David Lefèvre este unul dintre cei mai apreciați violoniști ai generației sale, cu o activitate intensă atât ca solist, cât și ca muzician de cameră și concertmaestru.

În perioada studiilor, după ce a obținut Premiul I cu distincție la Conservatorul de Muzică din Montréal, a fost unul dintre puținii muzicieni canadieni care au primit prestigioasa bursă a Consiliului pentru Arte al Canadei timp de trei ani consecutiv. Aceasta i-a permis să își continue formarea printr-un ciclu de studii avansate la Conservatorul Național Superior de Muzică din Paris.

Cariera sa internațională a început după câștigarea Marelui Premiu I la Concursul Internațional de Vioară de la Douai. De atunci, a evoluat ca solist alături de orchestre de prestigiu, precum Orchestre National du Capitole de Toulouse, I Musici de Montréal, Orchestra Fundației Gulbenkian din Lisabona, Orchestra Filarmonicii "George Enescu" din București, Orchestra Filarmonică din Monte-Carlo și London Mozart Players.

A concertat sub bagheta unor dirijori renumiți, printre care Michel Plasson, Kazuki Yamada, Lawrence Foster, Jean-Claude Casadesus, Marek Janowski, Theodor Guschlbauer, Václav Luks și Simone Young.

În paralel cu activitatea solistică, David Lefèvre este un muzician de cameră foarte apreciat, colaborând cu artiști de prim rang precum Nicholas Angelich, Louis Lortie, Gary Hoffman, Bruno Rigutto, Anne Queffélec, Khatia Buniatishvili și Régis Pasquier. Este invitat constant la festivaluri importante din Franța și din străinătate, printre care Festivalul de la Besançon, Festivalul Lanaudière, Monte-Carlo Spring Arts Festival și Budapest Spring Festival.

Între 1993 și 1999 a fost prim-violonist supersolist al Orchestrei Naționale a Capitoliului din Toulouse, iar din 1999 este concertmaestru al Orchestrei Filarmonice din Monte-Carlo.

Este director artistic al Festivalului de Muzică de Cameră ClassicaVal din Val d'Isère și profesor asistent la Conservatorul Național Superior de Muzică din Paris. De asemenea, timp de mai mulți ani a fost prim-violonist invitat al Orchestrei Fundației Gulbenkian din Lisabona și al Orchestrei Filarmonicii "George Enescu" din București.

Discografia sa a fost apreciată de critica internațională, fiind remarcate în special înregistrările cu sonatele pentru vioară și pian de Korngold și Richard Strauss, Sonata pentru vioară solo de Bartók și lucrările de muzică de cameră cu pian de Schubert.

Colaborează frecvent cu fratele său, pianistul Alain Lefèvre; înregistrările lor au primit numeroase premii internaționale, inclusiv distincția "CD of the Month" acordată de revista Gramophone din Londra.

Lui David Lefèvre i-au fost dedicate o serie de lucrări contemporane, printre care Dixtuor de Jacques Boisgallais, prezentat în premieră la Opéra Garnier din Monte-Carlo, și Concertul pentru vioară și orchestră de Marco Taralli.

Palatul Princiar din Monaco i-a încredințat vioara Vuillaume (oferită Prințului Rainier al III-lea de marele violonist Henryk Szeryng), aflată în colecțiile princiare. În prezent, artistul cântă pe un instrument construit în jurul anului 1750 de lutierii Pietrus și Antonius Dalla Costa.

Din ianuarie 2025 este membru fondator și director artistic al stagiunii de muzică de cameră "Concerts de la Voûte" din Monaco.

Karolina Sikora

Originară din Gdańsk (Polonia), Karolina Sikora este absolventă a Facultății de Canto și Actorie din cadrul Academiei de Muzică "Stanisław Moniuszko" din Gdańsk, desăvârșindu-și ulterior studiile la Hochschule für Musik und Theater din Hamburg.

Mezzosoprana poloneză interpretează cu succes repertoriul de oratoriu și cantată, de la muzica barocă până la creația contemporană. A apărut pe numeroase scene și în festivaluri internaționale, printre care La Folle Journée au Japon (Tokyo), Tokyo Opera City Hall, Shanghai Concert Hall alături de Orchestra Simfonică din Shanghai, Victoria Concert Hall din Singapore, Rheingau Musik Festival, Händel-Festspiele, Dom Halle, "48 Stagione Concertistica 2007" la Politeama Garibaldi din Palermo, Festivalul Emanacje din Cracovia, Festivalul Casals din San Juan (Puerto Rico), Festivalul Yuri Bashmet din Minsk, Festivalul Primăvara de la Praga, ș.a.

Colaborează cu importante filarmonici din Polonia, precum Filarmonica Națională din Varșovia, Filarmonica "Arthur Rubinstein" din Łódź, Filarmonica "Karol Szymanowski" din Cracovia, Filarmonica "Mieczysław Karłowicz" din Szczecin, Filarmonica Pomeraniană din Bydgoszcz și Orchestra Simfonică Națională a Radioului Polonez din Katowice.

A colaborat cu Opera Baltică din Gdańsk, Opera Națională Poloneză din Varșovia și Opera din Cracovia, unde a interpretat roluri precum: Compozitorul în Ariadne auf Naxos de Richard Strauss, Geneviève în Pelléas et Mélisande de Claude Debussy, Olga în Evgheni Oneghin de Piotr Ilici Ceaikovski, Mother Ubu în Ubu Rex de Krzysztof Penderecki, Dorabella în Così fan tutte de Wolfgang Amadeus Mozart, Giovanna Seymour în Anna Bolena de Gaetano Donizetti, Santuzza în Cavalleria Rusticana de Pietro Mascagni, precum și roluri în operele lui Giuseppe Verdi, printre care Fenena în Nabucco, Maddalena în Rigoletto și Amneris în Aida.

A colaborat cu dirijori de renume precum Christoph Eschenbach, Andrés Orozco-Estrada, Krzysztof Penderecki, Marin Alsop, Lawrence Foster, Lothar Koenigs, Andriy Yurkevych, Patrick Fournillier și Jacek Kaspszyk, ș.a.

Karolina Sikora a fost distinsă cu Premiul orașului Gdańsk "Młody Twórca Kultury", Baltic Theatre Award și Premiul Teatral Polonez "Jan Kiepura" pentru "Cea mai bună cântăreață poloneză".

În calitate de solistă invitată a ansamblului Komische Oper Berlin, și-a făcut debutul pe scene de operă importante, precum Teatrul Bolșoi din Moscova și Théâtre national de l'Opéra Comique din Paris, participând totodată la turnee în Japonia, China, Macao și Taiwan, în producții regizate de Barrie Kosky.

Din 2014 interpretează frecvent marile lucrări vocal-simfonice ale regretatului profesor Krzysztof Penderecki (pe care le-a cântat chiar și sub bagheta compozitorului, în concerte din întreaga lume), printre care Credo, Seven Gates of Jerusalem, Te Deum, Ubu Rex (Mother Ubu) și The Black Mask (Rosa Sacchi).

Marius Vlad Budoiu

Marius Vlad Budoiu s-a născut în Cluj-Napoca, oraș în care a absolvit Liceul German, apoi Academia de Muzică "Gheorghe Dima", specializarea Canto. A fost îndrumat spre o carieră vocală de tatăl său, baritonul Ion Budoiu, apoi de Edith Simon şi Gheorghe Roșu. După încheierea studiilor, Marius Vlad Budoiu a activat ca prim solist la Opera Română din Cluj și ca invitat pe multe scene de operă și filarmonică de primă mărime din lume, în paralel cu activitatea sa pedagogică la Academia de Muzică din Cluj, unde predă din 1995. A absolvit suplimentar studii de Regie de Operă și Management. A fost Managerul General al Operei Naționale Române de Stat din Cluj-Napoca, între 2012 și 2015.

La 25 de ani a câștigat Premiul I la concursurile Traian Grozăvescu (Lugoj) și Mozart (Cluj). Anul 1996 i-a adus Premiul III la Concursul de Lied Robert Schumann (Zwickau), iar anul 1997 Premiul I la Concursul Internațional Hariclea Darclée din Brăila. În 2010 a primit două premii importante: Premiul Revistei VIP pentru "Cel mai bun solist de operă al anului 2010" și Premiul de Excelență la Galele 10 pentru România, pentru întreaga activitate artistică și pedagogică. În 2016 și 2017 a primit aprecierea criticilor în Australia pentru "Cel mai bun interpret într-un rol principal masculin" (Tannhäuser și Lohengrin).

A debutat la 21 de ani ca solist în Simfonia a IX-a de Beethoven. Cu rolul Tamino (Die Zauberflöte de W. A Mozart) şi-a făcut în 1996 debutul pe scena Operei Naționale din București. A cântat în sute de concerte şi spectacole, pe scene din Anglia, Australia, Austria, Albania, Belgia, Bulgaria, Cehia, Elveția, Franța, Germania, Grecia, Italia, Japonia, Kazahstan, Olanda, Polonia, Rusia, Serbia, Spania, Slovacia, și Turcia.

Tenorul Marius Vlad Budoiu a abordat o largă paletă repertorială, de la lucrări ale lui Händel și Mozart la lucrări contemporane de mare dificultate. Repertoriul său a inclus câțiva ani cu succes roluri de tenor liric preum Rodolfo (La Bohme), Alfredo (La Traviata), Alfred (Die Fledermaus), Barinkay (Der Zigeunerbaron), Nemorino (L'elisir d'amore), Faust (Faust). Cu timpul, vocea sa a evoluat spre repertoriul spint, el abordând roluri ca Pinkerton (Madama Butterfly), Don José (Carmen), Radames (Aida), Cavaradossi (Tosca), Canio (Pagliacci), Turiddu (Cavalleria Rusticana), Don Carlo (Don Carlo) şi Manrico (Il Trovatore).

În ultimii ani s-a dedicat repertoriului dificil pentru tenor dramatic, Otello (Otello), Calaf (Turandot), Samson (Samson et Dalila), Don Alvaro (La Forza del Destino) și wagnerian, Tannhäuser (Tannhäuser), Lohengrin (Lohengrin) şi Tristan (Tristan și Isolda). Între dirijorii de renume cu care a colaborat îi enumerăm pe Zubin Mehta, Daniel Barenboim, Rafael Frühbeck de Burgos, Gennady Rozhdestvensky, Antonio Pappano, Lawrence Foster, Cristian Mandeal, Peter Ruzicka, Marek Jankovski, Horea Andreescu. A cântat pe scenele Filarmonicilor din München, Hamburg, Staatskappelle Berlin, Berliner Symphoniker, Staatskappelle Dresden, Santa Cecilia din Roma, The Royal Albert Hall, și la operele din București, Bratislava, Budapesta, Scala din Milano, Staatsoper din Berlin, Freiburg, Marseille, Melbourne, Palermo, Toulon și multe altele.

Printre artiștii formați sub îndrumarea sa fac parte nume de rezonanță în arta lirică, artiști cu importante cariere internaționale: Adela Zaharia, Ștefan Pop (ambii câștigători ai concursului "Operalia" patronat de Placido Domingo), George Petean, Bogdan Baciu, Bogdan Taloș, Ovidiu Purcel, Cristian Hodrea, Kopeczi Sandor, Pataki Adorjan, Geani Brad și mulți alții. Este invitat mereu pentru a susține cursuri de măiestrie la diferite instituții de artă și învățământ: la Iași, București, Düsseldorf, Melbourne, Roma, Berlin, Graz, Haga, Padova, Veneția.

În ultima perioadă, activitatea sa discografică s-a îmbogățit prin noi imprimări realizate împreună cu dirijorul Lawrence Foster și Filarmonica din Cluj: La Fanciulla del West de Giacomo Puccini, precum și lucrările lui Zoltán Kodály, Psalmus Hungaricus și Te Deum. Totodată, a înregistrat, în decursul ultimului an, patru CD-uri de lieduri reunite în seria personală Windows, proiect care marchează o contribuție importantă la promovarea repertoriului vocal-cameral.