Arhivă : Interviuri Înapoi

Interviu cu Constantin Răileanu - membru al formației Anton Pann

Publicat: marți, 18 Martie 2014 , ora 11.56
Conceptul artistic a prins contur în primăvara anului 2003, când la inițiativa studentului de atunci, Constantin Răileanu, pentru prima dată, într-un ungher difuz luminat al unui club, s-a auzit o muzică exotică, arhaică, dar totuși nouă. În toamna anului ce a urmat, în scopul declarat al valorificării tezaurului muzical aflat în manuscrisele de pe teritoriul României, a luat ființă Formația Vocal-Instrumentală de Muzică Veche "Anton Pann".

De vreme ce Anton Pann, patronul spiritual al formației, s-a remarcat în conștiința românească a secolului al XIX- lea, în primul rând, ca reformator și psalt al muzicii bisericești, s-a impus fondarea Grupului Vocal de Muzică Bizantină "Anton Pann".

În 2006, s-a constituit Asociația pentru Cultură și Tradiție "Anton Pann", organizație non-guvernamentală care se ocupă cu susținerea și promovarea celor două formații.

Activitatea Asociației nu se rezumă doar la susținere de concerte și participare la diverse manifestări cultural-artistice, obiectivul principal fiind cercetarea și valorificarea manuscriselor, precum și inițierea și implementarea de proiecte și programe socio-culturale.

În 2008, prin bunăvoința unui important susținător al formației, Asociația a reușit să achiziționeze din Istanbul instrumente specifice muzicii abordate, ușurând astfel munca de transpunere în plan sonor a ethosului muzicii vechi.

Din 2008 până în pezent, membrii formației performează pe instrumente specifice spațiului cultural și perioadei abordate, aprofundând tehnicile interpretative corespunzătoare.

Prin intermediul diferitelor parteneriate, colaborări și proiecte, muzicienii din cadrul formației au evoluat alături de interpreți de marcă ai genului, ca Mehmet Bitmez, profesor și maestru de oud (lăută), Kyriakos Kalaitzidis, interpret de talie mondială la oud și fondatorul ansamblului En Chordais - Grecia, Ahmed Șahin, renumit interpret la ney, Fikret Karakaya, fondatorul Ansamblului Bezmara -Turcia și interpret la kemence (vioară verticală) și Ceng (harpa otomană), Kiya Tabassian, președinte al secției de muzică al Montreal Art Council și membru în Conseil Québécois de la Musique, fondatorul Ansamblului Constantinople din Canada și unul dintre cei mai importanți interpreți la setar (lăută mică persană), ș.a.

În prezent, formația desfășoară activități culturale concertistice și de cercetare, fiind o prezență constantă în viața artistică românească.


Domnule Constantin Răileanu este un cadou pe care din nou îl faceți publicului care vă este întotdeauna alături,o nouă apariție editorială, într-o formă grafică absolut senzațională Muzică din Principatele Române și Imperiul Otoman. cu un titlu foarte special. Am dori să ne spuneți mai multe despre această comoară.

Albumul, așa cum ați și menționat, are un titlu special Kara Eflak, titlu care provine din limba otomană, dar terminologia nu este așa cum am fi ispitiți să credem, de origine otomană-turcă, ci de fapt este de origine arabă. Kara nu este acel kara-negru, cum îl știm din limba turcă, ci de fapt provine dina rabul karia, care înseamnă așezare, loc, țară. Și Kara Eflak se traduce de fapt prin Țara Vlahilor, Locul Vlahilor. Este de fapt și un joc de cuvinte pentru care am preferat acest titlu pentru album, pentru că kara iflak, se mai traduce, dacă schimbăm k din finalul lui eflak, care se traduce prin vlahi, dacă punem h în loc și am avea kara eflak ar însemna țară bogată. De asta am și jonglat puțin cu ideea și de a alege Kara Eflak. Am vrut să punem kara eflah-kara eflak, dar am mers pe kara eflak, lăsând explicația ulterioară în conferințe și în emisiunile ce vor urma pentru public. Am fost chiar sfătuiți să nu pun aceste explicații în album, pentru că ele fac deliciul de altfel, oricărei prezentări a acestei noi ediții. Sub titlul său De la București și până la Stanbul vorbește de un parcurs, pe care iarăși ar trebui să îl facem, ținând cont de realitățile istorice din acea vreme, pentru că nu am putut trece prin Bulgaria, pentur că ea nu exista pe vremea aceea, era Imperiul Otoman și atunci noi eram la graniță cu Imperiul Otoman, așa că parcursul de la București și până la Stanbul se face pe teritoriul Munteniei, Țării Românești-sud și direct în Imperiul Otoman, spre Stanbul. De aceea, muzicile prezentate pe acest album sunt alese ținând cont de aceste aspecte și cunt muzici ale compozitorilor români și ale compozitorilor otomani. Ele au fost alese pe o perioadă de două secole XVII-XIX, pornind cu Agariza, un compozitor pe care îl regăsim doar în colecția lui Dimitrie Cantemir. Bineînțeles, punctele centrale sunt Dimitrie Cantemir și Anton Pann, pentru că sunt două colecții importante, pe care sperăm că vom ajunge măcar la jumătatea lor să le înregistrăm, dar după cums punea, Cantemir este o figură importantă în perioada secolului XVIII, dar el făcând parte, prin nașterea sa și din secolul XVII.Continuăm cu Anton Pann, cu compozitori de seco XIX, cum avem colecțiile lui François Rouschitzki, Codex Moldavus. Avem compozitori de muzică otomană, Tanburi Cemil Bey, un compozitor de secol XIX, început de secol XX, considerat ultimul mare tradiționalist al muzicii otomane, dar în același timp, primul inovator și modernist al muzicii otomane, pentru că el înregistrează pentru prima dată, o improvizație în trei minute, cât avea acea placă de vinil sau din ce era făcută, din carbon, din ce erau făcute acele plăci. Nu sunt un specialist al acestei tehnologii, dar știu că aveau în jur de trei minute, atât se putea înregistra pe o astfel de placă și el este cel care reușește pentru prima dată să facă o improvizație în trei minute, ceea ce era imposibil, pentru că o improvizație dura mai mult de zece minute. Iar el reușește să spună în trei minute totul despre un macam. Este o întreagă poveste, ce înseamnă să improvizezi, cum trebuie să improvizezi, care sunt regulile de improvizație, iar el reușește să condenseze toată această teorie în trei minute, ceea ce a a fost un fenomen pentru acea epocă. Nu l-am uitat nici pe sultanul Abdul Aziz, unul dintre ultimii sultani cu educație artistică aleasă, compozitor în același timp și care a compus în stil apusean. Era un iubitor al muzicii apusene, dar în același timp a scris și în stilul muzici otomane. Avem și câteva piese din culegeri anonime, dar per total, albumul este centrat pe Anton Pann și pe Dimitrie Cantemir.


Cât au durat prospecțiile pentru acest disc, pentru că de fapt, relevati prin conținutul acestui disc, lucruri cu totul speciale, bijuterii ale trecutului.

Prospecția a început odată cu formația Anton Pann. De obicei, alegem piese pe care le-am cercetat cu mult timp înainte. Niciodată nu luăm melodii sau compoziții, pe care de-abia le-am întâlnit și începem să le înregistrăm. Nu. Le lăsăm o perioadă, le analizăm întâi, discutăm, vedem, căutăm, le contextualizăm, să vedem în ce epocă, să vedem desfășurarea istorică socială și culturală acelei epoci, prin ce se caracterizează acea perioadă, după care ulterior o cântăm, o mai lăsăm deoparte, revenim, ne mai interesăm să vedem dacă au mai apărut studii importante despre aceste muzici. Încercăm întotdeauna să fim la zi cu orice informație care apare la nivel mondial, nu doar la nivel de România, pentru că aici, informația este mai mult decât săracă și pentru acest motiv, întotdeauna suntem conectați la realitatea europeană și extra europeană, astfel că în general, piesele pe care le puteți audia pe acest album sunt cercetate, în decursul a cel puțin un an sau doi, astfel încât, noi când le punem pe albume, deja știm cam tot ce se poate despre muzica respectivă. Poate uneori ne mai scapă anumite anecdote, pentru că s-au scris atâtea cărți despre compozitori și viețile lor personale, încât n-am reușit să ne punem la zi chiar cu toate amănunte acestea, care fac defel, deliciul povestirilor.


Este al cincilea popas discografic. Ce-și propune formația Anton Pann pentru următoarele luni?

Pentru următoarele luni ne propunem să facem cunoscut acest album cât mai mult. Bineînțeles nu este singurul nostru scop. Deja, anul acesta încercăm să prezentăm o nouă față a formației și anume, așa cum se poate observa suntem o formație contemporană, chiar dacă ne ocupăm de muzică veche, încercăm să o facem plăcută publicului și să încercăm să demonstrăm că ea este actuală. Astfel că un nou concept printre alte proiecte ale noastre este acela al îmbinării între muzica pe care noi o cântăm și muzica barocă, în colaborare fiind cu domnul Mihai Ghiga, profesor de muzică barocă la Conservator și pe lângă aceasta, am introdus și balerini, dansatori și proiecții cu jocuri de lumini și tot felul de videoproiecții, mult aș spune chiar avangardiste. Încercăm să arătăm că muzica respectivă se pretează cam la orice tip de spectacol decent și de bun gust, bineînețeles, fără să depășim aceste limite, dar nu încercăm să convingem, ci pur și simplu să arătăm, pentru că de convins credem noi că am convins destul, dar încercăm să arătăm oamenilor că această muzică poate fi un izvor nesecat de inspirație pentru compozitor, și nu numai pentru compozitor și pentru coregraf, pentru orice latură artistică, inclusiv pentru pictură. De exemplu, când ama vut prelansarea acestui album, ceea ce vedeți pe album, pe copertă și în interior a fost realizat în cadrul concertului de prelansare de la Hanul lui Manuc de anul trecut, în luna octombrie, când 12 artiști au pictat, în timp ce noi cântam 12 tablouri, al căror fond fusese realizat de către artista plastică Cosmina Dragomir și ei au venit și au scris texte despre dragoste. Majoritatea IMNELE sfântului Simeon Noul Teolog. Aceste albume ne-au folosite de altfel, ca fond pentru a realiza acest album. Putem afirma cu mândrie că albumul acesta este original sută la sută, inclusiv partea de imagine, care a fost realizată special pentru acest proiect. Așa că ceea ce vedeți este de fapt făcut 100% pentru conceptul Kara Eflak. Mai departe, după cum spuneam, dincolo de acest spectacol, încercăm, acum sperăm, cu ajutorul lui Dumnezeu să se și îndeplinească, să organizăm un tour în zece orașe, în care să promovăm muzica lui Anton Pann, dar în același timp încercăm să facem un tour zece țări europene, împreună cu doi muzicieni din Franța și cu trei muzicieni din Turcia, pentru a promova muzica lui Dimitrie Cantemir și a lui Anton Pann în primul rând, dar și muzica fiecărei țări din care provin artiștii. Pe lângă acest tip de proiect încercăm să construim diferite colaborări cu artiști din alte țări, de exemplu și-a anunțat dorința, un muzician din Marea Britanie, care vrea să vină neapărat în România, să facem un fusion. Acuma să vedem ce o să iasă, pentru că acest lucru se va întâmpla undeva în toamnă. Cert este că vom avea multe de oferit publicului și vor fi proiecte variate și frumoase, sperăm noi, pentru oricine, în așa fel încat să nu se plictisească.



Irina Hasnaș