Vineri, 26 mai, Colegiul Noua Europă din București a găzduit Simpozionul Internațional de Muzicologie din cadrul Festivalului Săptămâna Internațională a Muzicii Noi, organizat de prof. univ. dr. dr.h.c. Valentina Sandu-Dediu, rector al Colegiului Noua Europă și profesor la Universitatea Națională de Muzică din București. Tema prelegerilor și discuțiilor a fost una foarte ofertantă, centrată în jurul punctelor de convergență componistică între Germania și România.

Au participat muzicologi din Germania, Statele Unite ale Americii și România: Dörte Schmidt (Universitatea de Arte din Berlin), Michael Heinemann (Academia de muzică din Dresda), Joseph Cadagin (bursier al Colegiului Noua Europă), Valentina Sandu-Dediu (Colegiul Noua Europă, UNMB), Olguța Lupu (UNMB), Florinela Popa (UNMB), Vlad Văidean (Muzeul Național "George Enescu", UNMB) și Andreea Kiseleff (Radio România Muzical, UNMB).

La finalul acestei sesiuni de comunicări am stat de vorbă cu Joseph Cadagin și Valentina Sandu-Dediu:

Joseph Cadagin: Mi-a plăcut mult ideea simpozionului, o temă care a conectat toate prezentările și ne-a oferit în același timp posibilitatea unor abordări diverse. De exemplu, eu m-am referit la un autor german și la un compozitor maghiar, dar care s-a inspirat din muzica românească. Eu sunt american, dar a fost o plăcere pentru mine să observ construirea unor punți între culturile amintite. Am fost încântat să aflu mai multe despre creația compozitorilor români, care sunt mult prea puțin cunoscuți în Statele Unite ale Americii, deși am avut ocazia de a asculta odată acolo muzica lui Dan Dediu și de a scrie o cronică. Chiar și muzica lui Enescu este mult prea puțin cunoscută. Cred că a fost o ocazie minunată de a "răspândi vorba" despre muzica românească.

Valentina Sandu-Dediu: Pe mine m-a interesat enorm și m-am bucurat foarte mult că au putut participa colegi excepționali din Germania, Michael Heinemann de la Dresda, Dörte Schmidt de la Berlin, care a fost doar online, din păcate, dar totul a funcționat foarte bine. De asemenea, că l-am avut și pe Joe Cadagin, care e tânărul meu coleg de la NEC și căruia îi văd o carieră absolut strălucită, nu numai în ceea ce privește cercetarea lui Ligeti. Mai mult decât atât, am avut împrejur tineri colegi, ceea ce a fost o mare plăcere, pentru că am văzut profesionalism, seriozitate și în același timp am remarcat știința de a comunica, de a spune lucruri atractive și cu plăcere publicului care, sigur, a fost restrâns, format din specialiști. Concluzia ar fi că… nu e o concluzie, deoarece aceste punți componistice între Germania și România reprezintă o cercetare care încă are un foarte mare potențial de explorat. Și ne dorim să o facem. În orice caz, eu îmi propun să tipărim aceste contribuții în limba română și într-o limbă de circulație internațională și vedem unde ne duce viitorul. Este fascinant faptul că s-au creat câteva leitmotive: cursurile muzicale de la Darmstadt, Györy Ligeti, care era firesc să devină un leitmotiv, pentru că suntem în anul centenar Ligeti și cred că trebuie să-l onorăm mai bine decât am făcut-o până acum, noi, muzicologii români. S-au creat mici și mari laitmotive care ne-au conectat într-o rețea și în mod spontan, nu numai organizat. Fondatorul acestui Festival, Ștefan Niculescu a fost inevitabil prezent printre noi și mă bucură că, de pildă, ultimele trei lucrări au arătat, fără să declare, o filiație de generații și școli între George Enescu, Ștefan Niculescu și Dan Dediu, care a fost elevul lui Niculescu.