ACUM:
0.00
Adagietto
În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...
Urmează: 0.55 Imnul de stat
Apoi: 1.00 Notturno produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio

Arhivă : Interviuri Înapoi

Interviu cu Isabelle Faust

Publicat: joi, 8 Septembrie 2011 , ora 10.36
Cu ce sentimente reveniți în România?

Am venit în București pentru prima dată în 1997, îmi amintesc precis, pentru că atunci am avut programat un lung turneu în estul Europei, pe vremea când eram însărcinată. Mă aflam în compania Orchestrei Filarmonice din München condusă de Christoph Poppen. Am cântat cu acea ocazie Concertul Funebru pentru vioară și orchestră de coarde de Karl Amadeus Hartmann. A fost o experiență minunată și am fost impresionată de cultura muzicală ridicată din țara dumneavoastră și de publicul care asculta cu intensitate concertul.

M-am întors cu prilejul Festivalului Internațional "George Enescu" acum cinci sau șase ani, când am cântat alături de Orchestra Filarmonică din Birmingham aflată sub bagheta cu Sakari Oramo, dacă nu mă înșel. Atunci am cântat Concertul pentru vioară și orchestră de Serghei Prokofiev.

Iar apoi ar fi trebuit să revin acum doi ani, însă am fost nevoită să anulez din cauza unor probleme de sănătate. Sunt foarte încântată să revin. Acest festival este un eveniment imens înconjurat de un mare entuziasm pentru muzică. De data aceasta voi cânta Concertul pentru vioară și orchestră de Felix Mendelssohn, ceea ce va pune în lumină aspecte complet diferite ale repertoriului meu.


Într-adevăr am văzut că veți cânta Concertul pentru vioară de Mendelssohn. Ce sentimente, ce emoții trezește această lucrare în dumneavoastră?

Concertul pentru vioară de Mendelssohn este unul dintre acelea pe care violoniștii le învață destul de timpuriu. Face parte dintre principalele concerte pentru vioară alături de cele semnate de Brahms, Beethoven, Ceaikovski. Cred că am învățat acest concert pe la vârsta de 11 sau 12 ani, așa că se află de mult timp în repertoriul meu. Este învăluit de o eleganță grațioasă și de un sentiment de veselie. Mi se pare foarte tonic și îl văd ca fiind foarte transparent și jucăuș, mai ales ultima parte. Partea a doua a acestui concert întruchipează o lovitură de geniu a lui Mendelssohn.


Dirijor pe parcursul acestui concert este Cristian Mandeal. Ați mai împărțit vreodată scena cu el?

Nu. Va fi prima oară. Sunt foarte curioasă și nerăbdatoare să colaborez cu el.


Ați debutat cu Concertul pentru vioară și orchestră de Antonin Dvoűák. Ce reprezintă acest concert pentru dumneavoastră?

Am fost mereu foarte încântată să apăr acest concert în fața colegilor mei, dar și în fața publicului, fiindcă nu face parte dintre cele mai... iubite concerte compuse de Dvoűák. Cel pentru violoncel este unul dintre cele mai populare ale sale. Concertul pentru vioară mi s-a părut mereu o piesă frumoasă-frumoasă de tot, poate nu foarte îndrăgită pentru că pune multe probleme de ordin tehnic și greu de pus împreună cu orchestra, pentru că trebuie să fie cântat cu un rubato cât mai natural și are foarte multe pasaje ornamentate care trebuie să sune foarte firesc împreună cu orchestra, iar asta nu este foarte ușor de realizat pe scenă. De aceea nu am fost întotdeauna foarte mulțumită de interpretările pe care le-am făcut de-a lungul timpului. Am fost însă foarte norocoasă când l-am întâlnit pe Jiűí Bĕlohlávek, în urmă cu mai mulți ani, alături de Orchestra Filarmonică pragheză. A fost pentru prima dată când am fost pe deplin mulțumită de cum a sunat Concertul de Dvoűák. De aceea l-am și înregistrat imediat pentru casa de discuri Harmonia Mundi. Este un disc foarte frumos la care am lucrat cu multă ușurință.


Ați cântat vreodată o lucrare compusă de George Enescu? Ce anume vă impresionează cel mai mult la compozitorul român?

Este un compozitor minunat. Mi-a fost însă mereu puțin teamă că nu aș putea fi destul de capabilă să înțeleg limbajul lui muzical, pe care îl găsesc foarte particular. Dacă aud colegi, precum Patricia Kopacinskaia sau alții care vin din acea parte a lumii, simt că trebuie să îl ai pe Enescu în vene. Mi-e teamă că nu l-aș putea interpreta așa cum mi-aș dori. Însă îi ador muzica și mi-am dorit mereu să învăț Sonatele. Am cântat Octetul și mi-a făcut o deosebită plăcere, e o piesă foarte complexă. Exepriența mea directă cu muzica lui Enescu nu este foarte mare, dar îmi place să îi ascult toate piesele.


Cântați pe o vioară Stradivarius supranumită "Frumoasa din pădurea adormită". De unde a pornit experiența dumneavoastră cu acest instrument?

Această vioară a fost creată în 1704 și a fost uitată timp de aproximativ 150 de ani ai vieții ei. În jurul anului 1900 a fost descoperită de către familia în al cărei pod zăcea. Ei au privit-o cu o mai mare atenție și și-au dat seama că este vorba despre ceva special. Astfel, au dus-o la Londra pentru a fi evaluată de un expert care a identificat-o ca fiind un Stradivarius și care i-a dat și acest supranume, pentru că "a dormit" timp de atâția ani.

Eu am găsit-o la un dealer de viori și m-am îndrăgostit imediat de ea. Apoi, timp de multe luni, am început să caut sponsori, pentru că mi-ar fi fost imposibil să o cumpăr, prețul ei fiind exorbitant chiar și acum 15 ani. Am fost norocoasă să găsesc o bancă de acord să achiziționeze instrumentul. Am început imediat să cânt pe el și a fost un proces foarte interesant. Faptul că nu fusese cântată timp de atâția ani se simțea. Încă de la început, în fiecare zi, în fiecare săptămână, în fiecare lună, simțeam cum se dezvolta câte puțin; mi-a luat cam șase ani pentru a o face să înflorească într-adevăr și să "o trezesc". De atunci sunt foarte mulțumită de acest instrument.


Care este filosofia dumneavoastră asupra muzicii în general?

Cred că muzica face parte integrantă din lume și ar trebui mereu tratată ca atare. Sunt puțin tristă când văd că nu i se acordă importanța cuvenită, cel puțin în țările vestice, unde problemele economice fac să fie neglijate în primul rând cultura și muzica clasică în special. Găsesc că aceasta este unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care omenirea le posedă și ar trebui să fie mereu considerată ca fiind ceva foarte prețios. Nu îmi pot imagina lumea fără muzică.

Petra Gherasim