Ministerul Culturii a anunțat în 2 noiembrie 2026 decizia de relocare a bunurilor de patrimoniu ale Muzeului Național „George Enescu" într-o clădire a Complexului Muzeal Național „Moldova" din Iași. Procesul de relocare a început marți, 3 noiembrie, când a avut loc și o întâlnire între Ioana Ciocan, ministra Culturii, Bogdan Trâmbaciu, directorul Unității de Management Proiectului și jurnaliști. Vă oferim declarațiile reprezentanților Ministerului Culturii.

Ioana Ciocan, ministra Culturii:

Vorbim despre un patrimoniu inestimabil care stă în containere din 2021. Ceea ce vedeți aici, să știți că nu este un caz izolat, aceasta este situația depozitării din România.

Ieri am fost la Muzeul Național de Istorie al României. Muzeul nu are spații de depozitare, ele vor trebui construite. Nu e un caz izolat, repet.

Am încercat - și nu doar eu, dar și miniștrii dinaintea mea - să găsim soluții, evident în București.

Mă bucur foarte tare că Muzeul din Iași, care este în subordinea Ministerului Culturii, a avut generozitatea să pună la dispoziție un spațiu amplu de depozitare, care conține, foarte important și o cameră de studiu, în așa fel încât specialiștii de la Muzeul „Enescu" să poată studia aceste importante piese.

Nu există spații de depozitare pentru bunurile noastre, ale țării, dar nici pentru bunurile universale pe care România le are, pe teritoriul ei. Va fi o prioritate a acestui mandat să încercăm să construim spații de depozitare regionale, dar și, bineînțeles, să îmbunătățim condițiile din muzee.

Evident că aceste lucruri sunt legate de buget, dar, având în vedere că am atâta presă în jurul meu, sunt sigură că împreună o să reușim.

Domnul director [Bogdan Tănăsescu] de la Muzeul „Enescu" m-a informat că 50% dintre bunuri au fost deja analizate [n.red. pentru a se determina starea acestora], dar să știți că această analiză a însemnat trecerea din containere prin curte cu această cutie în mână până în muzeu, lucru care nu poate să fie viabil în 2026. În momentul în care vor ajunge la Iași, restul pieselor vor fi analizate. Tocmai acesta este motivul pentru care acolo la Iași există mai multe zone.

La Iași se vor face probe biologice, pe urmă vor intra în carantinare, după carantinare vor intra în depozitare și, bineînțeles, într-o zonă care are spațiu suficient și mai ales specialiști. De aceea am ales Iașiul.

*

Bogdan Trâmbaciu, directorul Unității de Management Proiectului din Ministerul Culturii, despre digitalizarea manuscriselor enesciene și punerea la dispoziție a acestora prin intermediul serverelor Bibliotecii Naționale:

Da, vor fi incluse alături de alte lucrări digitalizate, vor fi incluse în proiectul e-Patrimoniu, care este proiectul de digitalizare care continuă culturalia (n.ed. Culturalia.ro), prin care deja am digitalizat și am urcat un milion de itemuri. Deci și aceste manuscrise vor intra în faza a doua și vor putea fi disponibile publicului în viitorul apropiat, cam într-un an de zile.

Procesul de relocare a atras reacții. Printre acestea, o scrisoare de protest semnată de cercetătorul dr. Vlad Văidean, colaborator al Muzeului Național „George Enescu" și responsabil din 2023 de continuarea și finalizarea Catalogului tematic al creației lui George Enescu. Mai multe personalități ale vieții muzicale și-au exprimat susținerea pentru această scrisoare:

Mâine dimineață, 3 noiembrie, la ora 8, ar urma să înceapă mutarea la Iași a manuscriselor lui George Enescu și a celorlalte bunuri din colecția Muzeului Național „George Enescu". Este o operațiune intempestivă și ilegală, în condițiile în care specialiștii instituției (muzeografi și conservatori) nu au fost consultați în nici un fel. Toate solicitările acestora rămân ignorate atât de către managerul interimar, cât și de către minister: obiecțiile lor - referitoare la condițiile în care vor fi transportate și depozitate bunurile, la cine va răspunde de ele și la cum își vor putea continua munca - nu sunt considerate demne de luat în seamă. Specialiștii au propus inclusiv evaluarea unor soluții de depozitare provizorie în București (după cum este firesc), anume la Muzeul Național al Literaturii Române și prin amenajarea Anexei C4 a Palatului Cantacuzino. Fără nici un rezultat.

Este inacceptabil ca o măsură cu consecințe atât de importante să fie decisă în absența verificărilor de specialitate, a unui comunicat oficial sau a unei decizii explicite a Consiliului de Administrație al MNGE.

Ieșirea din provizoratul containerelor modulare, prelungit din 2021, este absolut necesară și este susținută chiar de specialiștii care contestă actuala relocare. Urgența protejării patrimoniului impune însă o pregătire riguroasă. Conservatorii și muzeografii trebuie să poată verifica măsurile de protecție la manipulare, încărcare, transport și descărcare a bunurilor. După ani întregi de provizorat, graba administrativă nu oferă, prin ea însăși, nici o garanție cu privire la îndeplinirea normelor de conservare.

Dar problema de fond depășește cu mult transportul ipotetic de mâine. Ce se întâmplă, în definitiv, cu munca asupra manuscriselor, după ce acestea ajung la sute de kilometri depărtare de echipa de specialiști care le studiază și le inventariază? Aproape toate manuscrisele sunt scanate, însă consultarea imaginilor digitale nu poate înlocui examinarea originalelor, necesară pentru identificări, verificări materiale, inventariere și clasare. Pentru specialiștii care desfășoară aceste activități, accesul fizic este o condiție curentă a muncii. Cine asigură deplasările, timpul și banii? Cât va dura această separare? A spune că accesul va fi permis este prea puțin, dacă nimeni nu explică în ce condiții va putea fi exercitat.

Sunt muzicolog și, începând din aprilie 2023, colaborez cu MNGE la continuarea și finalizarea Catalogului tematic al creației lui George Enescu, inițiat de Clemansa Liliana Firca. Acesta este un instrument fundamental de cercetare enesciană, care identifică și ordonează atât lucrările definitivate de compozitor, cât și schițele și variantele lor alternative sau preliminare. Este, în fond, harta cea mai completă a creativității enesciene, singura pe baza căreia se poate obține o imagine adecvată și cuprinzătoare asupra moștenirii creatoare enesciene.

În aceste condiții, faptul că managerul interimar al MNGE a propus desființarea Compartimentului Cercetare și transformarea celor două posturi de cercetător în posturi de muzeograf este cel puțin discutabil. Într-un muzeu al cărui fond mai are atât de multe de dezvăluit, cercetarea ajunge să trebuiască să-și justifice însăși existența.

La fel de chestionabilă este modalitatea impersonală în care foștilor membri ai Consiliului Științific li s-a comunicat încetarea mandatelor ca un fapt împlinit, fără nici un fel de explicație și fără ca managerul interimar să-i fi invitat măcar o dată să-i cunoască personal. Comunicatul despre noul Consiliu Științific celebrează, în schimb, deschiderea către dialog. Ce valoare are această formulă când relația cu personalitățile fostului Consiliu este retezată printr-o notificare birocratică, iar avertismentele specialiștilor din instituție sunt complet ignorate?

Aceeași conducere interimară a promovat, în perioada august-octombrie 2026, transformarea curții Palatului Cantacuzino într-un spațiu de divertisment în care au avut loc manifestări de mediocră sau chiar joasă vibrație culturală, însoțite de activități HORECA, în deplina sfidare a personalului de specialitate din Muzeu. Deschiderea către publicul larg este în sine un demers lăudabil, pe care de altfel Muzeul l-a avut întotdeauna în vedere, dar aceasta trebuie realizată potrivit unei strategii culturale care să aibă în centrul său moștenirea enesciană și înaltele standarde calitative impuse de aceasta.

În plus, consider cel puțin neliniștitor faptul că aceleași voci publice care în lunile martie-aprilie 2026 s-au indignat cu privire la condițiile de păstrare a manuscriselor enesciene în containere modulare au tăcut asurzitor în toată această perioadă în care conducerea interimară a MNGE a impus o stridentă deturnare misiunii principale a instituției (iar actualmente aceleași voci publice clamează aproape ca pe o victorie proprie relocarea manuscriselor în condiții cel puțin îndoielnice).

Solicit amânarea transportului și răspunsuri publice din partea managerului interimar și a Ministerului, înainte ca mutarea să devină fapt împlinit. Solicit evaluarea alternativelor propuse de specialiști și condiții reale pentru continuarea cercetării, inventarierii și conservării. Specialiștii care cunosc cu adevărat aceste manuscrise trebuie ascultați!

Muzeul Național „George Enescu" își justifică existența și prin cunoașterea pe care o produce și o transmite. Îndepărtarea manuscriselor de specialiști, ignorarea și chiar desconsiderarea grosolană a specialiștilor pun în discuție însăși misiunea Muzeului. Ministerul Culturii trebuie să explice ce viitor pregătește instituției naționale care poartă numele lui George Enescu.