A cucerit rând pe rând marile teatre lirice ale lumii: de la Teatrul Scala din Milano la Opera Metropolitan din New York, de la Opera de Stat din Viena la Teatrul Capitole din Toulouse, de la Opera Germană din Berlin la Teatrul Liceu din Barcelona. Se spune despre Elena Moşuc că este una dintre cele mai versatile şi mai expresive soprane din lume fiind admirată în roluri precum: Violeta din „Traviata”, Norma şi Lucia di Lammermoor din operele omonime, Gilda din Rigoletto, Elvira din Puritanii. În anul în care lumea lirică a marcat cu multiple evenimente bicentenarul de la naşterea lui Giuseppe Verdi, Elena Moşuc a inaugurat sezonul Teatrului Liceu din Barcelona cu o serie de Gale dedicate marelui compozitor ca mai apoi să strălucească la Bilbao cu mult aplaudata sa Gilda. Este rolul pe care-l va interpreta în 22 şi 24 noiembrie în Corea la Opera din Seoul, apariţii despre care a avut amabilitatea să ne vorbească:

Elena Moşuc vă mulţumesc pentru amabilitatea de-a ne răspunde la câteva întrebări, înaintea unei apariţii importante, tocmai în Coreea, la Seul, cu un rol mult interpretat de dumneavoastră, Gilda din Rigoletto. Ce ne puteţi spune?

Este un debut, cum aţi spus, important. În Asia am cântat mai mult în Japonia, şi în China, la Shanghai. Iată că în Seul debutez mâine. Rolul Gilda este un rol pe care îl cânt de aproape 22 de ani, dar este un rol pe care îl iubesc foarte mult, nu am căzut niciodată în rutină. De fiecare dată când îl interpretez, îl descopăr. Poate să fie ceva cât de mic într-o frază, într-un duet, în arie. Întotdeauna aduc ceva nou. Îmi place să aduc noul întotdeauna în tot ceea ce cânt. La Seul am făcut deja repetiţii în teatru. Este o sală excelentă cu o acustică extraordinară. Publicul, în general în Asia este foarte, foarte entuziasmat de muzica de operă. Sunt foarte mulţi solişti coreeni care studiază în Europa. Am cântat deja cu unul sau doi dintre ei, deci sunt foarte, foarte buni şi chiar am observat aici la repetiţiile cu cor, majoritatea sunt studenţi, au nişte voci extraordinare. Fani am foarte mulţi, mă aşteaptă cu bucurie şi sper să fiu la înălţimea aşteptărilor mâine seară cu acest rol, pe care cum am spus, îl iubesc foarte mult şi care îmi vine în voce, mănuşă. Nu am absolut nici o problemă, chiar dacă săptămâna trecută am cântat Norma, acum iată cânt Gilda. Nu am probleme, chiar mă bucur foarte mult de fiecare dată când îl interpretez.

Vor fi două spectacole, în 22 şi 24 noiembrie. Mai debutează lângă dumneavoastră, şi baritonul George Gagnidze - interpretul rolului Rigoletto.

Şi el este pentru prima dată în Coreea. Noi am cântat deja la Scala, anul trecut, iar anul acesta am cântat tot cu el şi cu ansamblul de la Scala, alternând cu marele Leo Nucci, la Tokio. Ne înţelegem foarte bine. Şi el interpretează foarte mult acest rol, nu sunt probleme.

În distribuţie mai figurează încă un român, Ştefan Pop.

Da este Ştefan Pop. Cânt pentru prima dată cu el aici. Este într-o formă excepţională, după cum am văzut la repetiţii şi mă bucur. Sper să nu fie ultima dată când voi cânta cu el. E tânăr, talentat, voce superbă. O să facă lucruri frumoase în cariera sa.

Ce ne puteţi spune despre montare, o producţie semnată de regizorul Mario de Carlo?

Pe Mario de Carlo l-am cunoscut la Iaşi, anul acesta, în iunie. Pe 11 iunie a fost gala premiilor de operă la Iaşi. El a primit un premiu. După câte am înţeles, foarte mult a montat la Timişoara, fiind prieten cu domnul Corneliu Murgu. Producţia de Rigoletto este foarte clasică, foarte frumoasă, aşa cum place la toată lumea. Are nişte idei chiar foarte interesante în aria Caro nome, aria Gildei, în care eu am nişte trandafiri, pe care mi-i aduce Rigoletto, dar gândul meu este la duce. Eu sunt sigură că va fi un mare succes mâine seară.

Despre colaborarea cu dirijorul Bruno Aprea ce părere aveţi ?

Eu nu am cântat cu dumnealui. Este prima întâlnire. Dumnealui a fost mulţi ani şef opera din Palm Beach şi locuieşte la Roma. Este un dirijor cu experienţă în muzica patriei sale. Nu, nu sunt absolut deloc probleme şi chiar am văzut că s-a înţeles foarte bine cu orchestra. În orchestră, majoritatea sunt tineri. Foarte, foarte mulţi tineri şi răspund foarte bine cerinţelor dumnealui.

Eu vă urez mult, mult succes şi vă mai rog să ne dezlăuiţi câte ceva din proiectele dumneavoastră. După aceste spectacole în Coreea vă veţi afla şi în România, în luna decembrie.

Da, după Coreea, voi fi acasă la Zurich câteva zile, iar în decembrie voi veni la Iaşi, unde nu am cântat cred că de vreo şapte ani, înainte de a se renova teatrul naţional şi chiar îmi face foarte mare plăcere să cânt pe scena de acasă. Voi cânta o Traviată. L-am invitat şi pe dirijorul Igor Ipanovici, cu care eu am făcut înregistrări, anul trecut şi anul acesta, pentru un disc „Donizetti Heroines”şi chiar zilele acestea a apărut la Sony Classical. Aşa că vom putea să facem şi o lansare de disc la Iaşi. Apoi voi veni la Bucureşti. Pe 20 decembrie am un concert la Sala Radio şi mă bucur să cânt din nou la Bucureşti şi pentru că ştiu că am foarte mulţi fani, care mă iubesc şi care mă aşteaptă.