ACUM:
22.30
Jazzy hour
Berti Barbera vă aduce albumul săptămânii.
Urmează: 23.30 Sunete contemporane
Apoi: 0.00 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...

Arhivă : Interviuri Înapoi

Luminița Arvunescu, în direct de la New York

Publicat: marți, 1 Martie 2011 , ora 13.18
Despre provocările unei asemenea transmisiuni directe – eveniment ne împărtășește impresii Luminița Arvunescu, realizatoarea „Serii de operă”.

Prezentați – încă de la înființarea postului Radio România Muzical – evenimentele din lumea operei transmise din mari teatre lirice, iar prima preluare în direct de la MET a fost în februarie 1998. Am să vă rog să faceți o scurtă rememorare a acestui parcurs, pentru a înțelege de ce seara din 5 martie 2011 va fi una cu totul specială.

Parcursul despre care vorbim își are începutul de fapt, în anul 1995 – când SEARA DE OPERĂ mi-a fost încredințată, tocmai pentru că îi criticasem maniera cu totul perimată în care prezenta opera ca gen și, mai ales, oferta muzicală anacronică într-un prezent care altfel, era atât de ofertant în evenimente muzicale; și-mi amintesc și acum cuvintele cu care doamna Mihaela Doboș - ulterior directorul-fondator al postului RRM - mi-a încredințat-o atunci: „Poftim, fă din ea altceva!” Ce putea să însemne altceva? Sigur, foarte multe. Pentru mine însă, însemna un singur lucru: o emisiune contemporană cu spectacolul liric desfășurat peste tot în lume, atentă la detalii, prezentă la debuturi românești, neocolind provocările și dovedindu-se ea însăși fascinată de operă și artiștii ei.

Adică, o emisiune având ca ofertă muzicală un spectacol live din stagiunea în curs a marilor teatre ca „Scala”, „Covent Garden” din Londra sau „Metropolitan” din New York și o prezentare a respectivului spectacol de tip „vitrină” – în sensul că montajul de început avea să expună toate argumentele, tot ce era mai bun și mai frumos în audiția muzicală ce urma.

Era un nou format deci, pe care nu aș fi reușit însă să-l aplic, dacă nu m-aș fi bucurat de o excelentă colaborare cu Secția de Schimburi muzicale cu Străinătatea, singura secție care primea la vremea respectivă înregistrări de la Uniunea Europeană de Radio (UER) în regim de actualitate.

Așa că, mai întâi, am difuzat înregistrări ale unor spectacole un pic mai “vechi” – dar nu mai vechi de un an de zile de la data susținerii lor! – iar apoi, când Radioul și-a instalat propria stație de satelit (în februarie1998), am înțeles că venise timpul să fac pasul următor: să preiau în direct anumite spectacole și să transform astfel ascultătorul de radio în parte a acelui public privilegiat, aflat într-o anume seară la MET, Viena sau Paris, o adevărată șansă – atât pentru mine cât și pentru melomanul român – de a asista în timp real la spectacolele celor mai mari artiști de operă ai lumii...

Iar semnul că „Seara de operă” se născuse într-o zodie norocoasă a fost acela că doar la câteva zile de la instalarea satelitului, am aflat că urma să debuteze la Metropolitan Opera House din New York un solist român care cucerise deja Europa, baritonul Alexandru Agache, în rolul titular din opera „Simon Boccanegra”.

Evenimentul primei preluări în direct a unui spectacol internațional avea în aceste condiții un mare plus și conducerea de atunci a postului RRM a știut să-l pună în valoare. Cât mă privește pe mine, sincer, simt și acum un gol în stomac când îmi amintesc realizarea efectivă a preluării (eu aflându-mă în studioul nostru din București): sunt însă în continuare foarte mândră de interviurile făcute cu acea ocazie, atât cu Agache, cât și cu partenerul său de scenă, Placido Domingo, și trebuie să recunosc că m-am gândit timp de-o secundă ce grozav ar fi fost să pot transmite, cândva, un spectacol chiar de la fața locului.


Avantajul unui comentator la fața locului este unul evident. Din punctul de vedere al ascultătorului însă, ce înseamnă acest plus, de-a vă afla chiar acolo, la MET, în seara de 5 martie?


În această nouă situație, publicul va fi condus spre o reprezentare mentală de ordin vizual, pe care altfel, nu i-o putem oferi: și va recepta cu siguranță emoția artistică generată de spectacol, într-un fel ce-l va apropia și mai mult de publicul aflat în același timp, în sală. Oricare dintre ascultătorii noștri. La un preț de nimic și cu efortul minim de a sta lângă aparatele de radio sau la computer pe coordonatele noastre, oricine va primi toate amănuntele pe care le poate furniza un comentator de la fața locului: nu numai pe cele vizuale ci și pe acelea de culise – tot felul de alte informații – pentru că, promit să am urechi și ochi în plus, astfel încât să văd și să aud pentru toți ascultătorii „Serii de operă”. În afară de acest avantaj, în studioul pe care ni-l pune la dispoziție Radio Metropolitan Opera Internațional reprezentat de doamna Ellen Godfrey, voi avea și invitați pentru care MET-ul înseamnă loc de muncă, a doua casă... Nu vreau să-i numesc încă, dar garantez publicului, o întâlnire de ... foyer – extrem de interesantă și, cumva, reprezentativă pentru atmosfera celebrului teatru liric new-yorkez.


Plecați cu o echipă tehnică ce va asigura transmisia directă?


Nu, cu un singur om: ing. Marius Țoghină – dar care are experiență în domeniul transmisiunilor directe de la fața locului și a colaborat excelent până acum cu inginerul de la MET. Probele tehnice s-au făcut deja.


MET este sinonim cu excelența în materie de operă. Cum ați recomanda reprezentația cu “Armida” pe care ațí ales-o?

Rossini, Renée Fleming, Lawrence Brownlee, Antonino Siragusa, Kobie van Rensburg, Barry Banks, John Osborn, Yeghische Manucharyan – atât și este TOT la ora actuală pentru orice iubitor de operă. Tot ce este mai bun!


Cum apreciați în calitatea dvs. de realizator de emisiuni radio această primă transmisiune directă internațională care se face dintr-un studio străin?

Este un gest făcut în folosul ascultătorului și în sensul apropierii acestuia de evenimentul artistic, de felul în care se prezintă acum, Marea Muzică. Evident, nu putea fi propus decât de Radio România Muzical și aproape că era de datoria mea să îmi asum toate riscurile și emoțiile acestei transmisiuni pentru că, aveam de peste un deceniu la „Seara de operă” o stagiune întreagă de spectacole live, cel mai constant și bine-format public, obișnuit cu preluările live de la Scala, Londra, Viena, acum München și, nu în ultimul rând, de la MET... Faptul că, înaintea noastră, au mai transmis din Studioul Radio Metropolitan Opera International doar Radio France și Radiodifuziunea Canadiană (CBC), ne onorează în plus și subliniază potențialul postului Radio România Muzical de a fi printre cei mai buni: căci sper, din tot sufletul, ca acesta să fie doar începutul unei noi abordări a Prezentului artistic, Prezent pe care suntem datori să-l prezentăm publicului nostru.
Ștefan Costache