ACUM:
13.00
De ieri și de azi din arhiva Orchestrelor Radio

Urmează: 14.55 Promo Informații despre evenimentele partenerilor noștri.
Apoi: 14.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Cristian Măcelaru este dirijorul Orchestrei Simfonice din Chicago

Publicat: luni, 24 Februarie 2014 , ora 11.19

După colaborarea de la începutul lunii februarie, dirijorul român revine la pupitrul ansamblului din Chicago pentru o serie de patru concerte. Despre colaborarea cu muzicienii orchestrei din Chicago și despre programul acestor manifestări muzicale ne vorbește Cristian Măcelaru, într-un interviu acordat în data de 21 februarie.


Muzicienii din Orchestra din Chicago sunt poate cei mai de vârf muzicieni din lume. Se cere un nivel extraordinar la orice instrument. Aseară a fost primul concert din cele patru pe care le facem și l-am terminat cu Suita Pulcinella de Stravinski în care, după cum știți, fiecare instrument este pus în prim-plan și toată lumea are momente solo foarte expuse și foarte frumoase; am fost copleșit de frumusețea cu care au cântat și măiestria cu care au interpretat fiecare notă. Programul este foarte divers și diferit de celelalte programe care de obicei se cântă. Este o formulă - o uvertură, un concert iar apoi o simfonie în partea a doua - tipică a unui concert simfonic. Săptămâna aceasta însă, felul în care maestrul Boulez a conceput programul este ca să ia ascultătorul și să-l provoace, sau să-l oblige într-un fel să își deschidă urechile în multe feluri în timpul concertului. Așa că am început cu o piesă cu orchestră foarte mare de Debussy, care se numește Jocuri - e o orchestrație plină. După aceea am mers direct la o piesă de Ravel - cele Trei cântece bazate pe o poezie de Mallarme, care este pentru o orchestră foarte mică, de fapt este pentru cvartet de coarde, pian, cvartet de suflători și voce. După Ravel am venit la Stravinski și am făcut Trei poeme japoneze, după care am terminat partea întâi a concertului cu altă piesă de Stravinski - tot pentru aceeași instrumentație - Cele două piese pe poezie de Balmont. Aceste ultime trei piese le-am făcut ca o piesă de sine stătătoare, o piesă fără întrerupere, fără aplauze, fără absolut nimic, pentru că au fost concepute în același fel. După pauză am început cu Cele trei piese pentru clarinet solo - un singur clarinet fără acompaniament. După care am cântat această piesă de Stravinski Berceuses du Chat care este pentru trei clarinete și mezzosoprană. Am continuat cu Prima suită pentru orchestră mică de Stravinski și cu Suita din Pulcinella. Au fost patru ansambluri diferite ca mărime.


Care a fost reacția publicului la tot acest concert?

Noi am încercat să facem mai multe lucruri care au comunicat programul puțin diferit de concertele normal organizate. L-am avut și pe maestrul Boulez prin video; am înregistrat un interviu cu dânsul acum câteva luni și el a vorbit de trei ori în timpul programului; a explicat de ce piesele sunt prezentate împreună. Pentru mine, publicul cred că a înțeles că ceea ce am vrut să prezentăm noi necesită un alt fel de ascultare. Dacă ascultați o simfonie de Mahler sau dacă ascultați o piesă de Alban Berg pentru clarinet solo, de exemplu, intensitatea muzicii este aceeași, limbajul muzical este la fel de intens, dar necesită urechi diferite pentru a-l putea asculta. Aceasta a fost experiența pe care a avut-o publicul. Am rămas impresionat cât de atent a fost publicul și mulți oameni din sală au venit să-mi spună că toată seara au fost pe marginea scaunului, pentru că au fost foarte intrigați de sunetele diferite care au fost, nemaivorbind de piesele din mijloc. În afară de Pulcinella sau Jocuri, toate piesele dintre cele două nu cred că au fost prezentate niciodată în Chicago, cel puțin, într-un concert simfonic. Ele nu sunt piese care se cântă într-un concert simfonic, sunt piese care de obicei se prezintă într-un concert de muzică de cameră. Pentru mine și pentru muzicieni a fost o experiență extraordinară pentru că am simțit că această călătorie - de la începutul primei note din Debussy și până la sfârșit în Pulcinela - a fost una extraordinară în lumea aceasta de la începutul secolului XX.

Interviu realizat de Lucian Haralambie