Interviuri Înapoi

Violonistul Răzvan Stoica: 'Am o relație cu adevărat specială cu publicul din România'

Publicat: miercuri, 7 Ianuarie 2015 , ora 10.09

Un violonist român de 28 ani care cântă la un Stradivarius pe care l-a obținut la concurs la care a avut 170 de contracandidați; un violonist care are în palmares zeci de premii la concursuri internaționale importante și despre care presa străină vorbește la superlativ. Este mai cunoscut în Olanda, țara unde s-a stabilit în urmă cu 10 ani, decât în România, țara de unde a plecat și unde revine des pentru a-și vedea familia. Este primul român care a câștigat unicul premiu pus în joc la concursul New talent de la Bratislava, derulat sub egida Uniunii Europene de Radio, o competiție prestigioasă înființată în urmă cu 40 ani de Yehudi Menuhin. Se întâmpla în octombrie 2013; fusese propus în concurs de Radio România Muzical.

Numele lui este Răzvan Stoica și poate fi ascultat alături de sora sa, pianista Andreea Stoica, într-un concert extraordinar de Anul Nou ce va avea loc în 13 ianuarie, de la ora 19.00, la Muzeul Național Cotroceni. Înregistrarea recitalului va fi difuzată la Radio România Muzical în 20 ianuarie, de la ora 19.30.

Cum te-ai descrie pe tine însuți ca om și ca artist?

Ca artist cred că m-aș descrie ca fiind un romantic; în același timp, un om căruia îi place să aibă o legătură specială cu publicul de fiecare dată când este pe scenă. Cred că asta mă și atrage foarte mult în meseria mea de violonist. Ca om… un om destul de deschis spre nou, un om foarte ambițios…Mi-am dorit să realizez lucruri originale și am pus foarte multă energie în ceea ce am făcut, chiar dacă ideile de început nu au avut tocmai sorți de izbândă, dar până la urmă, prin ambiție, se poate reuși orice.


Ai un model printre violoniștii de pe scena internațională actuală?

Leonidas Kavakos. Dar cel mai inspirat am fost de vechii violoniști, cum au fost David Oistrah sau Jascha Heifetz. Ei au avut acel ceva al vremii: chiar și în zilele noastre, prin originalitatea lor, prin sunetul lor și prin tehnică se pot diferenția de ceilalți violoniști. Mai ales Jascha Heifetz se poate diferenția la o mare distanță prin sunetul lui special.


Iar la Leonidas Kavakos ce admiri?

Îmi place foarte mult acuratețea cu care execută piesele și stilul lui foarte curat, modul cum știe să facă diferența între lucrările romantice, lucrările moderne și cele baroce.


Ești cunoscut în România și, de altfel, pe scena internațională, și pentru faptul că tu cânți pe un Stradivarius. Aș vrea să ne dai mai multe detalii despre acest instrument.

Este o vioară pe care am câștigat-o în cadrul Concursului Strad din Salzburg în 2013, o vioară din 1729 care mi-a fost dată în folosință de Austrian Bank pentru următorii opt ani. Când am pus prima dată mâna pe această vioară a fost ca un cal sălbatic, pentru că are o putere incredibilă și trebuie să știi exact cum să dozezi forța pe această vioară. Ulterior însă, ceea ce îți dă înapoi este înzecit.


Există și un alt instrument pe care cânți în afară de acest Stradivarius?

Desigur. Mai am două viori - o vioară barocă din 1628, fără un nume special, pe care am cumpărat-o din Germania acum vreo cinci ani și încă o vioară modernă a lui Dmitri Badiarov, cu care mai țin unele concerte când nu cânt pe Stradivarius.


Care au fost principalele repere ale anului trecut și care sunt principalele repere pentru anul acesta, 2015?

Anul trecut am avut norocul și onoarea să deschid stagiunea Orchestrei de cameră Radio. Am și susținut multe concerte în țară, pentru prima oară pentru mine. De asemenea, am câștigat Premiul "Iosif Sava" oferit de Radio România Cultural și, cred că unul dintre cele mai importante lucruri a fost și înregistrarea unui nou CD împreună cu Editura "Casa Radio". Anul care urmează îmi va aduce, de asemenea, și un concert, primul concert cu Orchestra Sudwestdeutschen Philharmonie din Germania, împreună cu dirijorul Markus Huber, în concertul nr.1 de Max Bruch. Apoi va urma un tur de concerte cu Duo Stoica, împreună cu sora mea Andreea, în care vom interpreta lucrări mai puțin cunoscute. Și, de asemenea, multe alte concerte care vor urma și cu "Camerata Stradivarius" și separat, ca și solist.


Ce înseamnă "Camerata Stradivarius"?

"Camerata Stradivarius" este o orchestră pe care am înființat-o în urmă cu trei ani în Olanda, o orchestră de coarde, o orchestră cu care lucrez foarte bine pe scenele europene - în ultima perioadă am primit destule angajamente - și cu care, anul acesta, sper să putem să scoatem un disc pe piață. Chiar anul trecut am susținut pentru prima oară un concert la Concergebouw și anul acesta vom fi prezenți și pe scena din Leipzig - Gewandhaus. Vor fi concerte și în Spania și în Italia și sper tare mult să pot aduce această orchestră și în România.


Este evident că ești mai cunoscut în afara țării decât în România. Poate lucrurile acestea au început să se schimbe când în octombrie 2013, ai câștigat premiul I la Concursul "New Talent" de la Bratislava. Pentru cei care vor să te cunoască mai bine, care a fost parcursul carierei tale după ce ai plecat să studiezi în Olanda?

Am plecat din România chiar după terminarea liceului și am început să lucrez cu violonistul Ilya Grubert, la rândul lui un discipol al lui Leonid Kogan și David Oistrah. Apoi a urmat Conservatorul din Amsterdam. Ulterior, pe parcursul studiilor, am participat la mai multe concursuri internaționale unde am obținut premii. După aceste premii a urmat o serie de concerte în Europa și, de asemenea, și în America, în 2008. A urmat apoi invitația Radio România Muzical în 2013 de a participa la Concursul de la Bratislava. Ulterior, câștigând acest concurs, am ajuns și pe scenele din România, unde revin cu multă plăcere.


Cred că ai o relație specială cu publicul și mai ales cu publicul din România.

Este, într-adevăr, o relație cu adevărat specială cu publicul din România pentru că suntem, într-un fel, pe aceeași undă. După multe concerte susținute, de exemplu, în Germania sau în Olanda revin în țară și avem pe scenă acea conexiune care nu se poate explica și în care publicul este parte a concertului pe care-l susținem. Fie că sunt cu orchestra, fie că sunt în duo, de fiecare dată publicul comunică cu noi și cred că asta face ca fiecare concert pe care-l susținem în țară să fie cu adevărat special și să fie original de fiecare dată.


Tu ești încă un artist foarte tânăr, la 28 de ani. Cât de greu e să construiești astăzi o carieră în domeniul muzicii clasice?

Este destul de greu, destul de complicat. Cred că ține puțin și de norocul unui artist, cât și de deschiderea pe care o ai cu anumiți manageri sau cu anumiți promotori. Cred că, paradoxal, este mult mai greu decât acum 40-45 de ani, când nu existau atâtea metode de a te face cunoscut. Cred că ține mult și de muzica pe care o faci, și de stilul tău ca artist, pentru că posibilitățile sunt nenumărate. Contează foarte mult să fii și la un nivel profesional destul de înalt, ca să poți ajunge la un anumit nivel.


Un anumit nivel profesional… cum se obține? Cum arată de fapt o zi din viața ta, o zi de muncă din viața lui Răzvan Stoica?

Încep dimineața cu studiu, bineînțeles, pentru că suntem ca și sportivii. Trebuie să fim în formă, într-o formă tehnică bună; pentru a transmite emoții pe scenă trebuie mai întâi tehnic să fii foarte bine pus la punct. Pentru asta, fiecare zi trebuie să înceapă în felul acesta, cu tehnică, cu studiu normal, apoi cu studiul cu pian pentru a ne pune perfect la punct. De asemenea, urmează și repetițiile cu orchestra, pe care le țin o dată la trei zile când am timp și când sunt în Olanda, ca să putem ajunge la un nivel cât mai înalt pe scenă. Contează foarte mult să fii un grup foarte bine sudat; la fel și cu orchestra, la fel și cu pianul. De asta îmi place tot timpul când cânt în duo cu Andreea Stoica să fim ca și un singur instrument. Acesta este țelul nostru principal.


Andreea Stoica, sora ta și membră a duo-ului Stoica…

Am început colaborarea de când eram încă foarte, foarte mic, aveam 12 ani. Primul nostru concert a fost chiar la Liceul de muzică "George Enescu". După acel concert, acea audiție, am fost nedespărțiți până azi, deși ea are o carieră solo care începe să fie vizibilă din ce în ce mai mult. De asemenea, noi lucrăm foarte bine în duo, deși fiecare lucrează și separat, dar îmi place foarte mult să lucrez cu ea pentru că nu este doar o pianistă foarte bună, dar este un muzician de muzică de cameră foarte bun și cred că în cadrul unui duo acest este lucrul principal pe care-l cauți la un pianist cu care lucrezi - să nu fie doi soliști pe scenă, să fie un singur instrument, un singur om, care încearcă să interpreteze o piesă. Am reușit să cunosc foarte mulți pianiști, însă de fiecare dată am revenit la Andreea pentru modul în care lucrăm împreună și pentru faptul că putem împreună să transmitem anumite emoții pe care le dăm mai departe publicului și anumite trăiri care altfel, cu un alt pianist, nu ar fi posibile.


Ajungem la acest al doilea recital de Anul Nou pe care îl susții alături de sora ta, în 13 ianuarie 2015, la Muzeul Cotroceni. Și anul trecut, în 4 ianuarie, ai susținut un concert de Anul Nou. Se pare că devine o specialitate a voastră… Așadar, ce program ați pregătit pentru acest recital?

Am pregătit un program cu lucrări foarte dragi nouă și publicului. Repertoriul pe care-l vom interpreta în acest concert se regăsește și pe ultimul nostru disc "Virtuosity and passion", apărut la Editura "Casa Radio". Cântăm Grand Duo de Franz Schubert; această lucrare va ține capul de afiș al acestui concert, dar nu mai prejos sunt și lucrările de virtuozitate ale lui Wieniawski - Poloneza în Re major -, Kreisler sau Paganini. La final vom interpreta niște piese care nu sunt în original pentru vioară și pian, cum e "Oblivion" de Piazzolla sau o piesă surpriză de Chopin.


De ce este de neratat acest recital de Anul Nou?

Pentru că prezentăm un repertoriu cu adevărat special, vom încerca să aducem această căldură a muzicii clasice în plină iarnă publicului bucureștean și, de asemenea, vom încerca să fim cât mai aproape de publicul român și împreună să facem un concert spectaculos.

Interviu realizat de Cristina Comandașu