În data de 2 mai s-a încheiat a treia ediție a Concursului "Orchestra's Conductor", o competiție de dirijat cu un concept unic: laureații sunt aleși de membrii orchestrei dirijate. Anul acesta, competiția s-a desfășurat la Filarmonica din Oradea - detalii aflăm de la președintele concursului, dirijorul Cristian Oroșanu.

În primul rând, aș vrea să ne spuneți câteva cuvinte despre câștigătorii acestei ediții.

În acest an au fost trei câștigători - de departe. Premiul I a fost acordat unui participant din Indonezia, premiul al doilea o chinezoaică, care trăiește în America și premiul al treilea a fost câștigat de un francez, jumătate tunisian, jumătate japonez. Cumva au venit din toate colțurile lumii ca să participe la acest concurs. Așa s-au nimerit, trei câștigători de destul de departe.

Conceptul, presupun că i-a atras un concept mai puțin obișnuit, de fapt, premianții sunt selectați de membrii orchestrei. Cum ați ajuns la această formulă?

În urma experiențelor pe care le-am avut, atât ca dirijor-concurent, când eram mai tânăr, cât și ulterior în comisiile unor concursuri internaționale de dirijat am observat că de multe ori părerea orchestrei nu corespunde cu părerea juriului; nu pentru că aș avea ceva împotriva părerii juriului, dar este altceva, adică, muzicienii din orchestră privesc cu alți ochi pe conducătorii ca se află la pupitru. Deseori au alegeri diferite. Mi s-a părut foarte interesant să observ lucrul acesta de-a lungul timpului. Mă gândesc de mult să fac un concurs unde să nu mai fie un juriu extern, ci orchestra să fie de fapt juriul și iată că le-am realizat acum trei ani de zile pentru prima dată. Are un succes mai mare decât mă așteptam. Acum am ajuns la ediția a treia, care tocmai s-a terminat la Oradea, despre care mă întrebați, iar pe următoarea o plănuim la București, în mai 2025.

Ediția a treia a avut loc la Filamonica din Oradea. Care a fost reacția membrilor orchestrei atunci când le-ați propus această idee și cum au reacționat membrii orchestrelor din edițiile anterioare?

Prima dată, orchestra este destul de surprinsă, nemaiexistând acest concept în lume sub forma unui concurs de dirijat, toată lumea este un pic derutată la început. Nu înțeleg cum s-ar putea ca ei să dea niște note și să aleagă câștigătorii unui concurs pentru dirijorii care vor veni cu siguranță să-i dirijeze în stagiunile următoare, dar pe urmă se lasă prinși în joc cu plăcere și cu responsabilitate. Pe aplicația pe care am dezvoltat-o special pentru acest lucru votează, iar anul acesta chiar au corespuns foarte mult părerile lor cu părerile mele. Eu, bineînțeles, nu interferez deloc cu rezultatul și nici nu am vreo influență asupra muzicienilor din orchestră. Eu sunt doar organizator și observ de departe ce se întâmplă și este foarte interesant.

Dumneavoastră, în calitate de președinte al competiției vă abțineți de la vot, dar de-a lungul edițiilor s-a întâmplat să aveți opinii diferite de membrii orchestrei?

Da, s-a întâmplat chiar la prima ediție. Opinia mea era aproape complet diferită de opinia muzicienilor din orchestră. Bineînțeles că rezultatul a fost altul decât cel la care m-aș fi așteptat eu, dar m-am bucurat de acest lucru, deoarece tocmai acesta este frumusețea conceptului. Muzicienii au ales, muzicienii vor petrece în următoarele stagiuni câte o săptămână sau două cu câștigătorii concursului. Mi se pare foarte just să lăsăm lor această alegere, conform conceptului pe care l-am creat.

Ați organizat, de asemenea și o rundă de feedback în runda cu cvintet. Aș vrea să știu cum a fost această inițiativă primită de concurenți?

Foarte bine. La prima ediție nu am avut ideea de a face aceată sesiune de feedback, dar mulți concurenți îi întrebau pe muzicieni părerea lor și asta mi-a dat ideea să organizez chiar timp de două ore, de exemplu, anul acesta a durat mai mult de două ore această sesiune, care este foarte apreciată, mai ales de către tinerii dirijori, care unii poate sunt studenți, poate unii chiar începători. Spre deosebire de anii trecuți unde eu nu mi-am notat nimic, nu m-am băgat în această sesiune, anul acesta mi-am notat și eu, fără să fac public faptul că aș putea și eu să le dau feedback. Au venit la mine cu mare plăcere. Foarte mulți dirijori îmi cer și un masterclass de dirijat, ceea ce încerc să organizez începând din ediția următoare, în următoarele două zile după finala concursului. Mi se pare un lucru care va fi apreciat și o noutate începând cu ediția a IV-a.

În mod intenționat organizez lucrurile în așa fel încât să existe o interacțiune cât mai democratică și cât mai deschisă între membrii orchestrei și dirijorii care se prezintă la concurs. Există o altă acțiune care mie îmi place foarte mult: după concertul final organizez o masă, un fel de cocktail, pentru toată lumea, toată orchestra, bineînețeles cine își dorește, și toți membrii concursului care vor fi stat până la sfârșitul competiției, chiar dacă nu au intrat în fazele avansate sunt invitați cu toții și se creează un fel de discuție liberă între concurenți și membrii orchestrei. Mi se pare un lucru frumos și de apreciat... și este apreciată, atât de concurenți, cât și de muzicienii orchestrei.

Să știți că un juriu formați din dirijori profesioniști din mari maeștri cu experiență privește într-un mod mai tehnic aș spune, felul în care se prezintă dirijorii, ori, orchestra are o modalitate mai legată de suflet și mult mai directă. Orchestra își dă seama după câteva minute de prezență, nici de două-trei minute nu au nevoie ca să înțeleagă că cel din față este un adevărat lider sau nu. De aceea i-am spus și "Democratic Competition", pentru că nu este loc de nici un fel de aranjament, de nici un fel de prejudecată, este pur și simplu părerea democratică a muzicienilor din orchestră. Bineînțeles că nu am inventat eu roata, adică mai există orchestre în lume care își aleg dirijorii permanenți, de exemplu sau chiar dirijorii invitați și-i aleg prin vot deschis. Mai există o orchestră la Berlin care are această interacțiune între muzicienii care cântă și dirijorii din față, dar acest gen de proiect nu a fost niciodată organizat în lume sub forma unui adevărat concurs de dirijat. Asta este adevărata noutate pe care o aduc eu în România, și bineînțeles și în străinătate, pentru că am intenția să export această idee la orice altă orchestră din lume care agreează conceptul meu și care dorește să colaborăm.

Am găsit de cuviință să invit de fiecare dată la finala concursului și alți manageri, cinci-șase chiar șapte de la alte orchestre din țară, anul acesta chiar și din străinătate am invitat trei, care au libertatea să își aleagă sau nu dintre câștigătorii pe care orchestra i-a ales. Spre surprinderea mea, anul acesta la Oradea, toți managerii care au venit din afară au intenția de a invita cel puțin pe câștigătorul Premiului I. Vom vedea dacă aceste lucruri se și concretizează în toate locurile, dar oricum mă bucur să le fac câștigătorilor o legătură cu diverse instituții de cultură din România și din străinătate.