Arhivă : Interviuri Înapoi
Interviu cu dirijorul Alexander Liebreich
Domnule Alexander Liebreich, cu doar câteva zile în urmă ați încheiat la Opera din Frankfurt o serie de șapte spectacole cu Oedip de George Enescu, un opus mai puțin cunoscut. Când a debutat acest proiect?
Prima întâlnire cu acest opus am avut-o cu doi ani și jumătate în urmă, când mi s-a cerut să cercetez partitura operei Oedip de George Enescu. Împreună cu regizorul Hans Neuenfels atât la Frankfurt, cât și la Berlin am discutat despre Oedip. Am ascultat înregistrări și am recitit piesa Oedipus de Sofocle. Am încercat să pătrundem în întreaga istorie a piesei Oedip și ne-am gândit la maniera de abordare a acestui subiect.
Limbajul muzical și filosofic al operei este foarte complex. Dar care a fost propria dumneavoastră abordare?
Prima abordare a fost prin intermediul audiției înregistrării realizate de Lawrence Foster, a versiunii în limba franceză. Și a doua pentru mine a fost citirea mitului Oedip al lui Sofocle, pentru a avea o viziune completă asupra operei. Am reflectat asupra a ceea ce înseamnă Oedip în general și pentru mine personal, ce găsesc mai dramatic și mai interesant în piesă. Am avut dialoguri cu regizorul Hans Neuenfels întru descoperirea a ceea ce este relevant pentru spectacol.
În seara zilei de 8 decembrie 2013 a avut loc primul spectacol. Cum ați ales distribuția?
Cu câteva dintre personaje ne-am întâlnit. Nu a fost prima mea colaborare cu regizorul Hans Neuenfels, am mai lucrat împreună la Penthesilea a lui Othmar Schoeck cu doi ani în urmă. La acea vreme ne-am întâlnit cu baritonul Simon Neal care a interpretat Achile și Penthesilea, care a fost cântată de Tanja Baumgartner în opera lui Schoeck. Am avut certitudinea că cei doi cântăreți se pot afla și în distribuția operei Oedip - Iocasta este interpretată de Tanja Baumgartner, iar Oedip de Simon Neal. Această echipă cu care am lucrat la Penthesilea am preluat-o și la Oedip deoarece aveam încredere unii în alții și am lucrat bine împreună. Acesta a fost primul pas. Apoi, pentru celelalte personaje care nu au partituri atât de dificile și complexe a fost alegerea intendantului teatrului, Bern Loewe. Sfinxul este un alt personaj pentru care a fost aleasă Katharina Magiera. Celelalte personaje feminine au roluri mai puțin complexe față de cele masculine, precum Forbas. Vocile masculine grave sunt dominante în partitura enesciană, culoarea tenorului lipsește.
Ați ales să interpretați opera Oedip nu cu libretul original, ci într-o altă versiune. Cine a realizat traducerea în limba germană?
Henry Arnold, care și el a făcut parte din echipa pentru Penthesilea a făcut traducerea, iar regizorul Hans Neuenfels a decis să realizăm o versiune germană care putea să fie mai apropiată publicului. Nu toată lumea înțelege limba franceză. Drama va fi astfel mai apropiată auditoriului dacă se va alege versiunea germană.
Câteva repere ale regiei spectacolului…
Regia - așa după cum îl cunosc eu pe Hans Neuenfels de 4-5 ani, din cele trei proiecte anterioare - nu este o provocare. Nu dorește să fie copilul teribil, ci este foarte serioasă în ceea ce privește interacțiunea tuturor pe scenă. Tensiunea muzicală este relevată și în jocul cântăreților. În general, este mai convențională, derulând povestea lui Oedip, care este una extrem de palpitantă. Costumele sunt frumoase, cu influențe uneori ale modei punk. Oedip - eroul principal - reprezintă un profesor, un om de știință. În general costumele sunt convenționale, cu influențe antic-clasice.
Care a fost reacția publicului la o asemenea partitură inedită?
Ultimul spectacol care a avut loc pe 5 ianuarie 2014 a fost complet vândut. Cu fiecare spectacol, publicul a devenit mai interesat. Am avut unele reacții ale melomanilor care au venit să audieze partitura completă, în special aceea a actului 4, care au fost poate dezamăgiți. Publicul a fost acolo prezent, iar pentru cei obișnuiți cu limba franceză a fost poate puțin dezamăgitor. Cred că a fost însă un succes și ceea ce este trist e că lucrarea nu face parte din repertoriul obișnuit și nu este cunoscută. În Germania nu este atât de des interpretată. Publicul care a audiat-o la Frankfurt pentru prima dată a fost foarte impresionat de acest spectacol.