Arhivă : Interviuri Înapoi

Interviu cu violoncelistul Jan Vogler

Publicat: marți, 2 Noiembrie 2010 , ora 16.55

Jan Vogler este cel care a avut ideea înființării, în urmă cu optsprezece ani, a Festivalului de muzică de cameră de la Moritzburg. În prezent, el desfășoară o intensă carieră solistică în Statele Unite ale Americii și în Germania natală; se ocupă de organizarea Festivalului de la Moritzburg, dar și de cea a Festivalului de la Dresda.


Festivalul de la Moritzburg a fost creat de muzicieni pentru a cânta muzică de cameră pe parcursul vacanței de vară, și publicul nu a fost atât de important la început. Am fost la Festivalul de la Marlboro și am trăit aceasta experiență minunată acolo, pe care am vrut să o aduc și aici: vacanță de vară în mijlocul naturii, cu muzică și prieteni minunați. Aceasta a fost ideea la început și nu ne-am dat seama atunci că festivalul va crește atât de mult. Dar după optsprezece ani, spiritul a rămas același: interpreți foarte buni vin aici, studiază împreună, și trebuie spus că niciuna dintre piesele pe care le auziți la Moritzburg nu au mai fost cântate de nici un interpret înainte de a veni să studieze la Moritzburg.


E ca un fel de vacanță cu muzică…

Da, dar de fapt pentru mine este chiar mai multă muncă decât în cazul Festivalului de la Dresda, eu și cânt mult aici - am 10 concerte cu câte trei piese noi, deci este o muncă importantă, dar făcută cu bucurie.


În fiecare an, alegeți artiști noi care să vină la Moritzburg.

Da, cel puțin 50% dintre interpreți sunt noi, în fiecare an, acesta este unul dintre principii. Nu vrem să fie o atmosferă de familie 100%, vreau să mai existe și curiozitate: cine este tipul acesta nou care vine de la Paris, cum o să cânte? Desigur, le cunoaștem numele și renumele, însă nu-i știm ideile muzicale, și asta este frumusețea festivalului de la Moritzburg.


Este o coincidență faptul că sunt mulți muzicieni de origine asiatică?

Da, dar adevărul este că din ce în ce mai mulți muzicieni din Asia intră în peisajul interpreților de top la nivel mondial. Nici nu mă uit ce naționalitate are vreun artist, doar îi văd și îi invit. Dar este fascinant că Asia vine atât de repede din urmă, în special China.


Există un secret al Chinei muzicale?

Am o privire foarte controversată asupra acestui subiect. De curând, zilele trecute chiar, am fost în China și realitatea este că acolo studiază zece milioane de copii pianul și patru milioane vioara, însă foarte puține dintre aceste talente merg mai departe, pentru că nu există încă un sistem format care să le ofere educația adecvată. Ce vedem noi sunt doar vârfurile unei generații, selectați din milioane de interpreți.


Care va fi rolul europenilor și americanilor atunci când Asia va deveni cu adevărat o forță?

Cred că rolul Europei va fi, și o spun fără nicio aroganță, de a conduce artiștii asiatici către înțelesul culturii europene, pentru că e nevoie să existe o intrare. Nu trebuie să-i învățăm, aceasta înseamnă mai mult ca ei să vină să ne vadă muzeele, orașele, cultura, literatura, pentru că totuși în Europa există mai multă tradiție muzicală decât în est. Ceea ce nu înseamnă că Orașul Interzis nu este de fapt mai vechi decât cultura europeană; nu este însă vorba despre istorie aici, ci despre altceva: despre muzica clasică din secolele al XVIII-lea, al XIX-lea și XX, produsă aproape în întregime de Europa. Așa că putem fi prieteni ai acestor talente din Asia, ceea ce și fac de altfel - nu este cazul muzicienilor invitați la Moritzburg care sunt deja soliști de talie internațională, dar mi-ar plăcea să aduc studenți din China la Moritzburg, să le arăt împrejurimile, muzeele, arta, viața la țară.


Interviu realizat de Cristina Comandașu