Miercuri, 30 octombrie 2013, a avut loc un  eveniment înscris în seria dedicată aniversării a 85 de ani de la înfiinţarea Radio România. În Studioul "Mihail Jora" din Bucureşti, mezzosoprana Ruxandra Donose şi contratenorul Cezar Ouatu au fost invitaţii Orchestrei de Cameră Radio, ansamblu dirijat de Gabriel Bebeşelea.

Fragmente din interviul realizat la repetiţia generală de Mihaela Soare cu Ruxandra Donose, Cezar Ouatu şi Gabriel Bebeşelea:

Sunteţi după o repetiţie extrem de obositoare şi de frumoasă. Eu am fost în sală şi pot să depun mărturie. Spuneţi-mi Ruxandra Donose, Cezar Ouatu şi Gabriel Bebeşelea, cei doi solişti şi dirijorul serii, ce înseamnă pentru voi baroc. Pentru mine, baroc înseamnă echilibru şi pasiune. Pentru voi ce înseamnă?

Ruxandra Donose: Echilibru şi pasiune este deja un bun început. Aş spune că este şi un prilej pentru a savura muzicalitatea fiecăruia, pentru că, oarecum asemănător cu jazz-ul, muzica barocă îţi dă libertatea de a broda, de a compune, de a fi mai mult decât un interpret pasiv. Trebuie să fii unul activ. Şi iată că pe baza acestei pasiuni îţi câştigi şi o libertate.

Cezar Ouatu: Cred că barocul, de fapt, nu am spus-o eu, a spus-o un mare dirijor, nu este jazz este un fel de jam session la urma urmei. Eu cred că în acea epocă, renumita, faimoasa arie da cappo exista cu acel da cappo, cu acele variaţiuni şi cred că niciodată nu erau aceleaşi variaţiuni. Cântăreţii la acea vreme improvizau, îşi făceau de cap să zic aşa, muzical, şi cred că această libertate este de actualitate, mai mult ca niciodată astăzi. Eu cred că este un concert rar în România acest concert baroc, pentru că nu avem o mare tradiţie, dar barocul mai mult ca niciodată este de mare actualitate, este o sărbătoare muzicală, în panorama muzicii clasice şi baroce din România.

Gabriel Bebeşelea: Pentru mine barocul înseamnă în primul rând fantezie. Fără fantezie nu cred că am putea nici unul din noi să fim muzicieni în primul rând, dar mai ales nu putem să ne regăsim personalitatea prin intermediul unei muzici vechi, dar adusă în contemporaneitate. Şi e foarte important pentru noi ca artişti să oferim publicului o faţetă a personalităţii noastre, iar fără fantezie nu cred că putem să ne oferim o parte din noi publicului şi nu putem să oferim sinceritate.