - noi am fost colegi și la Conservator - și am dat tot ce știam ca să iasă lucruri bine prezentate publicului și bine prezentate pentru imprimări. Am înregistrări cu o serie de lucrări moderne. Am făcut imprimări foarte multe când am venit de la Timișoara, unde am început să dirijez la Filarmonica de acolo. Am venit la București, la Cinematografie. Eram specializat, la un moment dat, cu modul de a construi orice partitură. Aveam convingerea că fac un lucru bun pentru orice muzică de film, ce ilustrează o interesantă acțiune și s-a demonstrat că dacă-i bine înregistrată are priză mare la public.


Dar iată că și-n radio v-ați continuat această serie de înregistrări și, mult mai mult decât atât, ați fost întotdeauna alături de compozitori. Ați realizat mii de minute în primă audiție absolută, multe partituri v-au fost dedicate.

Așa este. Mi-a făcut plăcere să înregistrez nu numai concertele live, aceste imprimări rămân documente. La Cinematografie, când am început imprimările, acolo mi-am făcut eu școala, m-am perfecționat, pentru că altfel nu se putea; acolo am făcut o școală foarte bună ani în șir. La Radio toți știau de îndemânarea mea de a înregistra. Muzica de film trebuia finisată cu duratele foarte clare - 10 secunde, 2 minute, 2 minute și 3 secunde. Mi-am ascuțit, mi-am perfecționat ca dirijor acuitatea temporală: nu este un lucru prea ușor. Nu te naști cu acest simț al timpului, trebuie să-l exersezi. Pe urmă am fost la operă, unde am avut premiere și spectacole; tot ce era Wagner eu am dirijat. Am fost mulți ani acolo și am făcut și turnee cu opera prin Europa. Spectacolele de la Paris, Berlin, din orașe mari precum - Amsterdam, Roma s-au bucurat de succes - am dirijat și orchestre străine unele foarte bune, altele mai puțin bune. În general, mi s-au oferit posibilități de a face concerte bune peste tot și m-au rechemat. Am fost mulți ani în șir la orchestrele radio. După ce am încheiat cu opera, Emanuel Elenescu a ieșit la pensie de la radio și m-am prezentat la concurs, l-am câștigat. La radio am ținut foarte mult ca să fie colaboratorii la o înălțime europeană și cred că am reușit ca orchestra să ajungă la un moment dat foarte bună și foarte apreciată. Am realizat programe multe, sute de concerte, plus înregistrările pentru care eu m-am considerat un specialist, și am fost specialist.


Se spune despre dumneavoastră că sunteți unul dintre dirijorii care simt dramaturgia discursului muzical de la prima vedere.

Vă mulțumesc pentru apreciere. M-am oferit cu tot ceea ce știam în momentul când începeam un concert, începeam o imprimare. Ciclul de simfonii de Beethoven, Ceaikovski - toate simfoniile, Enescu - toate simfoniile, le-am prezentat într-o stagiune, fiecărui compozitor dedicându-i un amplu portret. Și cred că am făcut foarte bine că și acum se mai gândesc instrumentiștii care au rămas de pe vremea mea și se bucurau și mă întrebau de ce nu mai facem din nou. Eee, asta e altă poveste!


Dacă ar fi să o luați de la capăt ați face același lucru, aceeași meserie?

Exact aceeași meserie, pentru că am luptat foarte mult - zeci și zeci de ani de dirijat în țară, la instituții foarte avansate, foarte bine cunoscute, cu profesioniști de rang - și am avut satisfacții pentru deoarece muzica a fost pentru mine un fel de conducător ascuns care a ieșit la iveală. Simțeam cum evoluez. Am făcut eforturi ca să poată fi deosebite ca stil și gen fiecare piese - concert, simfonie, suite și așa mai departe ce sunt prezentate în concert. Am înregistrat multă muzică nouă pentru că îmi făcea plăcere să aduc la cunoștință publicului pe compozitorii care erau foarte mulți, foarte dotați și muncitori, colegi de-ai mei mai în vârstă și mai tineri. Am făcut mult muzică, cu toată plăcerea. Îmi amintesc cum eram chemați la radio pentru înregistrări zile întregi, doream să prezentăm ceea ce se creează astăzi, compozitori talentați din toate generațiile. Am mers pe linia asta toată existența mea de cincizeci și ceva de ani de dirijat. Asta a fost, pe scurt.


Noi vă dorim un cald La mulți ani și vă mulțumim pentru tot ceea ce ați făcut pentru noi și pentru muzica românească.

Cu multă dragoste.

Interviu realizat de Irina Hasnaș