Arhivă : Interviuri Înapoi

Interviu cu directorul general al Operei din Monte Carlo

Publicat: luni, 3 Martie 2014 , ora 11.45
Jean Loius Grinda s-a născut la Monaco și a urmat studii de regie la Conservatorul din Paris. Din 2007 este directorul general al Operei din Mote Carlo. A semnat de-a lungul timpului regia următoarelor spectacole - "Perichole" de Offenbach, "Aurul Rinului" de Wagner, "Don Giovanni" de Mozart, "Liliacul" de J. Strauss, "Mefistofele "de Boito, precum și musicalurile "West Side Storz", "Titanic", sau "Cântând în ploaie." El colaborează cu teatrele lirice din Nisa, Zagreb, Paris, Avignon și Tel-Aviv.


Domnule Jean Louis Grinda, vă mulțumim că ne primiți la Opera din Monte Carlo. Stagiunea 2013-2014 are ca motto "Conspirația entuziasmului" și iată că această "conspirație", în ultima săptămână a lunii februarie propune o nouă producție a operei
Elixirul dragostei de Donizetti.

Este un proiect frumos, interesant, pe care l-am realizat împreună cu colegii mei de la opera din Lausanne, din Elveția, într-o frumoasă montare, care mi-a plăcut mult, deoarece proiectul dramaturgic nu a fost afectat. S-a păstrat spiritul de echipă, fără a-l transforma într-o operetă sau în ceva cotidian naiv. Regizorul, în mod sclipitor, și-a gândit spectacolul ca și când ar fi într-o lume infinit de mică, cu personaje ce parcă provin din lumea lui Gulliver. Sunt persoane mici și dacă doriți să fiți mai aproape de cinematografia modernă, ar fi niște mici mini moi. Personaje mici ca statură, care trăiesc într-un decor cu grâne uriașe, flori imense, cu maci, cu o fluorescență foarte mare. Există și partea naivă, deoarece personajele nu aparțin realității, ci sunt imaginare. Regia se constituie într-o fabulă, care rămâne rustică, amuzantă. Latura umoristică este foarte prezentă, iar cea sentimentală, care este constitutivă în Elixirul dragostei și ea este foarte prezentă. Totul prin prisma fabulei, ceea ce redă operei un sens foarte ușor de receptat și în același timp, foarte modern.


Regia este semnată de Adriano Sinivia.

Adriano Sinivia, venețian și cu care lucrez de foarte mulți ani. Inițial, regia era bazată pe spiritul comediei de l'arte. Un teatru, cu o expresie corporală foarte importantă.


Pe scenă s-au aflat Maria Angela Sicilia, Ștefan Pop, George Petean și Adrian Sâmpetrean. prieteni ai operei din Monte Carlo.

Am o deosebită prietenie pentru George Petean, cu care lucrez de mulți ani. Adrian Sâmpetrean a realizat aici două producții semnate de mine. Cu o voce minunată. Iar în ceea ce privește tânărul Ștefan Pop, eram în juriu la Milano, la concursul "Operalia", când a câștigat premiul întâi. "Operalia", un concurs organizat și prezidat de Placido Domingo. Am avut ocazia să-i reunesc pe cei trei, să realizez un fel de echipă românească. Și când afirm aceasta, o spun în cel mai bun sens. Sunt artiști la care țin mult și fiecare, grație educației muzicale din România, posedă nu numai o voce foarte frumoasă, dar sunt și foarte buni muzicieni. Și atunci, când i-am avut în distribuție pe cei trei, care se înțeleg foarte bine, iar pentru a realiza Elixirul dragostei trebuie să existe între personaje un fel de complicitate, o prietenie și dacă aceasta este deja, atunci totul pare a fi foare bine. Am constituit într-un fel distribuția având ca nucleu pe cei trei români. Am găsit apoi pe tânăra soprană, Mariangela Sicilia, o revelația, care debutează în rolul Adina. Are doar 26 de ani. Face acum primii pași pe scene internaționale și cu siguranță, vom mai auzi de ea. Este aș spune, la același nivel artistic cu colegii săi români. Și în Faust a fost un debut, cel al mezzosopranei Nathalie Stutzmann, devenită dirijor. Aceasta reprezintă încă o provocare. Nathalie Stutzmann este o mezzosoprană, dar aș spune chiar o altistă, o voce foarte gravă. Este o mare cântăreață franceză, o interpretă a repertoriului vocal-simfonic de lied. A colaborat cu cele mai mari orchestre ale lumii, cu cei mai importanți dirijori, precum Simon Rattle sau Seiji Ozawa. Cariera ei vocală poate fi considerată foarte reușită, împlinită. Dar iată, că la un moment dat, s-a hotărât să-și diversifice preocupările artistice și a devenit și dirijor. La început a înființat un ansamblu de muzică barocă, Orpheus 55, în compania căruia a interpretat Handel și Bach. În concetrele cu repertoriul baroc, cântă și dirijează. Am realizat împreună un spectacol formidabil "Duelo amoroso", pe care îl vom relua la opera din Bordeaux. În paralel, dirijează repertoriul simfonic. A fost în Japonia cu Seiji Ozawa și a dirijat un concert foarte bun. Este invitată în Brazilia, în Norvegia, în Suedia, Germania. Numai la pupitrul orchestrelor simfonice. Îi lipsea însă și confruntarea cu teatrul liric și i-am oferit această oportunitate, propunându-i să dirijeze Elixirul dragostei, care este o importantă premieră pentru ea, dar și pentru opera din Monte Carlo, deoarece este pentru prima oară când o femeie se află la pupitrul unui ansamblu de operă.


A fost cu siguranță, un mare succes pentru toată echipa.

Mare succes, deoarece a fost și o surpriză. Lumea operei, în general este lumea dirijorilor și nu putem spune că există multe doamne la pupitru. Și nu înțeleg de ce. Atunci când sunt competente, precum Nathalie Stutzmann, care este o mare muziciană nu au ocazia să-și demonstreze autoritatea artistică. Trebuie să vă spun că sunt încântat de modul ei de lucru și am dovada faptului că orchestra filarmonică este un ansamblu dificil, în ceea ce privește colaborarea cu dirijorii. Au întâmpinat-o cu multă căldură și după fiecare spectacol am remarcat succesul, care venea din fosă și acesta a fost o certitudine.


Ne aflăm, domnule Jean Loius Grinda
, spre finalul stagiunii 2013-2014. Care au fost reperele acestei stagiuni?

Așa după cum ascultătorii dumneavoastră știu, opera din Monte Carlo are o stagiune care începe în octombrie și se încheie în aprilie. Încheiem la sfârșitul lunii aprilie, deoarece în mai, orașul Monaco, se transformă pentru marele premiu de Formula 1. În iunie avem concerte în aer liber. Deci, stagiunea este foarte scurtă. Programul trebuie repartizat în șapte luni și astfel, totul pare să fie u festival, mai mult poate decât o stagiune obișnuită. Există repere importante. Am avut Aurul Rhinului, pentru Ziua Națională. Am realizat Rusalka, în ianuarie, cu Lawrence Foster la pupitru. Următorul spectacol va fi Haydn, Il mondo della luna, dirijat de Jeremie Rhorer, un formidabil șef francez, care va fi filmat de televiziunea națională. La sfârșitul stagiunii, în aprilie, va fi o importantă operă verdiană: Ernani, cu o distribuție prestigioasă - Ramon Vargas, tenor mexican, cu o internațională. Lui i se va alătura baritonul francez Ludovic Tezier, unul recunoscut pentru repertoriul verdian. Dirijor va fi Daniele Callegari. Iar eu, în calitate de regizor, voi realiza această producție de Ernani. Va fi o copropducție cu prietenii noștri din Belgia, cu Opera Regală a Walloniei. Fiecare stagiune a operei din Monte Carlo este concepută, precum un amplu festival.


Care sunt propunerile pentru următoarea stagiune, 2014-2015?

Nu pot încă să vă dezvălui câteva dintre repere. Stagiunea va fi anunțată la sfârșitul lunii aprilie 2014, în timpul spectacolelor cu Ernani. Până la acea dată nu sunt autorizat să vă fac cunoscut programul. Proiectele operei din Monte Carlo sunt bine conturate. Vă voi spune totuși ceva. În stagiunea 2014-2015 va fi o nouă producție a operie lui Rossini, pe care eu o îndrăgesc și anume, Guillaume Tell, în ianuarie. V-am dezvăluit câteva dintre repere. Trebuie să vă mărturisesc că aici avem o mare admirație pentru muzicienii români, pentru artiștii dumneavoastră și sunteți întotdeauna bineveniți la opera din Monte Carlo.



Irina Hasnaș