Gheorghe Firca şi-a aniversat ziua de naştere în data de 15 aprilie 2010, prilej potrivit pentru a-l invita să ne dezvăluie câteva consideraţii cu privire la compoziţie şi muzicologie - principalele sale domenii de activitate. Despre ce îşi doreşte muzicianul să realizeze în continuare, dar şi despre sensul unor noţiuni precum Armonie şi Memorie - citiţi în interviul care urmează:

Cum vă amintiţi primul contact cu muzica şi ce v-a determinat să vă îndreptaţi paşii spre acest domeniu?

Ca orice copil care avea parte în familie de o educaţie mai specială, am început să studiez pianul; m-am ataşat de muzică tot mai mult, am învăţat şi puţin violoncel şi, ulterior, m-am înscris la Liceul de Muzică din Timişoara.

Armonia şi Reflexele memoriei au însemnat direcţii principale în preocupările dumneavoastră ştiinţifice. Pot fi realizate conexiuni între sonorităţile muzicale şi percepţia umană asupra timpului?

Armonia este un domeniu al gândirii şi al înfăptuirii muzicale, cât despre Reflexele memoriei - acolo e mai mult o metaforă, dacă vă referiţi la titlul cărţii mele: Memoria este un dat psihic al omului, care îl menţine nu numai în contact cu existenţa sa, ci şi cu Universul.

O parte importantă a creaţiilor dumneavoastră muzicale este inspirată de specificul românesc. Cum apreciaţi revenirea la tradiţie, astăzi?

Postmodernismul înseamnă o redescoperire, dacă nu o reinventare a tradiţiei; ancorarea în tradiţie încă poate arunca o umbră de neîncredere asupra creatorului ca personaj care nu poate ieşi din trecutul istoric şi din propriul trecut. În continuare, în domeniul compoziţiei, vreau să scriu o lucrare pentru orgă în care să înfăţişez spiritul Liturghiei ortodoxe şi să valorific ceva din tezaurul muzical al acesteia.