Fiul unui renumit arhitect, Frederic Chaslin a studiat la Conservatorul Naţional din Paris pe care l-a absolvit cu premii la clasele de armonie, contrapunct, compoziţie şi dirijat. A urmat şi cursuri de perfecţionare la Mozarteum din Salzburg la clasa de dirijat a profesorului Paul von Schilawsky. Din anul 2010 este directorul muzical al Orchestrei Simfonice din Ierusalim.

Dirijor, pianist, compozitor şi muzicolog, Frederic Chaslin s-a identificat foarte bine cu aspiraţiile artistice ale ansamblului pe care îl coordonează şi în compania căruia are multe realizări.

Domnule Frederic Chaslin, vă mulţumim că aţi acceptat să fiţi oaspetele Radiodifuziunii Române, printr-un interviu. De câţi ani coordonaţi activitatea artistică a Orchestrei Simfonice din Ierusalim?

Sunt directorul muzical al acestui ansamblu de câţiva ani, dar datorită acestei orchestre am făcut prima mea vizită în România, în 1998, la Festivalul George Enescu. Era de fapt a doua oară când participam la acest festival. Prima oară am realizat un mic turneu în România. Am fost la Cluj, la Iaşi, apoi la Bucureşti. Primele legături cu orchestra din Ierusalim s-au stabilit în România. La acea vreme eram doar dirijor invitat şi cu doi ani în urmă am fost angajat ca director muzical. În această calitate programez stagiunea. Aleg dirijorii, repertoriul, trebuie să-i creez o identitate. Este mai complicat, decât pur şi simplu să dirijezi. Trebuie să ai şi calităţi organizatorice, deci este o mare responsabilitate. Dar întotdeauna mă bucur să mă gândesc că mi-am făcut debutul în această, în raport cu România, deoarece este o ţară care-mi este dragă, precum tuturor francofonilor.

Cum se organizează conţinutul unei stagiuni, programarea repertorială, programarea artiştilor?

Există o problemă, chiar stupidă, aceea materială. Suntem foarte limitaţi de buget. Dacă mă întrebaţi pe cine doresc să invit, vă pot alcătui cu uşurinţă o listă. Dacă însă mă întrebaţi pe cine pot invita, vă voi alcătui o altă listă, deloc asemănătoare cu prima. Avem multe probleme, ca de altfel multe orchestre din lume. Există astăzi câţiva mari artişti, pe care însă eu nu-i pot invita, deoarece depăşesc bugetul şi atunci am dezvoltat două proiecte. Unul, să utilizez talentele locale, deoarece cred că este foarte important, într-un oraş atât de mic ca Ierusalimul există multe talente şi le oferim ocazia unor concerte ,să cânte împreună cu orhestra şi apoi pleacă şi sunt cotaţi foarte bine oferind astfel o imagine bună orchestrei. Devenim un fel de şcoală pentru tinerii muzicieni, studenţi în Academia de Muzică din Ierusalim. Deci, promovăm intens talentele locale. Apoi, invit mulţi tineri pe care-i găsesc în diferite ţări, care sunt virtuoşi, oferindu-le şansa debutului. Ei vin la Ierusalim ştiind că-şi pot dezvolta talentul. Este şi aceasta o altă formă de îmbogăţire. Nu pot să-mi permit să invit marile staruri, dar aici se formează viitoarele staruri. Este foarte bine pentru imaginea noastră, dar desigur aceasta necesită mult timp în elaborare.

Domnule Frederic Chaslin, care sunt proiectele cele mai importante pentru stagiunea 2013-2014?

Această stagiune am intitulat-o stagiunea prietenilor. Am cercetat în istoria ansamblului pe cei care au avut mai multe afinităţi cu acesta, pe cei care i-au creat o anume identitate. Am descoperit compozitori care au scris muzică religioasă, Ierusalimul fiind cel mai important pentru spiritualitate. Am iniţiat un festival de muzică religioasă, creştină şi ebraică. De asemenea, există mulţi compozitori tineri, care au scris opusuri sacre de inspiraţie islamică, musulmană, din Coran. Unele piese erau interzise, dar întotdeauna voi menţine un echilibru între aceste creaţii. 60% muzică creştină, 20% muzică ebraică şi 20% muzică musulmană. Aş dori să realizăm concerte cu muzici ale celor trei religii. În ceea ce priveşte muzica creştină, includ muzica ortodoxă, catolică, evanghelică. Aceasta este una dintre marile bogăţii pe care orchestra trebuie s-o dezvolte în oraşul sfânt, Ierusalim. Realizăm şi multe aniversări. Îmi place foarte mult această idee, compozitorii care au 100 de ani, 50 de ani sau mari eveinmente istorice legate de Israel. La sfârşitul anului trecut am celebrat bicentenarul Richard Wagner. Nu puteam să interpretăm muzica lui. Am avut un simpozion şi am avut un concert cu lucrări inspirate de Wagner sau creatori care l-au inspirat pe Wagner şi această a fost suficient să genereze un scandal. Un om a urcat pe scenă, în cadrul concertului şi timp de o oră a strigat. Acolo se întâmplă lucruri, care în alte ţări nu se produc, dar după cum ştiţi este un loc mai agitat şi trebuie să ţii seamă de toate acestea.

Dar aveţi proiecte, poate cu opere în concert?

Nu cred că aceasta este misiunea orchestrei noastre. Voi lucra mai mult cu Opera din Tel Aviv, care este o companie foarte bună, iar cu 20 de ani în urmă, am debutat în acel ansamblu. În mod regulat realizăm producţii împreună. Colaborarea mea va deveni mai susţinută, deoarece voi deţine o poziţie de consultant artistic al Operei din Tel Aviv şi voi avea astfel ocazia să propun ca Orchestra Simfonică din Ierusalim să susţină şi opere în concert. Publicul din Ierusalim este unul mai tânăr, care nu are o tradiţie mai îndelungată şi trebuie să-i descoperi, să-i dezvălui opera în concert. Aceasta îi va permite publicului să asculte mai multe partituri, să asculte muzică, fără să fie deranjaţi de regie, de coruri,de jocul cântăreţilor. Vom face pentru început opere de Mozart, care sunt foarte bune pentru orchestră şi pentru a descoperi teatrul liric. Sunt potrivite. Apoi mi-ar face plăcere să descoperim şi repertoriul contemporan, tineri creatori. În Israel este cel mai mare procent de compozitori în raport cu populaţia. Adesea spun că dacă vei deschide o uşă vei găsi doi creatori ascunşi după ea. Este o ţară cu un mare potenţial artistic şi doresc să le dau ocazia să se exprime, mai ales pentru teatrul liric. La Ierusalim necesită o muncă mai îndelungată, în ceea ce priveşte publicul şi care în ultimii zece ani a dispărut. Orchestra avea mai multe activităţi. Apoi s-au făcut programe care nu mai prezentau nici un interes. Acum trebuie să recreezi, pas cu pas, publicul. În această stagiune am avut sala plină. Va trebuie să facem două-trei concerte şi apoi o operă, lucrări contemporane, ceea ce de fapt se face pretutindeni.

Câte luni durează o stagiune?

Începe în septembrie şi se termină în luna iulie. Luna septembrie este una plină de sărbători religioase. În septembrie avem un mic festival de muzică israeliană. Stagiunea o începem efectiv la mijlocul lunii octombrie şi durează până la finalul lunii iulie. Se munceşte foarte mult şi intens.