Despre provocările unei asemenea transmisiuni directe – eveniment ne împărtăşeşte impresii Luminiţa Arvunescu, realizatoarea „Serii de operă”.

Prezentaţi – încă de la înfiinţarea postului Radio România Muzical – evenimentele din lumea operei transmise din mari teatre lirice, iar prima preluare în direct de la MET a fost în februarie 1998. Am să vă rog să faceţi o scurtă rememorare a acestui parcurs, pentru a înţelege de ce seara din 5 martie 2011 va fi una cu totul specială.

Parcursul despre care vorbim îşi are începutul de fapt, în anul 1995 – când SEARA DE OPERĂ mi-a fost încredinţată, tocmai pentru că îi criticasem maniera cu totul perimată în care prezenta opera ca gen şi, mai ales, oferta muzicală anacronică într-un prezent care altfel, era atât de ofertant în evenimente muzicale; şi-mi amintesc şi acum cuvintele cu care doamna Mihaela Doboş - ulterior directorul-fondator al postului RRM - mi-a încredinţat-o atunci: „Poftim, fă din ea altceva!” Ce putea să însemne altceva? Sigur, foarte multe. Pentru mine însă, însemna un singur lucru: o emisiune contemporană cu spectacolul liric desfăşurat peste tot în lume, atentă la detalii, prezentă la debuturi româneşti, neocolind provocările şi dovedindu-se ea însăşi fascinată de operă şi artiştii ei.

Adică, o emisiune având ca ofertă muzicală un spectacol live din stagiunea în curs a marilor teatre ca „Scala”, „Covent Garden” din Londra sau „Metropolitan” din New York şi o prezentare a respectivului spectacol de tip „vitrină” – în sensul că montajul de început avea să expună toate argumentele, tot ce era mai bun şi mai frumos în audiţia muzicală ce urma.

Era un nou format deci, pe care nu aş fi reuşit însă să-l aplic, dacă nu m-aş fi bucurat de o excelentă colaborare cu Secţia de Schimburi muzicale cu Străinătatea, singura secţie care primea la vremea respectivă înregistrări de la Uniunea Europeană de Radio (UER) în regim de actualitate.

Aşa că, mai întâi, am difuzat înregistrări ale unor spectacole un pic mai “vechi” – dar nu mai vechi de un an de zile de la data susţinerii lor! – iar apoi, când Radioul şi-a instalat propria staţie de satelit (în februarie1998), am înţeles că venise timpul să fac pasul următor: să preiau în direct anumite spectacole şi să transform astfel ascultătorul de radio în parte a acelui public privilegiat, aflat într-o anume seară la MET, Viena sau Paris, o adevărată şansă – atât pentru mine cât şi pentru melomanul român – de a asista în timp real la spectacolele celor mai mari artişti de operă ai lumii...

Iar semnul că „Seara de operă” se născuse într-o zodie norocoasă a fost acela că doar la câteva zile de la instalarea satelitului, am aflat că urma să debuteze la Metropolitan Opera House din New York un solist român care cucerise deja Europa, baritonul Alexandru Agache, în rolul titular din opera „Simon Boccanegra”.

Evenimentul primei preluări în direct a unui spectacol internaţional avea în aceste condiţii un mare plus şi conducerea de atunci a postului RRM a ştiut să-l pună în valoare. Cât mă priveşte pe mine, sincer, simt şi acum un gol în stomac când îmi amintesc realizarea efectivă a preluării (eu aflându-mă în studioul nostru din Bucureşti): sunt însă în continuare foarte mândră de interviurile făcute cu acea ocazie, atât cu Agache, cât şi cu partenerul său de scenă, Placido Domingo, şi trebuie să recunosc că m-am gândit timp de-o secundă ce grozav ar fi fost să pot transmite, cândva, un spectacol chiar de la faţa locului.


Avantajul unui comentator la faţa locului este unul evident. Din punctul de vedere al ascultătorului însă, ce înseamnă acest plus, de-a vă afla chiar acolo, la MET, în seara de 5 martie?

În această nouă situaţie, publicul va fi condus spre o reprezentare mentală de ordin vizual, pe care altfel, nu i-o putem oferi: şi va recepta cu siguranţă emoţia artistică generată de spectacol, într-un fel ce-l va apropia şi mai mult de publicul aflat în acelaşi timp, în sală. Oricare dintre ascultătorii noştri. La un preţ de nimic şi cu efortul minim de a sta lângă aparatele de radio sau la computer pe coordonatele noastre, oricine va primi toate amănuntele pe care le poate furniza un comentator de la faţa locului: nu numai pe cele vizuale ci şi pe acelea de culise – tot felul de alte informaţii – pentru că, promit să am urechi şi ochi în plus, astfel încât să văd şi să aud pentru toţi ascultătorii „Serii de operă”. În afară de acest avantaj, în studioul pe care ni-l pune la dispoziţie Radio Metropolitan Opera Internaţional reprezentat de doamna Ellen Godfrey, voi avea şi invitaţi pentru care MET-ul înseamnă loc de muncă, a doua casă... Nu vreau să-i numesc încă, dar garantez publicului, o întâlnire de ... foyer – extrem de interesantă şi, cumva, reprezentativă pentru atmosfera celebrului teatru liric new-yorkez.


Plecaţi cu o echipă tehnică ce va asigura transmisia directă?

Nu, cu un singur om: ing. Marius Ţoghină – dar care are experienţă în domeniul transmisiunilor directe de la faţa locului şi a colaborat excelent până acum cu inginerul de la MET. Probele tehnice s-au făcut deja.


MET este sinonim cu excelenţa în materie de operă. Cum aţi recomanda reprezentaţia cu “Armida” pe care aţí ales-o?

Rossini, Renée Fleming, Lawrence Brownlee, Antonino Siragusa, Kobie van Rensburg, Barry Banks, John Osborn, Yeghische Manucharyan – atât şi este TOT la ora actuală pentru orice iubitor de operă. Tot ce este mai bun!


Cum apreciaţi în calitatea dvs. de realizator de emisiuni radio această primă transmisiune directă internaţională care se face dintr-un studio străin?

Este un gest făcut în folosul ascultătorului şi în sensul apropierii acestuia de evenimentul artistic, de felul în care se prezintă acum, Marea Muzică. Evident, nu putea fi propus decât de Radio România Muzical şi aproape că era de datoria mea să îmi asum toate riscurile şi emoţiile acestei transmisiuni pentru că, aveam de peste un deceniu la „Seara de operă” o stagiune întreagă de spectacole live, cel mai constant şi bine-format public, obişnuit cu preluările live de la Scala, Londra, Viena, acum München şi, nu în ultimul rând, de la MET... Faptul că, înaintea noastră, au mai transmis din Studioul Radio Metropolitan Opera International doar Radio France şi Radiodifuziunea Canadiană (CBC), ne onorează în plus şi subliniază potenţialul postului Radio România Muzical de a fi printre cei mai buni: căci sper, din tot sufletul, ca acesta să fie doar începutul unei noi abordări a Prezentului artistic, Prezent pe care suntem datori să-l prezentăm publicului nostru.