Andreea Soare şi-a făcut debutul în muzică la vârsta de 7 ani, a studiat în oraşul natal pianul, vioara, chitara şi mai târziu, cântul. Este absolventă a Conservatorului Naţional Regional din Strasbourg, la clasa de canto a profesoarei Marie-Madeleine Koebelé. Paralel cu studiile la Conservator, în 2008 a obţinut şi licenţa în muzicologie, la Universitatea Marc Bloch din acelaşi oraş.

În 2008 a intrat la Conservatorul Naţional Superior de Muzică şi Dans din Paris, la clasa de canto a profesorilor Isabelle Guillaud, Susan Manoff, Olivier Reboul, Vincent Vittoz, Claude Lavoix, Anne Le Bozec şi Keneth Weiss. Trei ani mai târziu, Andreea Soare devine membră a Academiei Lirice din cadrul Operei Naţionale din Paris.

În stagiunea 2013-2014 soprana Andreea Soare va debuta în câteva roluri, sub auspiciile Operei Naţionale din Paris.

Andreea Soare, îţi mulţumim că ai avut amabilitatea să ne acorzi acest interviu. De câtă vreme te afli la Opera din Paris şi care sunt unele dintre proiecte tale?

Eu sunt de trei ani la Opera Naţională din Paris. Sunt la atelierul liric al Operei Naţionale din Paris, solistă. Atelierul liric este un studio de operă pentru tinerii cântăreţi la începutul carierei şi proiectele mele, în viitorul cel mai apropiat sunt opera Don Giovanni, pe care o s-o facem în luna martie şi în mai la Paris şi o serie de concerte Rameau, pentru că anul acesta este aniversarea compozitorului Rameau.

Se pare că în foarte scurt timp ai reuşit să cucereşti publicul din Franţa şi nu numai de acolo. Care este secretul vocalităţii tale?

Nu ştiu dacă este un secret anume, dar în Franţa cel puţin vocile din Europa de Est şi vocile mai ales din România sunt foarte apreciate şi cred totuşi cu convingere că secretul este doar o pregătire foarte bună şi o experienţă acumulată în timp.

Uitându-ne pe repertoriul tău suntem foarte impresionaţi. Iată, nu lipsesc Mozart, Offenbach, Bizet, desigur Gounod, Handel, Monteverdi, Lully, Puccini şi mulţi, mulţi alţi creatori. Aşadar un repertoriu de la baroc la contemporan. Care este universul care îţi face ţie cea mai mare plăcere?

Aş dori să adaug că am cântat şi Britten, iar săptămâna trecută am terminat reprezentanţiile operei The rape of Lucretia, la Paris, împreună cu Atelierul liric. Universul meu este pentru moment Mozart. Pentru că sunt tânără, pentru că se potriveşte foarte bine cu vocea mea şi pentru că mă simt cel mai bine atunci când interpretez rolurile din Mozart, dar şi Puccini (Mimi), bineînţeles. Sunt roluri la care visez şi pe care aş vrea să le fac pe scenă cât mai curând, dacă se va putea.

În aceşti trei ani de când te afli în Atelierul liric al Operei Naţionale din Paris, care au fost rolurile cele mai frumoase pe care le-ai făcut?

În primul an mi-aduc aminte, am făcut opera de Mozart, care se numeşte La finta giardiniera şi am cântat rolul principal, Sandrina. A fost un rol incredibil pentru mine, pentru că are foarte multe aspecte, merge de la soprană de coloratură chiar până la soprană lirică şi am putut să explorez mai multe piste ale vocii pe care nu le explorasem până atunci. Dar am făcut şi La resurrezione de Handel, în care am cântat în Maria Magdalena, un rol foarte, foarte interesant. Anul trecut am făcut două opere de Haydn, am făcut Il mondo della luna, în care am cântat Clarice şi L'isola disabitata, în care am cântat Sylvia. Dar totuşi cred că până acum cea mai interesantă din punct de vedere vocal şi scenic a fost The rape of Lucretia de Britten, pentru că am cântat şi Male Chorus. Este un rol foarte lung, foarte important şi foarte greu şi scenografia şi muzica şi ansamblul care ne-au acompaniat au fost excepţionale. Cred că până acum a fost cel mai interesant rol.

A existat în toate apariţiile tale o personalitate vocală care ţi-a marcat cumva evoluţia?

Aş tinde să vă răspund nu, pentru că nu a fost doar o singură persoană, dar sigur Angela Gheorghiu este un exemplu şi îmi place enorm de mult. Îmi place foarte mult Renée Flaming, îmi place foarte mult Anna Netrebko. Îmi plac foarte multe cântăreţe pentru ceva anume. Nu-mi place o singură cântăreaţă în totalitate. Nu cred că aş putea să am un singur "idol", dar sunt foarte mulţi cei din care putem să învăţăm sau să ne inspirăm.

Dintre colaboratorii de pe scenă, dirijori şi cântăreţi, au fost vreunii o "şcoală" pentru tine?

Cred că cea mai bună şcoală este scena, iar Atelierul liric este extraordinar pentru asta, pentru că ne-a oferit posibilitatea de a lucra cu dirijori din toată lumea. Am avut ocazia de a cânta şi în Japonia şi în Polonia şi în Germania, în foarte multe ţări, astfel încât experienţa de pe scenă, că a fost în concert sau că a fost în opere, a fost cea mai bună şcoală. Ca studii, ca pregătire am terminat Conservatorul Superior din Paris, care este o şcoală de elită -  din 195 de candidaţi am intrat doar cinci candidaţi în anul în care am dat eu examen, şi am terminat şefă de promoţie, în 2011. Dar Atelierul liric sincer este o oportunitate extraordinară pentru tinerii cântăreţi.

Andreea Soare, care sunt proiectele tale pentru următoarele stagiuni? Vei rămâne în Atelierul liric sau vei deveni freelance?

În iulie, anul acesta, Atelierul liric se va termina, pentru mine, iar începând cu iulie 2014 sunt freelance, aşa cum aţi spus dumneavoastră. În sezonul următor voi cânta "Prima doamnă" în Flautul fermecat, la Opera Naţională din Paris. Voi cânta rolul "Iphigénie" din  opera Iphigénie en Tauride de Gluck, "Agathe" în Der Freischütz de Weber, "Rosalinda" în Die Fledermaus de Strauss. Am programate câteva recitaluri la Paris, în Polonia, în Elveţia, la Monaco şi poate chiar în China.

Iată o agendă impresionantă. Andreea Soare, îţi mulţumim pentru acest interviu şi îţi dorim mult, mult succes.

Mulţumesc foarte mult încă o dată pentru invitaţie şi sper ca într-o zi să pot cânta şi în România.