Arhivă : Interviuri
Înapoi
Interviu cu mezzosoprana Roxana Constantinescu
Publicat: joi, 11 Februarie
2010
, ora 14.24
Cum a început anul 2010 pentru mezzo-soprana Roxana Constantinescu?
Anul a început foarte plin la Opera de Stat din Viena, pentru că pe 2 ianuarie am avut un spectacol cu Bărbierul din Sevilla, în rolul Rosinei, iar apoi a urmat o serie de spectacole cu Don Giovanni, în care am interpretat rolul Zerlina.
În prima săptămână a lunii februarie 2010 v-ați aflat la Ossiach pentru două apariții despre care vă rog să ne vorbiți.
La Ossiach a fost un festival nou născut. A fost prima ediție în acest an, fondat de muzicieni din Filarmonica vieneză. Vreau să-l menționez în mod special pe prim-flautistul Walter Auer care s-a ocupat de programul respectiv. A fost o primă ediție minunată. Practic, o academie pentru tineri muzicieni, care vin împreună, lucrează un program anume, iar eu am fost invitată să susțin alături de ei un recital de lieduri, cu Respighi, Chausson, Enescu – cele Șapte cântece pe versuri de Clement Marot și câteva lieduri binecunoscute de Schubert. Iar în al doilea concert a fost un program cu totul aparte. A început cu Vivaldi, a continuat cu Britten – „Iluminațiile” și s-a încheiat cu Bruckner.
Așadar, a fost și un fel de repetiție pentru concertul pe care îl veți avea pe 16 februarie la Carnegie Hall, unde împreună cu Ansamblul “Raro” veți cânta din nou cele Șapte cântece scrise de George Enescu pe versuri de Clement Marot. Cum s-a născut colaborarea cu Ansamblul “Raro”?
Destinul, aș spune. Eu am avut plăcerea să-l cunosc pe Răzvan Popovici, fondatorul Ansamblului “Raro”, încă de pe vremea când era violist în Orchestra de Cameră din Munchen. Colaborarea noastră s-a bazat pe prietenie. Nu am avut ocazia să cântăm până acum împreună din motive de agendă. Va fi recitalul de la Carnegie Hall, iar programul respectiv îl vom relua, adăugând și câteva lieduri de Strauss în cazul meu, la Wigmore Hall, în luna martie.
Acesta va fi concertul dumneavoastră de debut la Carnegie Hall? Nu, am avut plăcerea să debutez anul trecut împreună cu Orchestra Simfonică din Chicago și cu dirijorul Pierre Boulez, în Pulcinella de Stravinski. Aș spune că ambientul îmi este familiar, dar sigur că emoția este de fiecare dată alta.
Când vă vom vedea și pe scenele din România?
Se profilează niște proiecte frumoase, cu Ansamblul “Raro”, Festivalul “Enescu”, dar până nu se vor concretiza nu pot nici eu să dau mai multe amănunte. Privat, revin foarte des. În concerte se va întâmpla curând. Promit.
Anul a început foarte plin la Opera de Stat din Viena, pentru că pe 2 ianuarie am avut un spectacol cu Bărbierul din Sevilla, în rolul Rosinei, iar apoi a urmat o serie de spectacole cu Don Giovanni, în care am interpretat rolul Zerlina.
În prima săptămână a lunii februarie 2010 v-ați aflat la Ossiach pentru două apariții despre care vă rog să ne vorbiți.
La Ossiach a fost un festival nou născut. A fost prima ediție în acest an, fondat de muzicieni din Filarmonica vieneză. Vreau să-l menționez în mod special pe prim-flautistul Walter Auer care s-a ocupat de programul respectiv. A fost o primă ediție minunată. Practic, o academie pentru tineri muzicieni, care vin împreună, lucrează un program anume, iar eu am fost invitată să susțin alături de ei un recital de lieduri, cu Respighi, Chausson, Enescu – cele Șapte cântece pe versuri de Clement Marot și câteva lieduri binecunoscute de Schubert. Iar în al doilea concert a fost un program cu totul aparte. A început cu Vivaldi, a continuat cu Britten – „Iluminațiile” și s-a încheiat cu Bruckner.
Așadar, a fost și un fel de repetiție pentru concertul pe care îl veți avea pe 16 februarie la Carnegie Hall, unde împreună cu Ansamblul “Raro” veți cânta din nou cele Șapte cântece scrise de George Enescu pe versuri de Clement Marot. Cum s-a născut colaborarea cu Ansamblul “Raro”?
Destinul, aș spune. Eu am avut plăcerea să-l cunosc pe Răzvan Popovici, fondatorul Ansamblului “Raro”, încă de pe vremea când era violist în Orchestra de Cameră din Munchen. Colaborarea noastră s-a bazat pe prietenie. Nu am avut ocazia să cântăm până acum împreună din motive de agendă. Va fi recitalul de la Carnegie Hall, iar programul respectiv îl vom relua, adăugând și câteva lieduri de Strauss în cazul meu, la Wigmore Hall, în luna martie.
Acesta va fi concertul dumneavoastră de debut la Carnegie Hall? Nu, am avut plăcerea să debutez anul trecut împreună cu Orchestra Simfonică din Chicago și cu dirijorul Pierre Boulez, în Pulcinella de Stravinski. Aș spune că ambientul îmi este familiar, dar sigur că emoția este de fiecare dată alta.
Când vă vom vedea și pe scenele din România?
Se profilează niște proiecte frumoase, cu Ansamblul “Raro”, Festivalul “Enescu”, dar până nu se vor concretiza nu pot nici eu să dau mai multe amănunte. Privat, revin foarte des. În concerte se va întâmpla curând. Promit.