Manfred Honeck (foto) a dirijat pentru prima oară Orchestra din Pittsburgh în 2006. De curând, cunoscutul dirijor şi-a prelungit contractul care-l leagă de această orchestră până în 2016.


V-aţi început cariera muzicală în ţara dumneavoastră natală – Austria – după care aţi dirijat mai multe orchestre europene mari. De curând, însă, aţi semnat un contract pe termen lung care vă leagă de Orchestra Simfonică din Pittsburgh. Aţi spune că preferaţi viaţa muzicală din Statele Unite celei din Europa?

Consider că Statele Unite ale Americii au orchestre minunate, iar cea din Pittsburgh este una dintre cele mai bune. Există aici o tradiţie fantastică, iar de această instituţie sunt legate numele unor mari dirijori precum Lorin Maazel, Mariss Jansons. Otto Klemperer a fost şi el aici. Când am preluat eu cârma, am considerat-o o mare onoare. Mă bucur că sunt aici şi că pot dirija această orchestră americană cu tradiţie până în anul 2016.


Ce ne puteţi spune despre relaţia dumneavoastră cu această orchestră?

În primul rând sunt nişte muzicieni excepţionali deoarece, după cum ştim, standardele tehnice sunt, în America, foarte ridicate. Ce are această orchestră deosebit este plăcerea cu care membrii acesteia fac muzică şi faptul că le place să muncească. Au un entuziasm fenomenal şi, indiferent de ce repertoriu abordăm, rezultatul e întotdeauna foarte bun. Recent am scos un CD cu Simfonia I de Mahler, care s-a bucurat de recenzii favorabile. Mă bucur foarte tare că reuşesc să dezvălui, alături de această orchestră minunată, o nouă perspectivă asupra creaţiei lui Mahler.


Ce proiecte aveţi, alături de Orchestra din Pittsburgh?

Vom susţine în curând un concert care o va avea ca solistă pe Anne-Sophie Mutter la Carnegie Hall. Vom cânta şi Simfonia I de Mahler acolo. Vom avea un turneu european, vom trece prin multe capitale şi oraşe importante. Din păcate, Bucureştiul nu se numără printre ele, deşi mi-ar plăcea să cântăm şi aici. Între oraşele pe care le vom vizita se numără însă Viena, Praga, Budapesta, Paris, Frankfurt. Va fi deci un turneu destul de lung pentru o orchestră americană.


De asemenea, în mai 2010 veţi susţine un concert la Musikfestspiele în Dresda. Ce aşteptări aveţi de la colaborarea cu Jan Vogler, care va interpreta Concertul pentru violoncel de Schumann?

Jan Vogler este un violoncelist minunat şi cred că va interpreta extraordinar acest concert de Schumann. Suntem atât de bucuroşi să putem cânta într-o clădire foarte frumoasă - Semperoper. Dresda este de asemenea unul dintre oraşele germane cu o tradiţie muzicală veche şi bogată. Suntem onoraţi, ca orchestră americană, să avem ocazia să participăm la acest festival, mai ales alături de Jan Vogler, acest mare violoncelist al vremurilor noastre.


Cu ce alţi solişti v-a făcut o deosebită plăcere să colaboraţi?

Lucrăm cu mulţi solişti minunaţi. Dacă vă uitaţi la ce avem planificat în această stagiune veţi observa pianişti de excepţie precum Yefim Bronfman, Emanuel Ax. Anul trecut, în concertul de deschidere l-am avut ca solist pe Lang Lang. Avem şi violonişti excepţionali, Hilary Hahn, Anne-Sophie Mutter, Hans-Peter Zimmermann, Joshua Bell, Gil Shaham. Avem elita violoniştilor aici, în familia noastră din Pittsburgh.


Ce muzică aţi spune că face parte din repertoriul dumneavostră ideal?

Dirijez şi multă muzică contemporană. Nu pot face asta oriunde, însă, când am fost pentru prima oară în Pittsburgh am dirijat o lucrare în primă audiţie mondială – este vorba despre o lucrarea a compozitorului american de origine iraniană Reza Vali. Şi când am revenit în Pittsburgh pentru a doua oară am dirijat premiera mondială a Concertului pentru clarinet şi orchestră de Alan Fletcher. Deci în cadrul celor două vizite pe care le-am făcut la Pittsburgh înainte să fiu director artistic, am cântat premiere mondiale ale unor lucrări contemporane.

Mi se pare de asemenea important să am grijă de compozitorii care vin din Viena, din Austria, ţara în care m-am născut. Mă refer, desigur, la Haydn, Mozart, Beethoven, Schubert, Brahms, Bruckner, Mahler. Aceştia constituie repertoriul meu de bază, dar asta nu înseamnă că nu dirijez şi muzica secolului XX. În aprilie voi dirija Stravinski - Sacre du printemps.


Există cumva vreo lucrare pe care v-aţi dorit poate dintotdeauna s-o dirijaţi, dar nu aţi avut ocazia?

Sunt multe lucrări pe care aş vrea să le dirijez. Avem, desigur, un repertoriu cu mii de piese pe care probabil nu le vom putea cânta niciodată. Dar mi-ar plăcea să pot dirija Simfonia a 8-a de Mahler, ceea ce nu am făcut până acum.


La final, aţi dori să le transmiteţi ceva ascultătorilor noştri?

Vreau doar să-i salut pe toţi iubitorii de muzică clasică. România are solişti extraordinari, în mod deosebit Radu Lupu, pe care l-am invitat şi la Stuttgart. Este un prieten extraordinar şi mă bucur că mai are încă o legătură strânsă cu România. Încă o dată toate cele bune şi salutări iubitorilor de muzică clasică din România.