În anul 2012, violoncelistul Răzvan Suma, unul dintre cei mai activi muzicieni români, cu un palmares generos de concerte în Europa, Asia şi America cucerea publicul din 17 oraşe din România prin cele două ediţii ale primul său turneu naţional solo: "Vă place Bach?". Graţie răspunsului pozitiv oferit de cei peste 9000 de spectatori care au umplut sălile din ţară, în această toamnă, Răzvan Suma va reveni în faţa melomanilor din România cu o nouă provocare: "Vă place... Brahms?", eveniment organizat de Asociaţia Culturală "Analia Selis" între 8 şi 29 octombrie în 13 oraşe din ţară. Cum mai este puţin timp până la demararea acestui nou proiect, care cu siguranţă va stârni interesul publicului, ne-am gândit să solicităm câteva informaţii în plus, chiar de la sursă, adică de la violoncelistul Răzvan Suma:

După cele două ediţii ale turneului "Vă place Bach", iată că avem parte de o nouă provocare. De această dată Brahms este vedeta, mai precis, cele două sonate pentru violoncel şi pian din creaţia marelui autor german. Cum s-a cristalizat ideea acestui nou turneu?

După alegerea titlului de anul trecut, "Vă place Bach", parcă se cerea un alt nume asemănător şi cel mai potrivit, după toate romanele, filmele şi toate subiectele de genul acesta, a fost Brahms. Alegerea nu este întâmplătoare, pentru că atât eu, cât şi şi Josu Okinena, pianistul cu care mă voi perinda prin toată ţara, în 13 oraşe, începând de lunea viitoare, din 7 octombrie, suntem foarte familiarizaţi cu acest repertoriu. Brahms în general este extrem de cântat şi foarte cerut în programele de concert iar acest repertoriu, pe lângă faptul că ne este foarte drag, este şi foarte aprofundat. Aşadar, iubitorii muzicii lui Brahms vor putea veni la un recital foarte, foarte bine lucrat.

Aveţi, aşa cum spuneai, un itinerariu bogat ce cuprinde 13 oraşe de pe tot cuprinsul ţării. Cum aţi făcut această hartă muzicală, ce se întinde, iată, din sudul ţării şi până în nordul ei?

Hărţile se fac de obicei la întâmplare în genul acesta de proiecte dar de câţiva ani încoace, făcând turnee, am început să ne gândim şi la confortul artistului, pentru că este foarte greu să ai un concert astăzi la Baia Mare şi mâine la Constanţa - am dat exemplu acum două oraşe extreme. Ţinând seama de aceşti factori, construcţia turneului se va face cât mai aproape de ultimul oraş unde am concertat. Astfel, dacă avem debutul pe 8 octombrie la Iaşi, pe 10 avem următorul recital la Suceava şi tot aşa.

Cu ce sentimente intri în acest nou turneu?

Cu nişte sentimente extrem de bune şi cu o poftă nemaiîntâlnită. De obicei, în turneu intri speriat, obosit şi preocupat. De data aceasta cam totul s-a aşezat un pic mai bine decât de obicei, organizarea a mers strună şi nu ne rămâne altceva de făcut decât să ne concentrăm la cântat. Vom concerta în săli importante din centre culturale cu rezonanţă, ca Iaşi, Timişoara, Cluj, ultimul concert, cel din 29 octombrie fiind la Sala Radio din Bucureşti. Vom fi prezenţi însă şi în oraşe mai mici, Suceava, de exemplu dar şi la Carei, unde nu am fost niciodată este premieră pentru noi.

Colaborezi pe parcursul acestui turneu cu pianistul spaniol Josu Okinena, un muzician cu care ştiu că ai mai cântat în trecut. Pentru publicul român, care probabil că nu-l cunoaşte foarte bine, cine este Josu Okinena şi de ce l-ai ales pentru a-ţi fi partener pe scenă, pe parcursul acestei luni?

Am ales această variantă pentru că este cea mai longevivă colaborare a mea dintotdeauna. Noi cântăm împreună de zece ani şi în tot acest timp am parcurs foarte multe partituri. Avem un noian de repertoriu cântat pe scenă, repertoriu studiat şi chiar imprimat. Am scos împreună şi un album la o casă spaniolă de discuri şi mi se pare că este cel mai potrivit pentru a-mi fi alături în abordarea repertoriului pe care îl propun în cadrul acestui turneu. Este, de asemenea, şi un prieten foarte bun.

Universul muzical al lui Johannes Brahms este unul dintre acele teritorii care au privilegiu de a nu-şi epuiza niciodată sensurile. Cum îl percepi ca interpret pe Brahms în cele două sonate pentru violoncel şi pian?

Sunt două sonate foarte diverse din punct de vedere expresiv. Prima parcă este un pic mai blândă ca atmosferă, cu un alt tip de expresie, dat fiind că vorbim despre un opus mai timpuriu (op. 38), comparativ cu opusul 99, care a apărut este spre finalul carierei şi sfârşitul activităţii compoziţionale ale lui Brahms. Au atmosfere diferite şi asta este frumos pentru că cei care vor veni la concert vor trece de la candoarea sau căldura primei sonate în mi minor, la victoria şi energia celei de-a doua sonate.