ACUM:
13.00
De ieri și de azi din arhiva Orchestrelor Radio

Urmează: 14.55 Promo Informații despre evenimentele partenerilor noștri.
Apoi: 14.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Interviu cu dirijorul Tiberiu Soare

Publicat: luni, 14 Aprilie 2014 , ora 10.24
Vineri, 11 aprilie 2014, la pupitrul Formațiilor Muzicale Radio s-a aflat dirijorul Tiberiu Soare. El a inclus în program MISSA în si minor de Johann Sebastian Bach.


Domnule Tiberiu Soare, în această seară veți dirija Misa în si minor, marea misă de Johann Sebastian Bach, un opus care are o istorie extrem de interesantă. Ce înseamnă pentru dumneavoastră să dirijați acest opus ?

Pentru mine, evident că este unul dintre evenimentele pe care nu le uiți toată viața. A dirija Marea misă în si minor de Johann Sebastian Bach este, fără îndoială, un tur de forță pentru orice dirijor, pentru orice ansamblu vocal, coral, pentru orice orchestră. Presupune niște resurse intelectuale și de concentrare cu totul și cu totul deosebite. Regimul de lucru la această partitură pentru mine a fost unul foarte special. Nu am putut să o lucrez așa cum lucrez orice altă partitură. Practic, fiecare lucrare cere felul ei de a fi analizată și interogată pentru a scoate la iveală anumite straturi mai ascunse. La Bach, decojești ceapa, ca să zic așa, și nu dai niciodată de miez. Este ceva incredibil, este strat după strat de interpretare. Am intrat inclusiv în chestiuni legate de numerologie, de simetria părților, de înlănțuirea tonalităților și așa mai departe. Nu se termină niciodată; este ca un labirint al cărui centru este peste tot și nicăieri, parafrazându-l puțin pe Blaise Pascal.

Ați pomenit ceva de lucrarea în sine, de istoricul ei… Are, într-adevăr o istorie ciudată pentru că ea este de fapt un compedium. Spre sfârșitul vieții, Johann Sebastian Bach era foarte preocupat să scrie lucrări de mare amploare în care să epuizeze toate posibilitățile oferite de gen. Aș aminti, spre exemplu, Arta fugii - concepută și scrisă inițial în paralel cu Marea misă în si minor. Aș pomeni Ofranda muzicală pe tema regelui Frederich al II-lea al Prusiei, un pasionat flautist și muzician și care-l aprecia foarte mult pe Johann Sebastian Bach. Aș pomeni, de ce nu, Variațiunile Goldberg. La fel, lucrări care încercau să epuizeze toate posibilitățile de combinații polifonice, armonice, de răsturnări tematice, simbolice și așa mai departe.

Marea misă în si minor se înscrie în această tendință din ultimii ani a lui Bach. Este un compendium, așa cum ziceam. Sunt, practic, bucăți muzicale adunate din diverse scrieri din întreaga activitate a capelmaistrului de la Leipzig, cea mai veche datând din 1714, când era la Weimar - e vorba de Crucifixus, care este de altminteri și în centru acelei secțiuni extraordinare care se numește CREDO -Symbolum Nicenum . Acest Crucifixus este o parte absolut specială. Sunt, așadar, lucrări compuse în diferite perioade ale vieții și adunate sub formă de breviar sau de compendium; cea mai recent scrisă fusese Confiteor. Așadar, avem cea mai veche și cea mai recentă - asta măcar știm sigur. Ce a încercat Bach aici a fost o ciudățenie din punct de vedere stilistic, pentru că sunt amestecate toate genurile - de la arii la concertato coral, la concertato responsorial, pentru dublu cor, la un cor cu șase părți cum e în Sanctus. Avem toate genurile muzicale concertato și inclusiv un fel de neorenascentisme, a la Palestrina. O sonoritate foarte interesantă pe care o obține Bach din combinația vocilor și a instrumentelor în unison.

Lucrarea se pare că nu a fost niciodată interpretată în timpul vieții lui. Prima mărturie documentară că ea ar fi fost interpretată în totalitate este de pe undeva de la jumătatea secolului al XIX-lea. De altminteri, pentru un compozitor luteran, cum era Johann Sebastian Bach, era foarte straniu să ne gândim că a scris o Missa tota, cum se spune, o misă completă, pentru că în serviciul luteran nu se interpreta decât Kyrie și Gloria. Bineînțeles că toate secțiunile misei catolice au fost scrise cumva și conjunctural. Bach urmărea prin 1738 obținerea unui post la Dresda, post pe care l-a primit , dar mult mai târziu. Principele Elector de acolo avea simpatii catolice, așadar Bach scrie câteva bucăți din ceea ce aveau să formeze mai târziu Marea misă în si minor. Atunci însă ele erau scrise special pentru un anumit context. Până la urmă, se pare că i-a venit această idee, de a le lega pe toate într-o missa tota, așa cum se spune în epocă, o misă completă, așa cum nu exista în serviciul luteran. E o lucrare - dacă vreți - ecumenică, din punctul acesta de vedere. Transcende cumva granițele dintre confesiuni. Este vorba de un creștin care are un profund sentiment de comuniune cu divinitatea și o exprimă în acest fel. Faptul că textul este în latină sau nu conta probabil mai puțin.



Interviu realizat de Irina Hasnaș