Maestrul Cristian Mandeal nu mai are nevoie de nicio prezentare, întrucât valoarea sa este recunoscută atât în România, cât şi în străinătate. Filarmonica "Transilvania" din Cluj-Napoca, Filarmonica "George Enescu" din Bucureşti, Orchestra Hallé din Manchester, Filarmonica din Copenhaga şi Orchestra Naţională a Ţării Bascilor din Spania sunt doar câteva din instituţiile şi ansamblurile de renume care au beneficiat de-a lungul anilor de conducerea dirijorală a lui Cristian Mandeal.

În 18 aprilie 2011 renumitul dirijor a împlinit 65 de ani, astfel încât a răspuns cu amabilitate invitaţiei noastre şi ne-a acordat un interviu:

La mulţi ani, maestre Cristian Mandeal!

Mulţumesc.

Sunteţi, fără îndoială unul dintre cei mai importanţi dirijori din Europa, cu realizări şi succese la care mulţi muzicieni pot doar visa. Ce vă doriţi astăzi, la aniversarea zilei de naştere?

În primul rând, să rămân sănătos cât mai mult timp posibil şi să îmi pot continua activitatea pe măsura proiectelor nesfârşite pe care, în continuare, le am. Oricât de mult ai fi încercat să realizezi în viaţă, întotdeauna îţi rămân lucruri la care te gândeşti cu drag sau cu mare dorinţă pentru viitor, pentru a putea fi într-o bună zi materializate. Şi lucrul aceasta mi se întâmplă şi mie, indiferent de câţi ani am adunat.

Probabil cel mai important proiect al dumneavoastră din ultimii ani a fost Orchestra Română de Tineret. Ce v-a determinat să porniţi la drum cu acest ansamblu deja prestigios şi în ce măsură consideraţi că v-a împlinit viaţa artistică?

În primul rând necesitatea ca în România să existe o astfel de orchestră (acest tip de orchestră există peste tot în lume). Apoi, necesitatea era şi în perspectivă, în dorinţa de a forma muzicieni buni de orchestră, care să îmbunătăţească în general nivelul orchestrelor româneşti, cu timpul ei trecând de la Orchestra de Tineret la orchestrele profesioniste, în care o parte dintre ei deja sunt angajaţi. Deci acesta a fost motivul înfiinţării şi perpetuării acestei orchestre. În ceea ce priveşte satisfacţiile, desigur că au fost depline în tot ceea ce înseamnă lucrul cu ei. A existat întotdeauna un schimb de energii, de la mine către ei şi de la ei către mine, aşa că fiecare minut petrecut cu ei l-am considerat un timp câştigat.

Săptămâna trecută aţi susţinut din nou concerte la Manchester, la pupitrul Orchestrei Halle pe care o conduceţi ca dirijor-oaspete de peste 15 ani. Aţi prezentat de data aceasta un program romantic şi aţi colaborat cu un pianist celebru. V-aş ruga să oferiţi ascultătorilor noştri detalii despre aceste concerte.

Programul a fost unul, să spunem, foarte clasic alcătuit din zona romantică stilistică. Respectiv am început cu Preludiile de Liszt, lucrare care aici, contrar aşteptărilor, este destul de puţin populară. Mi s-a spus că nu a mai fost cântată de peste zece ani. Lucrarea a avut un foarte mare succes. Apoi am continuat cu Concertul pentru pian de Schumann, avându-l ca solist pe Jean-Bernard Pommier, o veche cunoştinţă a mea, şi care revine la Halle după foarte mulţi ani de întrerupere. În partea a doua am dirijat Simfonia a III-a de Brahms, probabil simfonia pe care o iubesc cel mai mult din cele patru. Au avut loc trei concerte în trei localităţi diferite, la Darby, la Manchester şi la Leeds.

De curând v-aţi aflat la pupitrul Orchestrei Naţionale Radio pentru prima dată după 20 de ani. Când vă va putea urmări din nou publicul la Sala Radio?

Sper ca anul viitor, cam prin luna februarie, să refacem acest traseu început în acest an. Mi-ar face mare plăcere să continui să dirijez Orchestra Radio.