"Tinereţea se agaţă de unii oameni... Zukerman pare a fi acel virtuoz mereu tânăr: cu o ingeniozitate expresivă, o muzicalitate molipsitoare, o tehnică impecabilă, lipsită de orice efort. Este mereu o plăcere să fii în compania lui muzicală." - The Los Angeles Times.

Domnule Zukerman vă mulţumim ca aţi acceptat invitaţia noastră. Se ştiu foarte multe poveşti frumoase despre dumneavoastră, dar care este adevăratul dumneavoastră portret?

Sunt Pinchas Zukerman, cânt la vioară şi la violă, dirijez, sunt profesor, călătoresc mult şi fac muzică.

Am dori să ne dezvăluiţi care este cel mai important lucru în viaţa dumneavoastră artistică?

Este o întrebare dificilă. Sunt o mulţime de lucruri. Familia este foarte importantă, relaţiile cu prietenii cei mai buni, să fii cinstit atunci când cânţi, când studiezi, când îmi împlinesc propriile aspiraţii de a cânta cu un sunet frumos, când transmit prin intermediul muzicii, a artei, convingerile mele, gândurile mele, publicului.

Cred că unul dintre lucrurile esenţiale în cariera dumneavoastră este reprezentat de dialogul cu publicul, cu muzicienii, cu studenţii. Care este nivelul dialogului cu publicul?

Există momente în care cânţi şi te simţi cu adevărat în legătură cu muzica şi publicul aflat în sală, există şi unele în care nu poţi fii foarte legat deoarece sunt probleme de acustică sau eşti obosit şi atunci intensitatea dialogului diferă. Publicul ştie când ai realizat un lucru bun sau nu. Trebuie întotdeauna să ne propunem să avem acelaşi nivel atunci când interpretăm.Cred că acesta este lucrul cel mai important. Astăzi există mult teatru pe scenă, a devenit un pic de circ. Când eram elev se spunea - l-am auzit pe Rubinstein, Heifetz sau Horowitz. Astăzi spunem - l-am văzut pe X - deoarece am devenit atât de ataşaţi de ecran. Trebuie să ne amintim că muzica reprezintă o experienţă auditivă. Atunci cănd te afli în sală nu poţi spune l-am văzut. A vedea este legat de o imagine, de un muzeu şi trebuie să înveţi, să asculţi muzica.

Iar cu studenţii există un alt nivel al dialogului?

Este un pic diferit. În sensul în care, în mod constant le oferi direcţiile pentru a cânta bine la un instrument, îi înveţi disciplina în muzică, în interpretare. Când acestea sunt corecte, când îmbină expresivitatea şi ţinuta fizică pot să-i conduci spre un mod de exprimare şi un mod de viaţă mai bun în viitor.

Aţi lansat proiectul Institutului de Studii pentru Orchestră. Are acesta succes printre tineri?

Da, sigur, un succes fantastic. Am avut poate 1000 de studenţi în programul nostru care a debutat cu 14 ani în urmă. Avem un record de muzicieni care sunt în poziţii înalte în orchestre, dar şi solişti în întreaga lume.

Cu ce sentimente vă reîntoarceţi în Bucurteşti?

Să revin îmi face plăcere. Iubesc oamenii, iubesc profesioniştii, îmi place oraşul. Cred că a vedea România crescând din punct de vedere economic este foarte bine pentru toţi şi este minunat să vin să fac muzică într-o ţară cu o impresionantă tradiţie în artă, în muzică. Este foarte plăcut pentru noi.

Este important pentru dumneavoastră să vă aflaţi ca oaspete în Festivalul Internaţional "George Enescu"?

Totul este important. Este bine să vii să cânţi cu orchestra şi cu o persoană pe care o cunosc bine, cu Lawrence Foster, un foarte bun muzician şi un dirijor deosebit, suntem în legătură permanent. Este foarte frumos să te întorci ca în familie.

Împreună cu violoncelista Amanda Forsyth veţi interpreta Dublul concert de Brahms. Este unul dintre opusurile preferate?

Este o piesă deosebită pentru această inedită combinaţie timbrală. Este ultimul concert compus de Brahms. Cred că a realizat o partitură interesantă pentru violoncel. Este mai mult un opus pentu violoncel, dacă nu ar fi fost şi vioara implicată. Cred că este o piesă reprezentativă pentru măiestria pe care trebuie s-o ai la violoncel. Nu ne aflăm pe scenă doar ca un cuplu. Trebuie să avem o înţelegere completă a lucrării ca o unitate. Nu sunt două persoane care cântă împreună această piesă, fiecare trebuie să-l înţeleagă pe celălalt, iar părţile solistice ale instrumentalelor devin o singură voce. Este o simfonie cu părţi concertino dar acestea sunt foarte importante. Această partitură reprezintă esenţa muzicii insăşi în structura ei concertantă. Este foarte frumos scrisă. Este tot ceea ce îţi poţi dori de la un dublu concert.

Domnule Zukerman, ce vă face fericit, în modul în care publicul se bucură de muzica dumneavoastră?

Nu ştiu exact, dar cred că din mai multe motive sunt fericit când interpretez bine, când am un sunet frumos pe care doresc să-l reascult. Sunt fericit când lumea aşteaptă cu nerăbdare să asculte muzică, este un sentiment reconfortant. A face muzică reprezintă o extensie a fiinţei mele, nu este ceva ce trebuie să fac. Cânt deoarece m-am născut să cânt, am primit o educaţie fantastică, am avut cele mai frumoase experienţe în întreaga lume în ultimii 50 de ani. Şi dacă aş putea să fiu o mică punte pentru a face lumea mai puţin nebună, m-aş simţi foarte bine, mă simt bine să fac muzică în adevăratul sens al cuvântului. Este un drum foarte greu şi trebuie să ai o disciplină perfectă pentru a continua. Parcurg o frumoasă călătorie în muzică şi o continui realizând toate aceste activităţi în lume.Văd deschiderea Uniunii Sovietice şi redescopăr tradiţia din Sankt Petersburg sau Moscova. Să ne reîntoarcem în locurile care erau odată după Cortina de Fier şi care, după 1989, s-au deschis. Este un sentiment deosebit. Publicul doreşte să asculte muzică de bună calitate şi aceasta este bine.

În afara muzicii, domnule Zukerman, ce vă face să vă simţiţi liber?

Aş spune să trăiesc şi să fac parte din ceea ce aş defini tradiţia clasică a societăţii. Am văzut atât de multe schimbări în ultimii 50 de ani. Aş dori să văd pace şi linişte în ţara în care m-am născut. Aş dori să văd mai multă înţelegere a culturii în mediile neprivate, mai puţină lume înfometată. Este totul foarte dificil astăzi, cred foarte mult în spiritul civic, dar eu încerc prin sunet să fac lumea să se simtă mai bine şi atunci consider că mi-am facut datoria.

Este un mare dar pe care-l oferiţi publicului şi tuturor celor din jurul dumneavoastră. În finalul interviului nostru, domnule Pinchas Zukerman aţi dori să adresaţi câteva gănduri publicului din România?

Le doresc să vină la concert, să asculte muzică şi să se simtă mai buni.

CV Pinchas Zukerman

Născut - 16 iulie 1948 Tel Aviv, Israel.

Studii -New-York, Julliard School, cu Ivan Galamian

- 1973 - debut la New-York

Căsătorit cu violoncelista Amanda Forsyth.