În 4 martie 2008 s-a lansat la Muzeul Enescu volumul "Principesa Elena Bibescu, marea pianistă" de C.D. Zeletin. Elena Bibescu (1855-1902) este o figură foarte puţin cunoscută astăzi; în epoca sa era însă considerată una dintre cele mai bune pianiste; în salonul său de muzică de la Paris apăreau cei mai importanţi compozitori, iar George Enescu îi datorează, într-o anumită măsură, lansarea sa ca muzician la Paris. Cartea este rodul a 25 de ani de muncă şi cercetare.

Un reportaj de Andreea Pogor, difuzat în 5 martie la Radio România Muzical Evenimentul a început printr-o prezentare succintă a autorului lucrării, realizată de directoarea muzeului, d-na Laura Manolache, urmată fiind de însuşi autorul volumului care ne-a introdus în atmosfera operei sale, d-nul C.D.Zeletin.

Cine este C.D. Zeletin?

De profesie medic, ajuns pe treapta cea mai înaltă a carierei - profesor universitar la Facultatea de Medicină "Carol Davila" şi membru al Academiei de Ştiinţe Medicale – C.D. Zeletin este deopotrivă un valoros poet, eseist şi traducător. Bibliografia lui cuprinde, în afara lucrărilor medicale, 40 de volume de literatură: poeme, proză, eseuri originale, contribuţii documentare, cât şi traduceri pentru prima oară în limba română, din lirica renascentistă italiană, mai multe antologii din poezia franceză modernă, o integrală Baudelaire. Anvergura intelectuală, pasiunea cărturărească şi puterea de muncă uluitoare îşi dau măsura şi în volumul lansat - o adevărată comoară adunată în peste 25 de ani din surse diverse din România, Franţa, Anglia. Autorul, cel care şi-a asumat această misiune deloc uşoară, dusă la capăt cu erudiţie şi un considerabil efort de căutare şi documentare, inclusiv din surse private, se numeşte de fapt prof. dr. Constantin Dimoftache şi este şi preşedintele Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România.

Salonul de la Paris al Elenei Bibescu

Pentru volumul de 850 de pagini, autorul s-a documentat cu privire la activitatea salonului literar şi artistic pe care Elena Bibescu, personalitate de notorietate europeană, fiica intelectualului bârlădean Manolache Costache Epureanu, l-a avut la Paris timp de 30 ani. Cititorii vor afla despre zecile de personalităţi, din întreaga lume, care frecventau acest salon, printre care: Franz Liszt, Richard Wagner, Anton Rubinstein, George Enescu- cel care i-a dedicat întreaga sa operă de la Oedip. Este o carte monument, nu doar pentru numărul imens de pagini, ci şi pentru ineditele informaţii pe care le cuprinde, pentru multiplele referiri la Bârlad şi Tutova, la fraţii Codreanu, întemeietorii colegiului cu acelaşi nume şi a Şcolii de fete, astăzi căminul de orfani.

În cuprinsul volumului

"Principesa Elena Bibescu, marea pianistă", subintitulată “Cronică" se deschide cu un CV profesional şi scriitoricesc al autorului, redus la datele esenţiale, însoţit de reproducerea unei medalii: un profil semnat de Gh. Adoc (2005). În continuare, o "Mărturisire" a sa: "Cartea aceasta e operă de evlavie faţă de amintirea unei mari artiste de altădată, virtuoz al pianului, iubitoare a neamului ei. (...) Ideea cercetării vieţii ei scurte, strălucitoare şi tragice mi-a încolţit încă din episodul bârlădean al adolescenţei mele. Era un legământ, îndeplinit însă, după cum se vede, mult mai târziu. (...) Sper ca această carte să trezească amintirea unei artiste care a străbătut cerul vieţii ca un fulger: nu l-a înregistrat argintul prea multor pelicule, acul nici unui fonograf, peniţa nici unei sârguinţe erudite. A rămas o abstracţie". Bârladul şi Burdusacii natali, din fostul judeţ Tecuci" îi prilejuiesc biografului, în amplul preambul al lucrării, înfiorate amintiri din copilărie şi din adolescenţă când, pentru prima oară, află despre Elena Kostaki Epureanu, viitoarea principesă Alexandru Bibescu. Iar în Cimitirul "Eternitatea" din Bârlad, descoperă bustul în marmură a lui Manolache Kostaki Epureanu, boier de viţă veche, tatăl Elenei, şi mai ales e surprins de o misterioasă inscripţie - târziu decriptată dar, poate, şi prim imbold în cercetarea ulterioarã, "Principesa Elena Al. Bibescu, -18 octombrie 1902".

Prin capitolele: "Bârlad, oraş de veche tradiţie cărturărească", "Familia Kostaki în istoria ţării", "Cei trei fraţi Kostaki Epureanu: Ecaterina, Elena şi Ion", "Înrudirea Elenei Kostaki Epureanu cu fraţii Gheorghe şi Neculai Roşca Codreanu, ctitori ai primelor licee din Bârlad" şi următoarele, până la "Căsătoria Elenei (...) cu prinţul Alexandru Bibescu", nu sunt cum s-ar putea crede, la o fugitivă parcurgere a "Cuprinsului" cărţii, reflexul unui exagerat patriotism local, ci se justifică prin necesitatea de a prezenta în amănunt rădăcinile şi colateralele genealogice ale viitoarei principese şi pianiste.   

Alte foarte dense capitole (în informaţie) sunt închinate Martei Bibescu, relaţiei dintre Elena şi aceasta din urmă, prieteniei cu regina poetă Carmen Sylva, de care s-a bucurat Elena Bibescu la Curtea Regalã a României.

Este o apariţie editorială interesantă şi valoroasă, care abordează probleme de istorie, genealogie, muzică şi multe aspecte ce ţin de istoria Bârladului.