În 15 februarie 2013, muzicologul Octavian Lazăr Cosma sărbătoreşte împlinirea vârstei de 80 de ani, ocazie cu care ne-a împărtăşit într-un interviu gânduri despre activitatea sa profesională, personalităţile muzicale care l-au influenţat, dar şi despre necesitatea promovării muzicii româneşti astăzi.

Maestre Octavian Lazăr Cosma, La mulţi ani! Din impresionanta dumneavoastră activitate profesională, care aţi spune că sunt câteva dintre momentele şi realizările de care vă simţiţi cel mai legat?

Evident că este un ceas de bilanţ şi ar fi potrivit să pot scoate în prim-plan anumite lucruri din existenţa mea de creator. Şi, totuşi, mă puneţi într-o mare încurcătură, pentru că mi-e foarte greu să relev, să scot în evidenţă un volum dintre cele peste 20 care s-au tipărit până acum, toate consacrate fenomenului muzicii din ţara noastră, astfel că eu zic să ne gândim la modul general şi să zicem că pot fi satisfăcut că, în pofida numeroaselor dificultăţi şi sarcini pe care le-am avut pe umeri, am reuşit să scriu şi astăzi, într-adevăr, mă cam crucesc şi eu, cum de a fost posibil să parcurg atât traseu.

Dintre personalităţile vieţii muzicale româneşti sau internaţionale pe care le-aţi întâlnit, există câteva care au avut o influenţă asupra gândirii dumneavoastră muzicologice?

Indiscutabil. Profesorul meu de la Conservator, Mihail Druskin, care a fost o minte strălucită, m-a influenţat profund, dar nu numai el. Aş putea enumera mai multe personalităţi, începând cu Romeo Vircuiaşde la Cluj, care mi-a călăuzit primii paşi timizi şi apoi am cunoscut în activitatea pe care am desfăşurat-o în cadrul Conservatorului bucureştean, în cadrul Uniunii Compozitorilor, unde din '64, până în 2010 am avut anumite responsabilităţi. Ca atare, cu o sumedenie de personalităţi am fost în colaborare, în legătură, în relaţii de prietenie şi am reuşit să culeg mierea de pe atâtea flori superbe care au fost în jurul meu.

După realizările impresionante şi numeroasele volume care ne-au rămas şi pe care le putem citi, cum credeţi că ar putea contribui astăzi tinerii muzicologi în contextul epocii în care trăim la promovarea muzicii româneşti?

În primul rând, eu am o mare insatisfacţie personală, pentru că am predat istoria muzicii româneşti câteva decenii, în cadrul Conservatorului, la zeci şi zeci de studenţi, aş putea spune, chiar zeci de generaţii şi când privesc în momentul acesta felul în care e tratată creaţia muzicală românească autohtonă sunt absolut scârbit de indiferenţa care planează asupra sutelor de partituri extrem de valoroase ale compozitorilor români, care nu se cântă din cauza dirijorilor, din cauza conducătorilor de instituţii, din cauza atâtor inconştienţi care trec pe lângă aceste valori incontestabile, fără să le împărtăşească ascultătorilor şi celor care ar fi bucuroşi să le cunoască şi să le aprofundeze. Sper să vină o zi când compozitorii români de muzică serioasă, de muzică simfonică, de operă, de muzică grea, să zic aşa, savantă, să fie cinstiţi, preţuiţi şi cunoscuţi aşa precum merită. Au trudit, au muncit pentru o creaţie muzicală, cu elemente simbolice autohtone româneşti folclorice, pe care au impregnant-o din plin şi această creaţie este desconsiderată, nesocotită, tratată cu indiferenţă. Trist, foarte trist şi nu am decât motive să fiu optimist că îi va veni acestei creaţii cândva rândul să fie pusă în relief.