Filarmonica de Stat Oradea deschide sezonul recitalurilor cu un eveniment învăluit de sentimentul atât de cald al iubirii, exprimat prin lucrări compuse de Ludwig van Beethoven, Piotr Ilici Ceaikovski și Modest Mussorgsky. Recitalul va fi susținut de pianistul Mihai Diaconescu la Sala Enescu-Bartók, marți în data de 22 februarie, la ora 19.00.

Recitalul va fi deschis cu Sonata op.109 în Mi major, compusă de Ludwig van Beethoven, compozitorul unora dintre cele mai frumoase lucrări pentru pian din istoria muzicii. Lucrarea de față se află printre ultimele sonate compuse de Beethoven, iar punctul culminant este concentrat în partea a treia, unde tema principală este exprimată prin numeroase variațiuni. Sonata seduce ascultătorii prin caracterul său intim, renunțând la dramatismul puternic beethovenian și abordând un lirism special. În plus față de concentrarea atenției spre ultima parte, o altă caracteristică a sonatelor târzii ale compozitorului, este folosirea intervalului de terță în mod semnificativ.

Trei piese op. 9 de Piotr Ilici Ceaikovski sunt 3 piese separate pentru pian, dar interpretate împreună. La fel ca la Beethoven, acestea se îndepărtează de sala de concert și sunt compuse mai mult pentru a fi interpretate în saloanele intime. Prima piesă Rêverie crează impresia de improvizație liberă, cea de-a doua își exprimă destinația din titlu Polka de Salon, după denumire un dans slav adus în saloanele elegante ale vremii. În ultima piesă este evidentă influența lui Chopin, aici având de-a face din nou cu un dans slav pentru salon, de data aceasta Mazurka. Tema principală, alături de secțiunea centrală cu influențe populare, au dus la numeroase transcripții ale piesei, unele cu titlul de Valse Créole.

Ultima parte a recitalului imprimă și mai pregnant caracterul muzicii ruse. Tablouri dintr-o expoziție de Modest Mussorgsky este o suită compusă din 10 piese, dedicate pianului. Aceasta este cea mai cunoscută lucrare pianistică a lui Mussorgsky, nelipsind din repertoriile virtuozilor pianului. De asemenea, există multiple adaptări pentru orchestră, cea mai des interpretată fiind cea a lui Maurice Ravel. Titlul programatic al suitei relevă dintr-o colecție de picturi a artistului și arhitectului Viktor Hartmann. Compozitorul și pictorul s-au întâlnit probabil în anul 1868 și au devenit rapid prieteni, datorită interesului lor comun pentru arta rusă. Inspirat de lucrările lui Hartmann, Mussorgky a exprimat plastic, în muzică, ceea ce se poate observa în picturile artistului.