Compozitorul Marc Monnet s-a născut în Egipt, a studiat compoziţia la Conservatorul din Paris cu Andres Salvatore şi la Koln cu Mauricio Kagel. Călătoreşte foarte mult şi scrie puţin. A iniţiat mai multe proiecte artistice în Franţa, iar din 2003 coordonează Festivalul Primăvara Artelor de la Monte-Carlo. Pentru această ediţie aniversară, Marc Monnet propune publicului, pe parcursul a cinci week-end-uri, între 14 martie şi 13 aprlie 2014 o adevărată călătorie muzicală în jurul lumii.

Domnule Marc Monnet, vă mulţumim că ne sunteţi gazdă în Palatul Muzicii din Monte Carlo, acolo unde, de 30 de ani se desfăşoară în fiecare primăvară, un important festival. Ce reprezintă acest eveniment în viaţa muzicală franceză?

Este un festival care are o vârstă şi care a atins o anume maturitate. Astăzi are o identitate, în cadrul căruia pot fi audiate toate genurile şi toate tipurile muzicale în forme originale, mai puţin obişnuite. Publicul este foarte interesat de această aniversare deoarece am realizat şi concerte speciale.

Concertele şi recitalurile pe care le-aţi inclus în agendă, relevă un repertoriu extrem de vast, de la baroc la contemporan, la world music.

Da, deoarece cred că Europa are 11 secole de muzică scrisă. Doresc să mă aplec asupra acestui trecut, dar şi asupra prezentului deoarece marea aventură a muzicii continuă. Ea nu se opreşte şi sper să nu se oprească niciodată. Încerc să dezvălui muzici foarte diferite, uneori contrastante, fără un caracter provocator, din contră, dovedind publicului natura complexă a aventurii muzicale. În fiecare an avem portrete de compozitori asupra cărora facem descoperiri monografice. Anul acesta, Alexandr Scriabin şi Joseph Haydn. Sunt compozitori care nu au nimic în comun, ceea ce a fost de fapt determinant în alegere. Alexandr Scriabin este o personalitate pe care aş caracteriza-o ca mistică, care are piese absolut incredibile. De exemplu, Poemul focului, pentru care a scris nu numai partitura muzicală, dar şi partitura de lumini. El a prevăzut corespondenţe între sunet şi lumină. Vom interpreta în ziua de 23 martie de două ori acest poem, intitulat Prometeu, poemul focului. Există în program şi Joseph Haydn, după cum spuneam. Cred că este unul dintre cei mai inventivi şi surprinzători compozitori ai clasicismului. Din creaţia lui vom interpreta o operă foarte rară, o operă pentru marionete. El a scris trei, două s-au pierdut din păcate. Noi avem acum doar pe Philemon şi Baucis. O vom pune în scenă cu marionete. Ni se vor alătura Europa Galante şi Fabio Biondi. În agendă am inclus şi muzici extraeuropene deoarece cred că trebuie să cunoaştem atât muzica noastră, cât şi a altor spaţii şi trebuie să cultivăm această toleranţă în perceperea altor culturi, să înţelegem şi alte moduri de a gândi. Deci am făcut o seară dedicată muzicii din Ungaria, cu piese precum cele semnate de Kodaly, dar şi contemporane, ale lui Peter Eotvos şi Gyorgy Ligeti. Iar la finalul serii am inclus şi muzici tradiţionale, în versiunea ansamblului Zengo. Vom avea o seară dedicată Japoniei şi una a Marocului. Japonia, cu o cultură milenară şi absolut surprinzătoare. Am reuşit să invităm Pavilionul de Argint din Kyoto, care este un templu budist. Vor fi realizate ikebana, vor fi de asemenea, prezentate ceremonia ceaiului şi altele, legate de tradiţia japoneză. Şi iată că publicul se va bucura aproape simultan de muzica lui Joseph Haydn şi apoi se va îndrepta către altă cultură, unde codurile şi modurile de organizare sunt complet diferite. Şi toate acestea incluse în festival.

Care sunt interpreţii clasici invitaţi pentru această ediţie a festivalului?

În fiecare an invităm orchestre europene. Îmi doresc să fac cunoscut publicului din această regiune cât mai multe ansambluri de prestigiu. Anul acesta avem Orchestra RAI Torino, Orchestra naţională din Lyon şi am deschis festivalul cu Orchestra Regală din Liege. Aceasta pentru a prezenta alţi interpreţi. În primul concert am făcut cunoştinţă cu un tânăr violonist foarte bun, Lorenzo Gatto. Cred că trebuie promovaţi şi tineri interpreţi, care vor deveni starurile de mâine. L-am avut ca oaspete pe compozitorul şi dirijorul Peter Eotvos, care a prezentat un amplu opus semnat Karlheinz Stockhausen şi anume Momente în compania corului Radiodifuziunii din Koln şi Orchestrei Filarmonicii din Monte Carlo. O seară deosebită a fost aceea a pianistului Philippe Bianconi, mai cunoscut în străinătate decât în Franţa şi care s-a aflat alături de compatrioata dumneavoastră, pianista Dana Ciocârlie. În concertul dedicat barocului l-am invitat pe lutistul Rolph Lislevand, unul dintre cei mai cunoscuţi. Printre invitaţi se vor afla şi pianistul Frederic Francois Guy, Cvartetul Nord American Parker. Pentru portretul Scriabin, Alexandr Vedernikov va dirija Orchestra Rai Torino, iar solist va fi Alexeri Volodin, pentru concertul pentru pian şi orchestră. În ziua aniversară, 6 aprilie, care va fi una specială, vom debuta cu o amplă paradă de muzicieni, în Place du Casino, la ora 17.00, organizată de compozitorul italian Andra Cerra. Apoi publicul va intra în operă, unde se va desfăşura un concert de gală de aproape două ore, la care vor participa mulţi interpreţi, oaspeţi ai festivalului. Consider că este un omagiu pe care îl aducem oaspeţilor noştri deoarece ei au realizat festivalul. Sunt personalităţi foarte diferite, din lumi deosebite, precum Cvartetul Zemlinsky, Blondine Rannou, compozitorul Francesco Filidas şi mulţi alţii. După acest concert, în care am inclus o succesiune de numere foarte diferite, publicul va merge într-un renumit club şi seara se va încheia în sonorităţi de jazz. Este o aniversare. Să n-o uităm!

Pentru această ediţie aniversară aţi realizat un program unic, îmbinând trecutul cu prezentul, pe toate meridianele. Aţi implicat şi mulţi creatori actuali.

M-am gândit că pentru această aniversare era important să avem un eveniment emblematic. Astfel, înainte de fiecare concert, ca o prefaţă, va fi interpretată o piesă de trei minute. Am comandat aceste lucrări unor creatori contemporani, de diferite naţionalităţi. Este un exerciţiu foarte dificil pentru ei. Trei minute uneori sunt mai greu de conceput decât 30. Astfel piesele sunt interpretate la fiecare concert în mod simbolic pentru a releva continuitatea muzicii şi a festivalului.

Domnule Marc Monnet, ce doriţi acestei ediţii a festivalului?

Doresc ca acest festival să continue mult timp. Este o manifestare care atrage publicul, interpreţii de toate naţionalităţile. Această a 30-a aniversare este ca un simbol al durabilităţii festivalului şi a proiecţiei lui pentru viitor. Sper să am succesori foarte buni, care să aibe voinţa perpetuării unor instituţii de calitate încă 10, 20, 30 de ani şi mai mult. Acesta este unul dintre obiectivele pe care mi le propun.