Orchestra Filarmonicii George Enescu interpretează pe 19 și 20 martie, la Ateneul Român, una dintre cele mai iubite lucrări pentru vioară, Concertul în la minor pentru vioară și orchestră, op. 53 de Antonín Dvořák, avându-l ca solist pe apreciatul violonist Josef Špaček și sub bagheta lui Tomáš Netopil, dirijor principal și director muzical al Orchestrei Simfonice din Praga. Programul este completat de Vocea naturii de George Enescu și Simfonia nr. 2 în re major, op. 73 de Johannes Brahms.

Biletele sunt disponibile pe www.oveit.comsau direct la linkul: https://oveit.com/hub/org/l7PDAr7y

Dirijor principal și director muzical al Orchestrei Simfonice din Praga, fondator și director artistic al Academiei Internaționale de Vară din Kroměříž (Cehia), Tomáš Netopil colaborează cu Accademia Nazionale di Santa Cecilia, Maggio Musicale Fiorentino, Tonkünstler Orchestra din Viena, Filarmonica din Oslo, Orchestra Simfonică din Anvers, Hong Kong Sinfonietta, Sydney Symphony, Orchestre Philharmonique de Monte Carlo, Orchestre National des Pays de Loire, Orchestre Symphonique de Montréal, Fort Worth Symphony și Naples Philharmonic. Cariera sa include și domeniul interpretării muzicii documentate istoric, prin proiecte alături de Concentus Musicus Wien, Collegium 1704, ansamblul Silentium.

Josef Špaček colaborează în această stagiune cu Pittsburgh Symphony Orchestra, London Philharmonic Orchestra, Orchestra Simfonică NHK, Filarmonica din Hong Kong, Konzerthausorchester Berlin, Joanna Mallwitz, Hamburger Symphoniker, Bamberger Symphoniker și Deutsche Radio Philharmonie. Artistul cântă la vioara Guarneri del Gesù "LeBrun; Bouthillard" (cca 1732), oferită generos cu împrumut de Ingles & Hayday.

Programul concertelor include Vocea naturii de George Enescu, Concertul în la minor pentru vioară și orchestră, op. 53 de Antonín Dvořák și Simfonia nr. 2, în re major, op. 73 Johannes Brahms.

Enescu a început să compună Voix de la nature în 1935 și a încheiat prima parte, Nuages d'automne sur les forêts, dar o altă mișcare, Soleil dans les plaines, a rămas în stadiul de schiță. Este posibil ca celebrul poem simfonic Vox Maris, terminat spre sfârșitul vieții, să fi fost gândit ca cea de-a treia parte. Cu o durată de aproximativ opt minute ce condensează complexitatea unei mișcări simfonice, lucrarea evoluează de la imaginile melancolice alcătuite din tușe impresioniste către suprapuneri de planuri sonore într-un limbaj armonic dens și policromatic

Una dintre cele mai populare lucrări din repertoriul violonistic, în care virtuozitatea și spiritul slav converg către un discurs muzical plin de energie și de culoare, Concertul în la minor pentru vioară și orchestră, op. 53 de Antonín Dvořák i-a fost dedicat lui Joseph Joachim, care a fost implicat și în procesul de compoziție, însă nu a fost niciodată interpretat de acesta. Premiera din 1883 a fost realizată cu František Ondříček și urmată de un imens succes.

Simfonia nr. 2, în re major, op. 73 de Johannes Brahms a fost compusă în vara anului 1877, într-o perioadă de liniște petrecută în Pörtschach am Wörthersee, o regiune idilică din Austria. Contrastând cu prima sa simfonie, care i-a luat mulți ani pentru a o finaliza, Simfonia nr. 2 a fost compusă într-un timp foarte scurt și are o atmosferă lirică, ceea ce i-a adus supranumele de Pastorala lui Brahms.