Arhivă : Interviuri Înapoi

Interviu cu violonistul Ilya Gringolts

Publicat: marți, 7 Ianuarie 2014 , ora 13.49
Violonist și compozitor, Ilya Gringolts s-a născut, în 1982, la Sankt Petersburg. În prezent este stabilit în Elveția, la Basel unde este și profesor la Academia de Muzică din localitate. De-a lungul carierei sale a obținut multe premii internaționale. Susține concerte și recitaluri în Europa, Asia și America de Nord. Cu câțiva ani în urmă a fondat un cvartet care îi poartă numele și în compania căruia realizează concerte și înregistrări.


Domnule Ilya Gringolts, vă mulțumim că ați acceptat să ne acordați acest interviu. În carieră ați debutat foarte tânăr. Aveți o amintire dragă, o întâlnire specială despre care ați dori să ne povestiți?

Este destul de greu să aleg o amintire din tinerețe, deoarece am crescut într-un mediu muzical. Părinții mei m-au dus la concerte încă de la vârsta de 5 ani. În casă am ascultat multă muzică; existau lp-uri. Prima vioară am primit-o când aveam 5 ani; la 6 ani am început să iau primele lecții în mod regulat. Toate acestea au avut un profund efect. Toate lucrurile minunate au venit mai târziu. Primii ani de studiu pentru un violonist sunt foarte dificili, nu sunt prea încurajatori - este un instrument greu, cu un drum dificil, pentru a obține sunete frumoase. Fanii mei artistici au apărut mult mai târziu.


Domnule Ilya Gringolts, v-ați exprimat în două limbaje paralele - cel al comunicării verbale, al limbii materne și cel al muzicii. În acest al doilea limbaj aveți o frază preferată?

Limbajul muzical este unul în sine ce nu poate fi tradus în cuvinte. De aceea este atât de minunat. Un sunet poate fi echivalentul a mii de cuvinte. Mă simt în largul meu atunci când cânt mai mult decât atunci când vorbesc. Cred că sunt mai bun în domeniul muzical.


Trebuie să remarc faptul că de-a lungul carierei ați avut ocazia să vă întâlniți cu nenumărate personalități în cadrul unor concerte sau recitaluri. Ce înseamnă pentru dumneavoastră un concert? Este o sărbătoare, este ceva unic?

Este mai întâi o experiență, este o călătorie, este o prezentare, este o traducere, este un transfer al notelor din partitură într-o experiență audio. Reprezintă și realizarea unei legături expresive cu notele din pagină. Ai speranța că publicul va percepe sentimentele tale sau poate el va avea propriile trăiri emoționale. Cred că aceasta face parte din experiența mea.


Pe scenă povestiți minunate istorii, dar aveți o poveste care vă este foarte dragă?

Cred că fiecare piesă are propria poveste diferită. Se poate ca aceeași lucrare, în funcție de interpretare, să aibă rezonanțe diferite. Muzica poate fi învestită cu conținuturi diverse, de aceea există atâtea versiuni interpretative ale aceluiași opus. Cred că fiecare poveste este una specială și în momente diferite poate avea expresii diferențiate.


Domnule Ilya Gringolts, pe scenă aveți mai multe tipuri de dialog - solist în compania unui ansamblu orchestral sau împreună cu un pianist sau în formulă de cvartet. Care este tipul dominant de dialog?

Întotdeauna sentimentul este cel al echipei, chiar dacă sunt o sută de muzicieni, trebuie să fie o echipă, altfel lucrul nu funcționează. Cred că totul trebuie să fie realizat cu un sentiment al muzicii de cameră în mod ideal. Trebuie să-i asculți pe ceilalți! Nu poți face muzică pentru tine însuți fără să-i asculți pe ceilalți. Este vorba în general de comunicare, de ascultare a partenerului, de exprimare a propriilor sentimente, de dialog. În acest sens este vorba de respect, indiferent dacă este un cvartet sau o orchestră. Diferențele sunt, desigur, la nivelul partiturilor, al modului de abordare a lucrărilor, de maniera repetițiilor. Este o experiență total diferită atunci când este vorba de un cvartet sau o simfonie semnate Beethoven. Atitudinea trebuie să fie cu adevărat aceeași în dialogul cu aceste lumi diferite.


În cadrul cărui tip de dialog vă simțiți cel mai bine?

Nu pot să vă răspund. Depinde de modul în care comunicarea între oameni funcționează. Dacă funcționează bine, mă simt minunat. Chiar dacă piesele nu sunt dintre cele mai bune, dar comunicarea este foarte bună poți avea o experiență deosebită.


Considerați important pentru un artist să alterneze în repertoriul său diferitele epoci creatoare precum baroc, clasic, romantic și contemporan? Sau să fie specializat pe un singur domeniu?

Eu nu cred că sunt specializat în vreun domeniu. Aici nu este vorba de știință. În mod fundamental, fiecare este liber să aleagă ce dorește să interpreteze. Dacă toată viața te hotărăști să fii ancorat într-un singur stil, lumea te va considera un reper. În ceea ce mă privește, consider aceasta ca o limitare.


Atunci când sunteți implicat într-un proiect, toată energia creatoare este concentrată întru realizarea acestuia. Care este ultimul proiect desăvârșit?

Nu demult am lansat discul cu cele 24 de Capricii de Niccolo Paganini, chiar luna trecută. La acest disc am lucrat tot anul. Acesta a fost un important proiect. Un alt proiect, care a durat patru ani, a fost cel dedicat lui Robert Schumann - și am inclus sonate, trio-uri și cvartete. După Paganini va urma unul cu ansamblul meu de cvartet, ce va include o integrală Brahms - cvartete și cvintetul cu pian - și va fi lansat la anul. Apoi va fi un disc solo cu concertele lui John Adams și Gyory Ligeti; finalizarea va fi în 2015.


Atunci când nu susțineți concerte, nu studiați partituri, ce vă place să faceți?

Am multe lucruri de făcut. Predau. Am o familie cu trei copii care-mi umplu viața. Citesc, vizionez filme, dar cred că nu am prea mult timp. Sunt multe de realizat.


După Varșovia, ce va urma în agenda dumneavoastră?

Săptămâna viitoare va fi Moscova și St. Petersburg cu două concerte camerale - unul cu un trio și apoi cu soliștii din Moscova și cu Yuri Bashmet, dirijor.


În calitate de violonist, domnule Ilya Gringolts, cum îl considerați pe George Enescu?

Este unul dintre compozitorii mei preferați. În secolul XX cred că a fost cel mai talentat într-o competiție dificilă cu Stravinski și Șostakovici, dar și-a menținut nivelul, iar limbajul său este recognoscibil încă de la primele fraze. Îmi plac piesele sale și am interpretat Impresiile din copilărie, Sonata a III-a, Sonata a II-a pentru pian și vioară îmi este mai apropiată, Octetul și Trio-ul - sunt opusuri fantastice și de-abia aștept să le interpretez.


În finalul interviului nostru, domnule Ilya Gringolts, ați dori să adresați câteva gânduri publicului din România?

Am cântat la București de două ori și de fiecare dată am avut frumoase întâlniri în cadrul Festivalului Enescu și sper să revin. În noiembrie 2013 trebuia să fiu la București în Festivalul SoNoRo, dar din păcate a trebuit să anulez. M-aș bucura să mă reîntâlnesc cu publicul din România și să cânt din nou.



Interviu realizat de Irina Hasnaș