În data de 13 martie 2011 unul dintre cele mai prestigioase ansambluri orchestrale din lume - London Symphony Orchestra - a interpretat în premieră la Barbican Hall din Londra lucrarea Halo scrisă de Vlad Maistorovici. Aceasta reprezintă a doua colaborare a tânărului compozitor român cu orchestra londoneză, pentru care a mai scris în anul 2009 un alt opus, intitulat Mikrokosmos.

Este vorba despre două comenzi primite din partea London Symphony Orchestra în cadrul programului Discovery Panufnik Young Composers Scheme, despre care ne-a spus mai multe Vlad Maistorovici:

Cum funcţionează acest program şi pe baza căror criterii sunt aleşi tinerii compozitori?

E un program foarte interesant, o iniţiativă extraordinară din partea Fundaţiei Panufnik, cu sprijin din partea trustului Hamlyn. E vorba despre un program în care tineri compozitori sunt selectaţi pentru a scrie scurte lucrări pentru London Symphony Orchestra; aşa am început şi eu acum doi ani, cu lucrarea Mikrokosmos. În urma atelierului care se desfăşoară cu orchestra este ales uneori un compozitor care să scrie o lucrare mai amplă ce urmează să fie prezentată pe scena Sălii Barbican. Am avut privilegiul să fiu compozitorul ales şi aşa am primit această comandă din partea orchestrei, ceea ce reprezintă pentru mine o foarte mare onoare.

Există în cadrul acestui program şi un grup de compozitori care urmăresc activitatea mai tinerilor lor colegi? Am văzut, de exemplu, menţionat numele lui Magnus Lindberg...

Da, Magnus Lindberg nu este implicat direct, însă Colin Matthews este. El este mentorul acestui program. Am primit sfaturi şi de la dirijorul Francois Xavier Roth, care se ocupă de atelier.

Cel care, de altfel, a dirijat şi Mikrokosmos în anul 2009...

Da, exact. Am fost sfătuiţi şi de violonistul David Alberman, care este şeful de partidă de la vioara a II-a (în London Symphony Orchestra n.red.) şi care are foarte multă experienţă în muzica contemporană; a fost membru al Cvartetului Arditti şi este de multe ori liderul Orchestrei London Sinfonietta, deci un interpret foarte experimentat în muzica contemporană.

Cum ai descrie opusul Halo? Şi aş vrea să te rog să începi chiar cu titlul - care în limba română s-ar traduce prin Halou; ce anume te-a inspirat?

Cred că în româneşte traducerea mai bună e Aureolă; e vorba de efectul care se creează în jurul unei surse de lumină şi asta a fost imaginea care m-a inspirat iniţial.

Are cumva şi o conotaţie mistică, religioasă, titlul?

Nu neapărat. E o lucrare senzorială, care are de-a face cu senzaţii, culori. Totuşi, înţelesul e deschis. Imaginea iniţială a fost legată de fenomenul optic. Sigur că e vorba de o iluzie, pentru că haloul e, de fapt, un efect care se produce prin propagarea luminii în atmosferă. Deci nu e o realitate.

Alături de Cvartetul "Mercury" (din care faci parte în calitate de prim violonist) experimentezi de ceva timp ceea ce se numeşte "live composition" - un concept bazat pe improvizaţie. Şi pentru că de foarte multe ori preocupările interpretului se regăsesc în ideile muzicale ale compozitorului, aş vrea să ştiu dacă tehnica improvizatorică se regăseşte în partiturile tale sau nu?

Deocamdată nu am folosit tehnici aleatorii deloc. În general îmi place să păstrez controlul şi să nu oblig instrumentiştii care nu sunt bucuroşi să îşi ia un asemenea risc să trebuiască să o facă. Iar într-o lucrare orchestrală e cu atât mai greu, pentru că e vorba de 100 de persoane.

Cvartetul "Mercury" e un ansamblu foarte special datorită personalităţilor care sunt implicate - ceilalţi trei colegi ai mei sunt şi ei foarte aventuroşi şi dornici să încerce o mulţime de lucruri. Sigur că atunci când lucrezi în improvizaţie mergi pe drumuri care nu au viitor, însă ai şi foarte multe satisfacţii atunci când găseşti căi mai puţin umblate şi care te inspiră foarte mult. Mai ales pentru mine, compozitorul - Cvartetul e un laborator extraordinar.

Revenind la concertul din 13 martie - London Symphony Orchestra a avut la pupitrul dirijoral doi şefi de orchestră: pe Sir Colin Davis şi pe Clemens Schuldt, acesta din urmă fiind câştigătorul Concursului de Dirijat Donatella Flick din 2010 şi cel care a dirijat lucrarea ta. Cum s-au desfăşurat repetiţiile şi cum ai colaborat cu Clemens Schuldt? Au existat, poate, şi sugestii din partea lui Sir Colin Davis, al cărui asistent este Clemens Schuldt în prezent?

E un privilegiu să am lucrarea programată într-un concert al lui Colin Davis. Şi asta s-a văzut în vânzarea biletelor: sala a fost plină de acum o lună şi jumătate. Sigur că există o părere de rău că nu a avut timp să se ocupe de lucrarea mea, pentru că este un dirijor foarte căutat şi ocupat.

Clemens este extraordinar şi nu mi-aş fi putut dori pe cineva mai dedicat, mai deschis şi care realmente a pus foarte mult suflet în studiul partiturii. Am discutat foarte mult, ne-am întâlnit cu destul de mult timp înainte de concert, am lucrat detalii, el a ascultat şi alte piese ale mele şi a fost foarte deschis. E un dirijor tânăr, dar un adevărat profesionist.

Luna martie va fi pentru tine una foarte agitată, pentru că eşti nu numai compozitor, ci şi violonist, cu dese apariţii pe scenele din întreaga Europă. Ce conţine agenda ta în perioada imediat următoare?

După această premieră o să zbor în Elveţia, unde am un turneu ce include concerte cu Mendelssohn - Concertul în mi minor - şi cu o lucrare modernă, scrisă de Pascal Dusapin, un concert subintitulat "Quad". Apoi o să revin la Londra pentru un concert cu Cvartetul "Mercury" şi tot aşa...